Pentru a ne numi oameni să nu fim răi la suflet, ci cît mai buni și corecți în cel mai rău caz. Deci în cel mai rău caz să fim moderați, cîntărind orice treabă, că nu-i plăcută celorlanți. O astfel de abordare ca la farmacie între oameni, ci cu larghețe în cumsecădenie. Că treci de fraier, uneori, dar nu vor fugi de tine, ci te vor căuta la nevoie. E nevoie și de echilibru rece între inși prea aprinși și tot te vor căuta cînd se vor nedreptăți reciproc.
E dificil să fii om cu adevărat, dar trebuie să ne călcăm pe inimă și de putem, s-o facem. Că EL-I deasupra și are nevoie de noi, unii mai acătării între ceilalți, pînă se reașează lucrurile. Că-s pe coclauri dreptatea, adevărul și bunătatea spăriete de așa zborșiți. În nedreptatea asta nefirească omenirii, pînă va dispărea, ci doar aflarea trebuincioasă.
Că-i încă cale lungă de aflări despre noi, despre noi și EL, despre natură, despre Pămînt în general și cîte particularități. Toate îmbogățindu-ne o viață, ce vrem nu vrem va fi pe alte coordonate. Cunoaștere-i fiind nevoie mai întîi îndreptarea ce ne-o cere și aflarea SA corectă.
Să nu ne creem niscaiva probleme cînd ni-i lumea mai dragă, în procesul dobîndirii. De noi agonisiri bune și utile, ce încă fiind nedrepți acuma nu le vom primi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu