4399..Încă multă vreme.

  Deci se stabilise încă de la primele contacte între oamenii acelor vremi de început, realitatea SA cu noi oarecum. De închipuit dificilă, datorită firii nătînge a omului, ne educat pe atunci, încă imoral, nedrept, cam sălbăticit în natura ostilă a acomodării. Cu natura Pămîntului, preconizat a ne fi leagănul uman de un oarecare început de pricepere a noastră în viața de trăit nu oricum.
  Speranța de viață era cum era, n-o putem ști corect, de atunci, ziceri sînt multe, or fi și alte perioade ale trecerii vremii mai altfel. De la un timp punîndu-se alte cerințe în fața omenirii nevolnice și EL cointeresat a-L urma cît mai din aproape. Eram și încă sîntem într-un proces de cunoaștere a unei realități în aflare cît mai desăvîrșită nouă, nepregătiții pentru viața ce va fi.
  Și EL determinat a fi de se poate pe lungimea de pricepere cu noi, cît mai nevăzut, ne știut, că-I altă Entitate, ce nu-L vom pricepe încă multă vreme.

2408.Se va întoarce roata vieții, cînd EL va hotărî

  Că-n tirania actuală a nedreptății și spirituale, ni-i interzis a fi spre realitatea SA. Ce ei n-o știu, n-o acceptă, că le dă închipuita religie peste cap și ce se fac? Mor de necaz și interesele cine le mai rezolvă? Aiuriți din cauza cărora părăsiți multă lume plăteșțe, inclusiv ei, unii inconștienți. Se va întoarce roata lumii, cînd EL va hotărî și cum.
  Mizerabila condiție umană e în tabăra nedreptății, ce i se face omului și LUI. Cu așa tărășenii necredincioase LUI și așa fărădelege și înrăire nepăsătoare între oameni. Înstrăinați de creația Divină, prin cîte minciuni ordinare, ce îndepărtează oamenii de EL. Și drept consecință viața le devine insuportabilă, părăsiți de EL și-n necazuri multe.
  Înstrăinarea continuă și în plan științific, mințind lumea că omul e din maimuțe. Și astfel unii chiar se comportă liberi în animalitate ce și-o cred posibilă. Și nu-i, că deviații de la normalitate au fost mereu, dar trebuiesc tratate că medicina e tot mai performantă. Îs încercări la care ne supune EL și să le trecem cu bine, nu să ne înglodăm în neputințe de plătit, urîțînd lumea.

1799.ÎL nesocotim îndepărtîndu-ne de EL și realitate

   Ne cerem să născocim continuu, noi și noi închipuiri ce de regulă ne îndepărtează de realitatea SA. Și înstrăinați bîjbîim în nedreptatea lumii, pe deasupra îI și greșim plătind vîrtos. Ne mai și îndrumă, dar îL nesocotim îndepărtîndu-ne de EL și realitate. Ce ne-ar ajuta la o adică în cunoașterea lumii noastre și a LUI, cît vom putea.
   Ar trebui să ne răzgîndim a fi mai pașnici în relațiile cu EL să nu-L mai ignorăm. Și dușmăni pe Creatorul nostru, al tuturora și să ne socotim cum sîntem și cine-I EL și noi? În această relație că-i o relație vrem nu vrem, ce n-o conștientizăm defel corect. Inconștienți, depărtați și totuși urmăriți din aproape de SUS cu interes, ce nu-l știm bine.
   Sîntem vrem nu vrem în comuniune cu Pămîntul și natura ce ne creiază mediul ambiant. Dar atît, nu știm mai multe, nu putem încă conștientiza măcar strictul necesat. Să nu mai greșim atîta și să suferim consecințele neatenției minime măcar. Că-n timp ne vom dezmetici la mai multă minte cum trebuie cu ea și EL și noi, ca un Tot. Încă ne știut defel și cu urmările astea nedrepte și urîte încă.
   Și natura și Pămîntul resimt lipsa unei înțelegeri cu noi, încă sălbatici în multe privințe. Neatenți și apucați stricînd încă echilibre bine structurate din facere și plătim. Și încă vom mai plăti, pentru că multe mai trebuiesc făcute și nu se întrezăresc.

1699.Ne continuăm nelegiuirea în fața SA

   Simțim în viață amenințarea, neplăcerea, apăsarea, teama și totuși nu ne pasă. Cînd sîntem de față la arătarea suferinței în preajmă, tot nu ne prea pasă. Ne prinde pregătiți cam pe toți, vaccinați de amenințarea părăsirii și a greutăților. Le întrezărim și nu ne învățăm minte defel, ci continuăm cu nepăsare nedreptatea.
    Și nici nu le numim, părăsiri și pedepse, nu le percepem așa, ci ca ceva firesc, omenește și nu-i. În loc să ne dezmeticim la realitatea SA și a noastră în raport cu EL. Ne continuăm și asta-i grav și EL tot strînge șurubul, ne continuăm nelegiuirea în fața SA și a celorlanți. Pînă cănd?
    Oricum nu ne va slăbi, că are un scop ce noi nu-l mai știm, c-am pierdut legătura ce EL. De asta ne și tot atenționează și părăsește cu pedepse, doar, doar ne vom pricepe a-L afla și îndreptați. Ne iluzionăm și ne tot îndepărtăm de calea LUI și a dezmeticirii ce ne-o pretinde. Cu tot cortegiul de nevoi ce ni-L așterne înainte să ne îndreptăm, dar nu-i chip încă.
    Și să știm că-n orice îndeletnicire avem, contează nu meseria ce-o înfăptuim ci omul înainte de toate. Degeaba ești titrat și recunoscut erudit în domeniu afirmării profesionale. De nu te numești în primul rînd om adevărat. Și să fii recunoscut și ca atare între semenii tăi.
    Iar revin la ceea ce EL ne tot transmite de cînd lumea și Pămîntul, să fim cum trebuie. Că nu ne slăbește defel, din presiunea ce-o face asupra nostră, în istorie cu destule exemple. Cînd tot așa ca și acuma, nedrepți și fără EL, sufeream diverse aspre corecții. Fiind părăsiți, sătul să ne tot dea semne să ne revenim la ceea ce EL dorește de la noi și degeaba.

1575.Nu nedrepți fiind ca să-L provocăm

   NT (Noul Testament) îi dă tare cu viața de veci, doar în beci, că-n realitatea SA nu-i. Ci aici e raiul și iadul; rai : de ne prindem a fi îndreptați cum vrea și reușim să existăm. De altfel nedrepți fiind e un iad, are EL grijă să ne părăsească și o încurcăm.
   Să ne rezolvăm existența lumească, în mod firesc și corect. Nu nedrepți fiind,ca să-L provorăm și nemulțumit să ne dea voie nevoilor peste noi. Și moartea prematură, să ne ratăm existența, noi și ai noștri. Deci îndreptați, moral între oameni cu binele doar înfăptuit și să-L știm corect.
   Nu turiști ci implicați în deveniri diverse, demne și corecte că se poate, nu tot nedrepte și josnice. Deci pe Pămînt preocupați de viață cum se cere de SUS și știm bine și noi a fi cu adevărat oameni între oameni.Cu responsabilitate pentru urmași și noi să devenim, cum ni s-o programat de la Facere viața în tihnă dreaptă.
   Se zice că poruncile VT sînt valabile și pentru creștini, aiureali, ei nu știu în primul rînd de Divinitate, de Creator, de EL. Ci se închină unui mort foarte vechi și tatălui aceluia, romanul ce i-o făcut un copil lui Maria, soția de mai tîrziu a lui unui Iosif. O brambureală de religie nedreaptă în urma căreia aveți de suferit de pe urma LUI că nu-L știți. Și pe deasupra și imorali și răi sînteți, nedrepților fără EL!
   Lipsind Baza SA din lume, e și normal ca totul să fie o nedreptate în fața SA și a oamenilor încă nedumeriți. Uni-s mai buni alții mai răi și se cuvine o îndreptare generală înspre bine doar să-L știm corect.
   Să ne obișnuim a uita și a ierta mai ușor din ce în ce mai ușor . Și astfel să ne căutăm de o viață în schimbare bună, dar nu renunțînd la existență, ci înfăptuind-o cumsecade. În fața SA sîntem toți la fel dar s-o și dovedim corect, comportîndu-ne îndreptați.

1555.E nevoie de-o apropiere pe înțelesul lor

   Degeaba suferă mulți și dintotdeauna că nu știu de ce, așa-i ruptă legătura de EL. Și  toate-s anapoda în lumea neștiutoare de mult tare, oare pînă cînd? E nevoie o dezmeticire la realitatea SA și a nostră cu EL, cum trebuie și noi îndreptați. Că-i încercare și asta, dar nu stă în picioare încă, Baza vieții e neștiută-n lume. Bîjbîim în neștire.
   Da, e demn și corect dar de ne înțeles de majoritate, că te căznești să fii corect într-o lume nedreaptă. Ei se vor mira și pricepe ioc, nu știu să vadă, ce-i de văzut. Le lipsește Baza și nu numai lor ci la toți. Ca și cînd sînt în lumi diferite și se văd de la distanțe de-abia perceptibile, neînțelegînd încă nimic concret. E nevoie de-o apropiere pe înțelesul lor, o comuniune de idei de dezmeticire a minților năclăite.
   Încă nedreptatea se ocupă de cei destoinici, parcă ar vrea să-i desființeze, favorizindu-i pe ne urechiații de netrebnici. E cu fundu-n sus lumea pe aicea, e nevoie de o reașezare a valorilor încă anapoda răzgîiate. E nevoie de EL ferm și clar de simplu, dar nu știu cînd va fi asta, cu adevărat posibilă în termeni de ne tăgăduit vreodată?
   Ne-ai dat Doamne binele dar și răul să le distingem în viața dată și ea pe aicea. Să nu ne încurcăm cu răul ci doar de bine să avem parte și moralizarea omenirii. Lucru greu de realizat și de ținut, mai ales într-o lume tare nedreaptă și fără TINE.
   Așteptînd de la noi ca cei mai vrednici să ne conducă, dar s-o încîlcit lumea la culme. Și nu-i cum trebuie de mult tare. Lipsindu-ne Baza nu ne regăsim cadența vieții date și ne îndepărtăm de programarea SA. E necesară intervenția TA hotărîtă înspre îndreptarea dorită SUS. Altfel e degeaba zăbava.
   Așa-i de nedreaptă și neștiutoare lumea, și nu de acuma, că-și tot închipuie sfîrșituri, s-ar sacrifica, de-ar ști de ce? Nesiguranțe-i Doamne trebuie să-I pui căpăstru, între noi cu TINE, cît mai aproape de se poate.

1530.Crezîndu-L de fraier

   EL ne îndrumă în mare dar noi facem micile ajustări ce ni-s în drept şi prin care ne putem rata existenţa. Chiar de vedem beneficii şi altele prin ceea ce EL ne arată în timp. Pierdem legătura cu realitatea SA cînd  avem nevoie mai mult şi plătim. Micile neatenţii ne formează o mare eroare ce-o tot mărim ducîndu-i şi pe alţii în greşeală faţă de EL. Şi cu toate atenţionările nu ne revenim la realitatea SA ci o bolmojîm de tot înstrăinîndu-ne de calea SA şi dispărem, ratîndu-ne viaţa.
   E o mare greşeală, crezîndu-L de fraier, că ne poate ierta toate prostiile noastre făcute în viaţă, contra moralei şi dreptăţii. Şi a credinţei doar în EL, ci crezînd în morţii din NT, ce-i o gravă provocare către EL şi plătiţi nedrepţilor. Ratîndu-vă existenţa voi şi ai voştri. EL e iertător cu cei ce merită nu toţi nedrepţii ordinari, răi şi imorali şi fără credinţă doar în EL, Creatorul, Singurul din CER de noi cei vii de pe Pămîntul SĂU.
   Răi  că nu-s chiar deştepţi de vreme ce împotrivindu-se Însuşi LUI Dumnezeu, prin fapte îs părăsiţi şi plătesc, ratîndu-şi viaţa a lor şi familie.
   Din contra cînd îL respecţi dînd dovadă de fermitate şi claritate în deciziile tale ce-L urmează, nedrepţii nu-s de acord. Şi din cauză că atunci EL te sprijină şi-i dovedeşti te vor spurca pe la spate şi peste mii de ani. Astfel Ezdra din VT, cînd facea ordine în sînul poporului său conform dorinţelor de SUS. Nu-i văzut bine nici atunci nici azi. De asta Istraelul o scaldă ca la Ploieşti şi azi.
   Cînd eşti tînăr, mai avîntat şi uşor de îndreptat, moralizat, dar trebuie mult tact şi fermitate clară în ceea ce vrei cu adevărat, altfel e degeaba. Părinţii şi cei în drept, responsabili adevăraţi de educaţie cu folos în viaţă adevărată, demnă şi cu bun-simţ. Doar înspre binele şi utilul existenţei între oameni. Să nu cedeze niciodată desnădăjduiţi în faţa nedreptăţii cotidiene ci să-I ceară ajutorul cînd consideră. Şi-L vor primi, de-s sinceri interesaţi şi-I fac dovada lor către EL cum trebuie.
   De obicei tineretul e după adevăr şi dreptate, voluntari şi săritori în ajutorul nedreptăţitului, îs corecţi şi fermi. Faţă de bătrîni îs pentru noul într-o societate înspre bine şi util tuturora, mai corecţi şi avîntaţi în morală şi bine.

1515.Prea credem trupul ce doreşte

   Într-adevăr în trecut şi-i bine să nu-l mai repetăm, după o aşteptare din partea SA, să ne îndreptăm şi şanse nu se întrezăreau. Ne-o dat liber, părăsindu-ne şi ne-am păruit cel mai tare din istoria omenirii şi azi cu amintiri groaznice multora. Şi pentru că-i greşisem un număr aşa de mare de populaţie, ne-o părăsit pe toţi la cele mai grele nevoi colective de cînd lumea. Aşa că fiţi vigilenţi, îndreptaţi-vă cît mai corespunzător, nu cu faţa la mormînt ca acuma, ci spre viaţă. Nu prea pricepeţi, sînteţi blocaţi în nedreptatea, înţepeniţi, ruginiţilor!
   Că sîntem datori şi ne dorim aflarea motivului vieţii date, oare cu ce scop? Poate în timp de vom merita, cuminţiţi de vom sta la dispoziţia SA. Da de unde ? Nu-L ascultăm nici de doi bani şi ne avîntăm în habar nu avem ce, ne opreşte pe şestache şi şuturi în fund ne dă la greu, doar îL  vom credita cum e în realitatea SA. Sîntem contingente de recruţi în îndreptarea cerută, tare încăpăţinaţi şi expuşi pedepselor, dar fără minte şi simţ de conservare. Şi nici responsabili nu ne vedem ci doar înavuţirea chioară pînă cădem în gropile sfîrşitului degeaba-n viaţă încercaţi.
   Ar fi de dorit, dar nu cred prea mulţi în stare să-şi sondeze eul şi ce colcăe în el să purjeze. Ca reziduu şi înoit să purceadă la o viaţă nouă corectă şi sigur va fi şi de EL văzut altfel. Avînd credinţă şi raţiunea se învredniceşte de mai multe capabile se dovedeşte în bine şi util.
   Se zice că nu sîntem cel puţin în universul apropiat Pămîntului, singura specie cu înclinaţii spre cunoşterea necesară. Cunoaştere ce trebuie să ne-o dovedim viabilă în faţa SA, cine ajunge primul competent. Deocamdată batem pasul pe loc. Nici în spiritualitate nu excelăm. Cu natura ne comportăm nedrept, prea credem trupul ce doreşte şi-i intrăm în voie, animalic ca şi cînd spiritul şi gîndirea-s de ornament. Nu le folosim şi nici iportanţă nu le dăm, onorîndu-le cum se cuvine, ca fiind ce-i mai cei de pe Pămînntul SĂU.
   Se poate să ne conducem după anumite reguli personale şi principii generale, care nu-s şi ale celorlanţi, Doamne fereşte să încercăm a i le impune acelora ce nu simt nimic pentru ele. Fie cît de utile nouă, demostrate, doar nouă, lor nu . Toleranţă înainte de toate.

1508.Pierderea dreptului la existenţă

    Cu trecerea vieţii ne înglodăm în nedreptatea existenţei şi părăsirile SALE aplicate nouă, îs tot mai dese, doar ne vom trezi la realitatea SA. Da de unde? Continuăm în neştire cu răutăţile şi urîţeniile vieţii. Inconştienţi de datoriile existenţei pe Pămîntul SĂU. Deci conştientizarea SA şi  ceea ce ne-o dat ca îndreptare, ţel în viaţă. Încă nu ne dăm seama de nevoia de a-L asculta şi cu toate că ne părăseşte după un timp de existenţă normală. Şi ne încalecă nevoile, suferinţele de tot felul, tot nu cedăm să ne îndreptăm, ba din contra nu ne pasă, îL ignorăm.
   Uitarea SA, astă nepăsare ne costă pierderea dreptului la existenţă a încă mulţi ani de viaţă. Şi lucru grav şi urmaşii mai au de tras de pe urma nelegiuirii noastre, de nu ne învăţăm minte defel. Pierdem normalul trăirii pe Pămîntul SĂU, ne tăiem craca de sub picioare şi direct în mormînt ne oprim. Fără bucuriile vieţii ce de altfel le-am fi avut, noi şi familia noastră, necunoscîndu-ne urmaşii şi nici urmaşii pe noi şi alte experienţe noi de viaţă.
   Deci atenţie oameni cum vă faceţi datoria faţă de EL şi cerinţele SALE, nu le trataţi ca pînă acum cu nepăsare. Urmaţii dorinţele şi moralizaţi-vă în societate şi familie trăirile toate, ponderaţi-vă existenţa, de vreţi s-o mai aveţi. De nu, vi se ridică dreptul la viaţă şi ce rost mai are strofocarea voastră de nu aveţi siguranţa zilei de mîine şi nici de azi . Şi nu numai voi ci şi familia voastră, uitaţi-vă nedreptele apucături şi îndreptaţi-vă spre o viaţă nouă.
   Fără greşeli ori cît mai mici şi neînsemnate pînă vă veţi obişnui să fiţi cum trebuie în viaţa dată dar vouă de SUS. Asta e, nu avem încotro, pe Pămîntul SĂU sîntem şi  trebuie să ne supunem necondiţionat. Pînă ne vom cîştiga, de va fi posibil, drepturi la avea un cuvînt noi civilii în faţa SA. Şi atunci fiind într-o nouă etapă a existenţei pe Pămînt, cine  mai ştie cum vor evolua vremurile. Numai EL, cu toate că-I sîntem o mare necunosctă în evoluţie, spre ceva  cumva ştiut SUS dar nu în totalitate.

1501.Ajutat străini de EL să fim

   Realitatea SA ce n-o întrezărim fiind neîndreptaţi cum ne cere, n-o vom afla, că ni-i calea barată de neputinţă rea. Nici natura SA dată nouă să ne însoţească în existenţă nu ni se dezvăluie complet încă-i oprită tot de fărădelegea noastră. Ea-L urmeză în sensuri noi, noi încă nu-L ştim şi nici în societate nu ne-am schimbat în bine şi cu bun-simţ.
    Tot de EL în lume mulţi mai acătării fiind şi ne putînd să dea în nedreptatea încă în expansiune strîmbă LUI şi nouă. Se duc încotro văd cu ochii larg deschişi în ţinuturi albe de pe hărţi funebre LUI şi îndreptării noastre ne ştiute.  Şi-L află neîntinat de şmecherie hîdă, strălucitor în vaste plaiuri sterpe de civism , dar bogate-n EL şi bine. Şi natura ca şi EL îs în voie culte, la un nivel de mult nouă dispărut, de ordinea nedreaptă-n sînge culcuş găsindu-şi rea.
   Natura lăsată şi nouă în voie de cunoscut şi respect în conlucrare strînsă, cu bun-simţ mai natural şi vechi. Dar totuşi faţă de EL, mai slobodă mai altfel, de vede că n-o ştim şi nici nu vrem, ne zvîrle cît colo îndărăt. Ca minte să căpătăm, chiar de sîntem aşa civilizaţi tot nu ştim nimic din existenţa dată pe Pămîntul SĂU. Ne ocolesc deschiderile de cunoşterea LOR, faliile de lumină, ce ne-ar încunoştinţa de-am merita. Am avut timp bereche şi unii au şi apucat s-o ştie, dar cine să-i cunoască, recunoască în bine şi util nouă tuturor?
   I-am izolat, stîrpit că ne spuneau adevăruri dureroase, neconvenite nedreptăţii lumii în expansiune hîdă şi rea. I-am greşit amarnic în timp şi ne-o ajutat străini de EL să fim, ca mai uşor să ne poată părăsi în pustia relelor şi urîtelor vieţi.  Şi nici acuma nu sîntem mai breji în faţa SA, suferinţa ne joacă pe masă în cas-cea mare, cum vrea nepuţina de a exista.
   Conştiinţa ne lipseşte multora în viaţă, nu oricare ci cea bună adevărată, luptătoare pentru bine şi adevăr şi dreptate. Să fim oameni e lucru mare şi încă rar azi în lumea nedreptă şi rea. Lumescul e pretutindeni la el acasă la braţ cu nedreptatea hîdă şi informată de starea sa rea în expansiune urîtă.