Ne cerem să născocim continuu, noi și noi închipuiri ce de regulă ne îndepărtează de realitatea SA. Și înstrăinați bîjbîim în nedreptatea lumii, pe deasupra îI și greșim plătind vîrtos. Ne mai și îndrumă, dar îL nesocotim îndepărtîndu-ne de EL și realitate. Ce ne-ar ajuta la o adică în cunoașterea lumii noastre și a LUI, cît vom putea.
Ar trebui să ne răzgîndim a fi mai pașnici în relațiile cu EL să nu-L mai ignorăm. Și dușmăni pe Creatorul nostru, al tuturora și să ne socotim cum sîntem și cine-I EL și noi? În această relație că-i o relație vrem nu vrem, ce n-o conștientizăm defel corect. Inconștienți, depărtați și totuși urmăriți din aproape de SUS cu interes, ce nu-l știm bine.
Sîntem vrem nu vrem în comuniune cu Pămîntul și natura ce ne creiază mediul ambiant. Dar atît, nu știm mai multe, nu putem încă conștientiza măcar strictul necesat. Să nu mai greșim atîta și să suferim consecințele neatenției minime măcar. Că-n timp ne vom dezmetici la mai multă minte cum trebuie cu ea și EL și noi, ca un Tot. Încă ne știut defel și cu urmările astea nedrepte și urîte încă.
Și natura și Pămîntul resimt lipsa unei înțelegeri cu noi, încă sălbatici în multe privințe. Neatenți și apucați stricînd încă echilibre bine structurate din facere și plătim. Și încă vom mai plăti, pentru că multe mai trebuiesc făcute și nu se întrezăresc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu