4251..Și mai SUS

  Toate legendele, basmele populare ori cîte și mai cîte simțiri și închipuiri terestre povestite de omenire în decursul timpului. În spațiul alocat vieții pe Pămînt îs completări la cele spirituale incomplete că așa ni-i datul de cînd sîntem. Să mai scape din cunoștințele de SUS ce-s așa de extraordinare că nu le putem cuprinde noi așa limitați din vina noastră cumva.
  Și nu numai, fiindu-ne oprite oarecum o vreme aflări diverse ce pătrund în conștiința colectivă și rămîn depozitate. Cum pot pe unde pot, dar îs la fel de importante ca ceea ce-s mai cunoscute în spiritualitatea lumii în general. Cum e și așa de anevoie cunoscută chiar și-n așa deosebită explozie a comunicației terestre actuale și încă tributară lipsurilor de tot felul.
  Ne cunoscîndu-ne pe noi înșine destul de bine, nici vorbă de ceea ce ne înconjoară și natura și mai ales de SUS și mai SUS.

4067...Suplimentar cumva, la îndreptarea oricum înfăptuită.

  Nevoia de alimente ca să trăim normal, prin muncă de obicei obținute, învingîndu-ne foamea. Astîmpărîndu-ne firescul firii date, nu exagerînd că ne costă ca tot ce-i prea mult. Și nici insuficient că iar dăunează bunului vieții normale în mersul ei mulțumitor. Sînt cazuri cînd ne dorim înfometarea ca să realizăm cîte încadrări în bareme. De greutate și de felul cum arătăm, multe ducînd la sluțirea firescului dat, poate nici nu realizăm.
  Că ne fac rău, plătind la o adică de minte nu avem și se poate prea tîrziu dezmetici. Tot ca o părăsire în necazuri de nu sîntem cum ne tot dorește EL să fim. Se mai poate unii să postească și EL aici e de acord, cu un singur amendament de mirare pentru alții. Nu în silă, ci cu devotament de dăruire acele posturi chiar cu o bucurie, mulțumire.
  Că-I închinăm LUI ceva ce ni-i la îndemînă, demonstrîndu-I că dorim îndreptarea. Asta fiind suplimentar cumva, la îndreptarea oricum înfăptuită demn și acătării.

3719..Ce ne înghit speranțele de mai bine și-n viitor

  Dreptatea LUI noi n-o știm, ci trebuie a noastră de pe Pămînt să ne-o aflăm cum trebuie. Și  aplica, nu ascunde prin minciuni și interese mărunte ori mai mari, dar nesemnificative. Vieții adevărate omenirii, că ea dreptatea ne eliberează de noi înșine înspre o existență demnă. Cu adevărat ce contează SUS și-n continuare croindu-ne accesul liber cunoașterilor bune.
  Dreptatea LUI noi doar prin ceea ce ni s-o transmis de unii și alții, tot în legătură cu noi e. Și ne privește în viața ce-o avem în față, respectînd cerința SA întocmai ca să ne fie bine. Catastrofele-s nepriceperea corectă a demersului Divin și aplicarea nesăbuită pe Pămînt. Deci străduindu-ne corect aplicînd mereu dreptatea noastră, ce ne privește și să n-o mai ascundem.
  Cum e acuma prin lume la modă nedreptatea în vogă, fără EL și minciuna în frunte. Căscîndu-ne nedrepte căi ce ne înghit speranțele de mai bine și-n viitor.

3651...Dar încă nu putem fi așa corecți

  Natura-n alcătuirea și celelalte ce-s în legătură cu omul și ființa sa, nu are nici o contribuție. E doar mediu de dezvoltare și susținere a vieții omului în desfășurarea. Sa omul-i independent de Pămînt și mediul înconjurător, doar CER-ul și anumite forțe. Diriguitoare, mai sus de noi, îs responsabile de noi oamenii și viața ce-o avem.
  Nu întru totul că în mare programa ce ne privește e și ea firesc de la îndemîna fiecăruia. Putînd schimba direcții și nivele de cunoaștere și cîte altele în niște parametri. SUS știuți, noi doar constatăm și ne vedem de-o viață, ce considerăm că ne aparține. Întru totul și nu-i așa, supuși necondiționat cît se poate totuși dezlegare de la EL.
  Să ne vadă ce ne poate capul, de ne ratăm ori nu existența în nedreptăți, de-L știm Cine E. De-L respectăm și crede, cum ar trebui, dar încă nu putem fi așa corecți.

3388.Și nici ca lumea între noi nu pricepere a fi, ci nedrepți,...

  Aproape nepămîntene ne sînt nevoile, dorințele, chiar nepămîntene de s-ar putea. Am dori aflările, trăirile, cu toate că nu le știm de ne sînt și potrivite firii, vieții date. Cred că nu, ne trebuiesc adaptări CER-ești, ce ni-s străine, neputințe și nemeritate. Încă însușiri, ce nici nu le știm dar le dorim, ne depășesc cu multe și mărunte, dar din necunoștință de cauză.
  Sperăm ca măcar a le ști cît le putem înțelege, dar nu-i chip pînă nu demonstrăm dezmeticirea. Îndreptarea între noi oameni cum trebuie și de EL de asemenea bine de știut. Cît ne este la îndemînă informația cunoscută, cu adevărat clară și fermă. Cît mai actualizată. După evoluțiile contactelor și cerințelor SALE către noi pămîntenii și nici gînd de respectat.
  Nu-L vrem a cunoaște cum trebuie, noi pe năzbîtiile închipuiri necurate contăm. Și nici ca lumea între noi nu pricepem a fi, ci nedrepți, imorali și șmecheri.

3375.Ne păsîndu-ne de ale societății reguli, ce nu se iau după ale SALE legi date

  Nedrepți și necredincioși, ne încredem în zine, în zodii, în basme și cîte închipuiri. Nu așa de vinovate, naive ale timpuriilor vieții cunoașteri aburînde de neputințele cunoașterilor. Necesare omului, dar înhăitat cu nelegiuirile în fața SA și cîte alte netrebnicii ale lumescului. Adevărate vinovate de cum am ajuns, de fără EL și înstrăinați de tema binelui în lume.
  Dar se mai îndură de noi, ca și-n această cuminte perioadă de pe aici și nu numai.  Cînd acoperămîntul SĂU, pavăza LUI ne ocrotește în așteptare, doar minte vom învăța. Întorcîndu-ne cum trebuie la cele bune și firești, ne mai greșind între noi și-n natura dată. Și de EL aflînd cumsecade cu adevărat demni și omenoși cum ne stă bine.
  Ne păsîndu-ne de ale societății reguli, ce nu se iau după ale SALE legi date, dar nici nu ne pasă. Nu ne învoim decît cu binele între oameni, ținînd-o tot așa, de se va și putea?!

3370.Conștienți de respectul de sine, cu adevărat demni

  În așa fel să ne schimbăm în bine și util chiar și frumos de-i posibil și cu EL în cunoștință cît mai deplină. Deci astfel atmosfera vieții, trăirea să devie altfel percepută, prielnică existenței cumsecade. Și nu numai ei, netrebnicia în veci să nu mai fie între oamenii lumii umane, așa cum ne tot dorește EL. Și noi nu reușim de foarte multă vreme, înstrăinați de EL și nici noi cumsecade ne fiind.
  Nu calcule meschine, nu mîrșăvii, fără minciuni de nici un fel, curați și conectați. La demersul conlucrării cu Divinitatea în cel mai bun caz și de aflat pentru toți în timp de urmat cum trebuie. Să răsturnăm neghiobia, urîțenia și răutățile, uitîndu-le definitiv, îndreptîndu-ne omenește. Și să simțim și noi cu adevărat comportîndu-ne corect cu noi înșine, știind ce înseamnă asta.
  Că azi nu-s capabili foarte mulți de a ști cu ei să fie demni și omenoși, aflînd și ceilalți. Respectul de sine în adevăratul sens, conștienți de exemplu societății.

3125.În așa lume cum e și noi ca ea încă-n deriva timpurilor ce le simțim fiecare cum putem

  Ne-am săturat de normalitatea vieții și așa nepricepută, ci eventual dictată de alții. Mai sus-puși față de noi, prin orice mijloace de îndrumare, de putem și înțelegem. Ce-i de făcut, facem ca să nu rămînem de căruța vremii ce-o trăim, vrem nu vrem. Și de aceea ușor ne refugiem în cîte ocazii ce ni se oferă de a trăi în lumii paralele.
  Prin citirea unor cărți, vizionarea-audiția unor povestiri de orice fel ne atrag. Ne duc cu preșul imaginației ajutate să decoleze o vreme cu noi cu tot în alte lumi. Trăim așa duși de acasă și cînd revenim, ne grăbim, să dăm treburilor tributul cerut. Și fuga-n altă viață simțită doar în minte conform regiei și scenariului dat. Sînt și normali implicați în viața ce-o află cum e, o mai completează cum pot.
  Prezenți zi de zi aici, nu-n alte zări ireale, deci competenți și unii și alții. După cum crede fiecare că i se potrivește, ceea ce trăiește, dat și urmat cum vrea. În așa lume cum e și noi ca ea încă-n deriva timpurilor ce le simțim fiecare cum putem.

3098.Cît mai ferm și clar, vei primi și ajutorul spiritului trimis de EL să te ajute spre liman

  „Neîngrijirea” trupului, spațiu intim al gîndirii și vieții însoțită ferm și nu prea clar. De spiritul învăluitor în legătura cu Totul, natura și EL și altele de oriunde nu știm mai defel. Nu merităm încă nedrepți cît încape și fără EL cum ar trebui pe primul loc. Nu altele ce ne strică calea încă din vechime, luîndu-ne după nelegiuiri, cu tot îndemnul SĂU. De îndreptare și căutare a colaborării cu EL și înălțarea cunoașterii.
  Cu adevărat demne și curate, sincere în fața LUI și între noi destoinici în bine cu folos. Deci nu căutînd lumescul, ci calea spiritului, de ne conceput omenește ușor. Gîndirea pusă la zid, căutîndu-L cum putem mai bine mulți au aflat, deci se poate. Și EL ne mai ajută și noi să nu stăm în așteptare prea resemnați, ci activi în ce ni se pare corect. Confirmîndu-ni-se în timp cu adevărat îmbucurător simțit.
  Mereu pornind de la cunoașterea de sine, lăuntrul tău, cît mai singur cu tine o vreme. Să nu-ți mai greșești ci firea bună, demnă s-o cultivi, sincer și ferm, cît mai ferm. Și clar, vei primi și ajutorul spiritului trimis de EL să te îndrume spre liman.

3090.Viselor adevărate ce ni-s competitive cotidianului și mediului înconjurător, ce ne umple trăinicia

  Sîntem încăpăținați amatori de iluzii, bucurîndu-ne din nimicuri și altele trecătoare. Oferte ale vieții cotidiene, naturii și libertății de a alege binele, utilul și frumosul ce-l considerăm. Da în legătură cu EL e cea mai îndrăzneață dorință să-I intrăm în voie, dar nu știm aproape nimica. Despre comportamentul în fața SA, ni s-au servit atîtea netrebnicii, religioase și alte nedreptăți.
  Ce nu-L cuprind cumsecade și înstrăinați o tot ducem nedumeriți întruna aiurea. Fără EL și necorespunzători prin viață haihui. Fără bun-simț și bunătatea firească omului împlinit cum ni-o dat să viețuim acătării între oameni. Cu adevărat responsabili și demni cu dreptate și binele în față mereu.
  Să nu privim viața și omenirea în gri și negru ci în normalitatea ei firescă. Curcubeul LUI dat să-l știm între noi valabil cît mai mult să ne umple trăinicia. Viselor adevărate ce ni-s competitive cotidianului și mediului înconjurător.

3038.De nu vor urma tot altele și altele, călcîndu-I urma

  Se știe EL cînd îI tot greșim și nu mai suportă ne părăsește. Și ne lasă pe mîna forțelor potrivnice nouă, în general vieții pe Pămînt, de ne altoiesc. Mai și contribuie la consolidarea auto-nimicirii noastre prin varii metode desăvîrșite chiar. Neștiutori și fără EL, nedrepți le numim în fel și chip, dar nu știm adevărul lor defel, încă nu merităm.
  Se spune, că ne dăm seama de greșeli, fiind creația SA, căutînd îndreptarea. Schimbarea bună, dar poate c-o fi mai altfel acea percepție lăsată să nu funcționeze încă. Nu i s-o dat startul de SUS, se vede treaba, nu-i vremea, că-i dăm tot înainte cu tupeu în rele și urîte și tot fără EL. Ne îmbătăm cu apă chioară, zicînd că trebuie să trecem peste necazuri aburiți. Să nu înnebunim cumva.
  O fi o formă de apărare, uitarea relelor și suferințelor simțite și văzute, dar îs date să învățăm. Să ne aliniem cum ne dorește, de nu vor urma tot altele și altele, pînă la urmă. Cînd va fi, tot îI vom călca pe urma, ce ne-o tot dorește de o vreme.