4383..Mai nimeni

  Ehei! cînd va fi să fie vom afla atunci, dar pînă atunci nu-i vreme de vrut numai ce ne pasă, ci și de ce nu vrem a fi. De nu putem măcar, să ne închipuim cît putem mai corespunzător a fi, că nu-i de pomană, ne va prinde la o adică bine, veți vedea. E de dorit numai binele, utilul și frumosul, dar și răul și urîtul îs pe lume și nu ni le vrem apropiate nouă și alor noștri.
  Dar nu-i după noi, ci-i în firea lucrurilor, încercările date cînd e cazul ce doar îl constatăm, cu amar, ori cum o fi, chiar și de bine. Ce mai încolo și încoace, nu-L știm, nu ne știm nici pe noi bine și ne drămuim un firesc nefiresc de anapoda. Hoinărim pînă la o adică, cînd ne sună vremea și dăm socoteală, nu ne vine bine și căutăm coturile, dar fără izbîndă.
  Ce ni-i scris în frunte ni-i pus dar cine are ochi să vadă, să se vadă? Mai nimeni, foarte puțini ne știm lungul nasului.