3696 Poate se va dumiri nepriceputul, dar de unde?!

  Curioasă învățătură de minte ni-s nevoile toate date cînd nu sîntem cum trebuie. Ne încetînd a crede că absolvindu-le, trecînd ca gîsca prin apă, nepricepînd mai nimica. Am făcut mare scofală, nu, am eșuat în continuare ratîndu-ne viața dată așa. Cu acele praguri, poticneli de pricepere că-I greșim și să ne revenim. Nu să continuăm tot la fel ca mai înainte, doar memorînd suferința cît mai în amănunțime.
  Zicîndu-ne că ni-i de folos și altora, aiureli, de nu ați băgat la cap că vi-i doar vouă adresată. Părăsirea în diverse deznădejdii aflîndu-vă o vreme de adîncire a căutărilor aflătoare. Dar ce oare dorește de la noi EL, de ne aflăm așa de jos în viață, o vreme?! Confruntați cu cîte nedorite trăiri potrivnice binelui și libertății noastre.
  Cu scopul vădit de SUS, de a ne atrage atenția că-I sîntem datori și încă nu ne pasă. Poate, după atenționare, atenționări, se va dumiri nepriceputul, dar de unde?!

3608..Treceri diferite ca intensitate și diversitate, doar te vei prinde

  Să nu ne batem joc de viață comparînd nevoile de orice fel, într-adevăt neplăcute. Dar nu murim ci mai trăim, trecem prin încercări decise SUS, deoarece așa trebuie. Și de-L știi oarecum corespunzător și tot ai parte de nevoi, supărări, încercări. Mai tare îs atunci cînd nu-I dovedești recunoașterea LUI corectă, cît se poate și nici îndreptat între oameni.
  Atunci periodic cum vrea CER-ul te pasc probele de atenționare în vederea dezmeticirii. Individuale ori colective, cum decide EL să ne vedem de calea bună înspre EL. Nu irosindu-ne acele încercări ne pricepînd nimica din acele orazii vii, viu fiind să-ți pricepi oferta. De îndreptare, căutînd-o întocmai cît mai acătării s-o îndeplinești, că de nu-i degeaba și-i rateu.
  Îți sînt date un număr de astfel de treceri diferite ca intesitate și diversitate, doar te vei prinde.

3388.Și nici ca lumea între noi nu pricepere a fi, ci nedrepți,...

  Aproape nepămîntene ne sînt nevoile, dorințele, chiar nepămîntene de s-ar putea. Am dori aflările, trăirile, cu toate că nu le știm de ne sînt și potrivite firii, vieții date. Cred că nu, ne trebuiesc adaptări CER-ești, ce ni-s străine, neputințe și nemeritate. Încă însușiri, ce nici nu le știm dar le dorim, ne depășesc cu multe și mărunte, dar din necunoștință de cauză.
  Sperăm ca măcar a le ști cît le putem înțelege, dar nu-i chip pînă nu demonstrăm dezmeticirea. Îndreptarea între noi oameni cum trebuie și de EL de asemenea bine de știut. Cît ne este la îndemînă informația cunoscută, cu adevărat clară și fermă. Cît mai actualizată. După evoluțiile contactelor și cerințelor SALE către noi pămîntenii și nici gînd de respectat.
  Nu-L vrem a cunoaște cum trebuie, noi pe năzbîtiile închipuiri necurate contăm. Și nici ca lumea între noi nu pricepem a fi, ci nedrepți, imorali și șmecheri.

2512.Devenim mai omenoși prin trecerea vremii

  Necazurile, nevoile ne îndreaptă în timp, suportîndu-ne mai ușor unii pe alții. Ranchiuna se uită se tocește cu anii, devenim așa mai omenoși prin trecerea vremii. Și nu printr-o îndreptare firească modelîndu-ne oarecum spre bine. Ci sătui de nedreptatea din noi ne redresăm încet, încet ne îmbunăm oare? Dar de EL oare știm? Sigur încă-i departe acea recunoștere corectă a LUI și plătim.
  Că nimeni ni-i prea nedrept și înrăit, dar pornirile-l acuză și e timp de potolire. Acordîndu-i mai ceva încredere cu răbdare mai multă, nu așa exigenți. Cu toate că încă nedreptatea lucrează urîțîndu-ne în comportări nedrepte. Crezînd că dacă avem ceva realizări în spate din orice domeniu, e firesc să fim distanți. Cu nasul pe sus, nerecunoscători și cîte și mai cîte neajunsuri de nu-i nițică bunătate.
  Și noutatea ne sperie, nu o dorim, teama de necunoscut, de neașteptat, surpriza ne destabilizează. Și e nevoie să ne învățăm, pentru a merge mai departe în viață. Unii așteptă o viață lucruri ce nu le știu, învață în orice perioadă a vieții. Să se bucure de noi și noi experiențe ale existenței umane și ale naturii ce-i cu noi.

2100.Încearcă cît trăiesc, doar își vor reveni la EL

   Nedrepților în general EL le inoculează spaima de moarte, pentru a-i înștiința despre EL. Și de asemenea și toate nevoile ce-i încearcă cît trăiesc, doar își vor reveni la EL. Și să se îndrepte între oameni ca oameni cumsecade.
   Ne avînd de furcă cu răul niciodată de s-ar putea, despre rău omul nu știe nimica. Face presupuneri, de regulă greșite, îi  dat de SUS să ne încerce în viață. Să-i rezistăm, de nu, avem greșeli în fața LUI și a oamenilor, ce le plătim SUS.
   Deci să fim moralizați cît trăim între oameni, respectînd regulile morale, vechi de cînd lumea. Tot așa de statornice, a bunului-simț dintotdeuna. Doar în fața SA să-I fim sinceri, în morală, nu, ci înfrînați de la rele, urîte fapte și vorbe.
   În general EL E cunoscut lumii, majoritatea cam știu despre EL. Dar nu au curaj din cauza strîmbelor religii ce I se opun, cum pot fiecare. De strîmbe fiind în fața SA și plătim cu toții la o adică, cînd e vremea, doar SUS știută.

1851.Și-n lume nedreptatea și minciuna-i peste tot

   Ne sacrificăm uneori ca să ne fie bine, nouă și apropiaților. Chiar în așa măsură că unii se miră, dar nu-i exagerat așa-i normal. Să ocolim nevoile și cîmpul minat, condiția e să-l știm, că de regulă, nu știm nimica. Rupînd de mult tare legătura cu EL, și-n lume-i nedreptatea și minciuna-i peste tot. Busola ne-am îndepărtat-o, detectorul de pericole nu mai funcționează. EL în lume necunoscîndu-L ca un reper și o năzuință de mai bine, Baza vieții, nu-I.
   Noi dezorientați, ori mai aflînd cîte ceva despre îndretarea cerută SUS, dar neputincioși. Prea nedrepți și cu lipsa SA din lume, sîntem părăsiți și sub nevoi și suferințe și chiar moarte. Așa cum e situația acuma de dăm fuga din fața SA și-L renegăm, nici nu-i de așteptat. Degrabă îndreptare, ne avînd corectitudinea și justiția Divină în vedere clar.
   Cu toate că ea își face datoria într-un fel neînțeles de noi încă. Și ar fi și mai bine de adevărului SĂU și-n general adevărului i s-ar da frîu liber. Prin lume să ne îndrepte și să-L știm și respecta, cu repere demne și adevărate. Și noi am avea o altă viață cu toții, respectîndu-ne între noi cu bine și știindu-L, vom reflecta ce-i viața și noi și EL.
   Să ne schimbăm mai în bine, iertători și mai uituci între oameni, chiar de-i cale de întors. Să ne luăm liber și să uităm, să ne călcăm pe inimă, măcar un timp și să vedem. De se poate și cu ce consecințe, cred bune de ambele părți.