4396..Ne acătării fiind.

  Chiar unele vești de SUS te descumpănesc, teribil chiar, că EL nu știe cum să ne mai ia, nu-i de crezut și totuși E așa! Ne știe vruta și nevruta mai înainte de a ni le pune chiar și în gînd, știind reacția noastră la cîte și mai cîte, de sîntem mai cumpăniți. Și ne poate avertiza oarecum din vreme să nu-I greșim așa tare și să-L silim la toate nevoile ce ne pot paște de necugetați ce sîntem.
  Dar de regulă repeziți cum ne găsim, needucați fiind ori nu îndeajuns de bine spre bine, îI greșim îndepărtîndu-ne nepermis de mult. Și ne mai rabdă multe și mari și mărunte, dar toate au și la EL, cît E EL de Dumnezeu, Îndelungrăbdătorul. Un capăt, că de am fi noi, în locul LUI, de mult am scurta-o cu nelegiuirile, EL nu! Ne mai îngăduie, poate ne răzgîndim și chiar așa și sîntem.
  Călcăm de multe ori într-un loc pînă ne vine apă la moară și o facem chiar și prea lată cînd ne repezim, ne acătării fiind și plătim.