Ne sacrificăm uneori ca să ne fie bine, nouă și apropiaților. Chiar în așa măsură că unii se miră, dar nu-i exagerat așa-i normal. Să ocolim nevoile și cîmpul minat, condiția e să-l știm, că de regulă, nu știm nimica. Rupînd de mult tare legătura cu EL, și-n lume-i nedreptatea și minciuna-i peste tot. Busola ne-am îndepărtat-o, detectorul de pericole nu mai funcționează. EL în lume necunoscîndu-L ca un reper și o năzuință de mai bine, Baza vieții, nu-I.
Noi dezorientați, ori mai aflînd cîte ceva despre îndretarea cerută SUS, dar neputincioși. Prea nedrepți și cu lipsa SA din lume, sîntem părăsiți și sub nevoi și suferințe și chiar moarte. Așa cum e situația acuma de dăm fuga din fața SA și-L renegăm, nici nu-i de așteptat. Degrabă îndreptare, ne avînd corectitudinea și justiția Divină în vedere clar.
Cu toate că ea își face datoria într-un fel neînțeles de noi încă. Și ar fi și mai bine de adevărului SĂU și-n general adevărului i s-ar da frîu liber. Prin lume să ne îndrepte și să-L știm și respecta, cu repere demne și adevărate. Și noi am avea o altă viață cu toții, respectîndu-ne între noi cu bine și știindu-L, vom reflecta ce-i viața și noi și EL.
Să ne schimbăm mai în bine, iertători și mai uituci între oameni, chiar de-i cale de întors. Să ne luăm liber și să uităm, să ne călcăm pe inimă, măcar un timp și să vedem. De se poate și cu ce consecințe, cred bune de ambele părți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu