4395..Nu vom mai ști.

  Preocupările noastre cîte or fi de diverse, nu au vîrsă, îs date a ne lua cu ele-n viață conlucrînd la desăvîrșirea noastră. În toate domeniile cunoscute, competența ne înfiripă mereu, dorind reușita, vîrful în acele căutări și de regulă-s bune oricum. Înfăptuirile, vorbele și gîndurile ne însoțesc mereu cît vom fi pe Pămînt cumsecade însă, că alfel îi degeaba năzuința, dorința.
  De izbeliștea necuviinței, nedreptății, imoralității molipsitoare, toate nelegiuirile că nu sîntem cu EL și nici nu-L căutăm. Așa ni-i datul firescului nefiresc, ca fără de EL, EL ne avîndu-ne-n grijă bună, ci doar pedeapsa, moartea și celelalte legate. De necuviința umană dusă pînă la paroxism, așa-i vremea de cînd sîntem, doar  ne-om veni singuri în fire, dar de unde?
  Tot mai abitir ne îndepărtăm de calea comună cu EL împreună la bine, că de rău nu vom mai ști.