Închipuiți-vă că sînteți morți, un mort frumos cu ochii vii, ce nu scîntie-nafară, ci-i viu dar cu gîndirea blocată-n moartea ființei. Date să vie a fi cum trebuie și din vini necunoscute și cunoscute unele, nu poate fi om, ci ceva acolo o închegare necurată. Nedemnă în fața LUI și a Pămîntului viu ce nu-l știm că nu vrem a ști ce trebuie, ci nerozia, neputința, demența încrezut umană la loc de cinste.
Zisă civilizată și nu-i ci alandala pe coclaurile nelegiuirilor convenite de urîțenia firii ne date, ci învățat anapoda. Cu fundu-n sus, educație de păgîni îndărătnici, înrăiți fuduli și habotnici în croieli dărîmătoare de năzuințe de mai bine. Oameni că nu-i putință de a fi cumsecade și cu știrea LUI și a noastră corectă, demnă de SUS pînă jos, aci vulnerabili dar cumințiți.
Așteptîndu-ne menirea, că și EL ni-o dorește, deci aflară-ți moartea trupului? doar spiritul să fiți în voi pe lîngă voi cercetîndu-vă?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu