4399..Încă multă vreme.

  Deci se stabilise încă de la primele contacte între oamenii acelor vremi de început, realitatea SA cu noi oarecum. De închipuit dificilă, datorită firii nătînge a omului, ne educat pe atunci, încă imoral, nedrept, cam sălbăticit în natura ostilă a acomodării. Cu natura Pămîntului, preconizat a ne fi leagănul uman de un oarecare început de pricepere a noastră în viața de trăit nu oricum.
  Speranța de viață era cum era, n-o putem ști corect, de atunci, ziceri sînt multe, or fi și alte perioade ale trecerii vremii mai altfel. De la un timp punîndu-se alte cerințe în fața omenirii nevolnice și EL cointeresat a-L urma cît mai din aproape. Eram și încă sîntem într-un proces de cunoaștere a unei realități în aflare cît mai desăvîrșită nouă, nepregătiții pentru viața ce va fi.
  Și EL determinat a fi de se poate pe lungimea de pricepere cu noi, cît mai nevăzut, ne știut, că-I altă Entitate, ce nu-L vom pricepe încă multă vreme.