Nu ne place cînd cineva ne aduce atingere măcar interesului propriu corect, chiar și familial, ne deranjează, reacționăm. Disproporționat uneori, ca să fie spre știință, de învățătură de minte, dar noi cînd facem ce nu-i de făcut?! Și ni se răspunde ori ba, poate nu se află pe loc și ar fi de așteptat ca la fel să ni se dea lecția moralei binelui, că ție ce nu-ți place altuia nu face.
E greu de aflat ce-i în dreptul nostru de nu vrem a fi educați la vreme, ori nici mai tîrziu nu concepem astă dorință de îndreptare. Cerută între oameni de cînd lumea dar din ce în ce mai uitată, pe măsura nelegiuirilor și înfundării în nedreptatea lumescului. Fără Dumnezeul CEL Adevărat, Unicul și atît de greu de știut și suportat cu așa înrăiri, urîțenii și înstrăinări de calea corectă nouă.
Ademenindu-ne mereu de amăgiri deocheate, pe sprînceană, fără pic de demnitate, omenie și altele ce-s simțite, dar de nu-i minte și trebui cu ardoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu