4426..Ce ne așteaptă.

  Nu că ne-ar stăpîni întru totul inconștientul, dar încearcă, novici în ale căilor ce ni se deschid mai mult ori mai zgîrcite. Căutăm desăvîrșirea și ne amăgim singuri uneori neștiind unde mergem și urmările-s dezamăgitoare, aflînd ce nici nu bănuiam. E bine să ne astîmpărăm, cumințiți și sigur ni se vor dezvălui cu vremea cele necesare vieții nu numai a noastre cît ne privește.
  Mulțumindu-ne și descifrînd încurcate, prea încurcate trăinicii ce în veci nu ni se arată, de nu se dorește, e de așteptat. Se desfășoară cunoașterea cu vremea, chiar de nerăbdători mai și greșim, ne revenim la o adică și-n noua întorsătură, acomodați. Oarecum, că deocamdată totu-i doar un început ce e grăbit ori ba, vom trăi și vom vedea, constata, de bine de rău aliniindu-ne cumva.
  Nimic nu-i întîmplător și de izbeliște, chiar de pare și ne demobilizează aparent nepăsarea, ce nu-i, ci doar e să nu grăbim ce ne așteaptă, cuminți.

4395..Nu vom mai ști.

  Preocupările noastre cîte or fi de diverse, nu au vîrsă, îs date a ne lua cu ele-n viață conlucrînd la desăvîrșirea noastră. În toate domeniile cunoscute, competența ne înfiripă mereu, dorind reușita, vîrful în acele căutări și de regulă-s bune oricum. Înfăptuirile, vorbele și gîndurile ne însoțesc mereu cît vom fi pe Pămînt cumsecade însă, că alfel îi degeaba năzuința, dorința.
  De izbeliștea necuviinței, nedreptății, imoralității molipsitoare, toate nelegiuirile că nu sîntem cu EL și nici nu-L căutăm. Așa ni-i datul firescului nefiresc, ca fără de EL, EL ne avîndu-ne-n grijă bună, ci doar pedeapsa, moartea și celelalte legate. De necuviința umană dusă pînă la paroxism, așa-i vremea de cînd sîntem, doar  ne-om veni singuri în fire, dar de unde?
  Tot mai abitir ne îndepărtăm de calea comună cu EL împreună la bine, că de rău nu vom mai ști.

3230.Dacă ești liber, lucru curios, nu mai greșești, te saturi de nedreptăți, ce nu erai sili a le face, dai din ce primești

  Ne desăvîrșim să zicem în realizări deosebite, demne, chiar excepționale dar și prin milă expuse. Presărată construcția darnică în căutări nemulțumite ce-și află liniștea mult dorită. Împlinirea și astfel te și mai ridici în societate și nu-i de ici de colo, ci pe merit. Angajîndu-ne conform cerințelor vremii, chiar de-i dificil, e de dorit ca să mai fii știut.
  Dacă ești liber, lucru curios, nu mai greșești, te saturi de nedreptăți, ce nu erai sili a le face. Dar așa făceai, nu știi de ce, dar așa simțeai să fii, neputincios în bine, ci înrăit. Acuma slobozenia, libertatea te-o vindecat de rele, vaccinul urîtelor și relelor. E să fim liberi, dezlegați de cîte și mai cîte constrîngeri omenești resimțite.
  Parcă ne obligă să ne căznim a fi nedemni de oamenii ce mereu trebuie să dăm dovadă că sîntem. Cu adevărat între noi toți, știindu-L deasupra Atotștiutorul nostru, ce ne veghează să nu-I greșim. Ci darnici și mărinimoși ca și noi îmbunătățiții.

2975.Se poate foarte ușor eșua singur fiind

  Măreția dreptății de înfăptuit e treabă multă și implică o desăvîrșire întocmire. A celui ce se apucă cu alții alăturea în așa lumesc aiurit și potrivnic. Se poate foarte ușor eșua singur fiind și fără un sprijin adevărat, corect și la timp. De regulă nu prea merge în așa nedrepte condiții de unul singur, cred. Cine știe doar de ești foarte sigur și puternic în ceea ce faci, invincibil din alte considerente.
 Că-i foarte ușor de a aluneca într-o extremă, fundătură fără ieșire, ori altele cum au fost și încă sînt în lume exemple. Cum nedreptatea încă EL ne-o lasă pe cap, cînd va fi de schimbat ceva esențial și hotărîtor vom fi înștiințați. Și cum se va petrece acel eveniment crucial.
  Sînt cazuri punctuale cînd dreptatea și adevărul acela triumfă, restabilind în mod limitat  ceea ce trebuie cu adevărat. Dar nedreptatea-i foarte răspîndită și nu se mișcă din pricina unor eșecuri, poate nu chiar hotărîtoare .

2764.Puțini se pot mîndri că au fost cum trebuie

  Că-s cazuri și fericite, sînt, cunoscute și eu știu, inși, genii ce au reușit desăvîrșirea. În munca lor culminînd, dar știindu-L mai altfel, destul de bine, chiar spre mirarea conteporanilor. Dar nu-i interesa decît ceea ce vor și au știut bine și corect și au învins, unicate. Puțini foarte puțini se pot mîndri că au fost cum trebuie în viață. După cerințele SALE și-n lume cumsecade cît s-o putut, totuși excepții care nu-s de ici de colo.
  Și ca inși nu ușor de suportat, conștienți de valoarea lor și totuși EL i-o ajutat. Mulțumindu-L, după cum gîndeau, se comportau în limitele bunului-simț. Și a binelui făcut cum trebuie, conlucrînd la o muncă încununată de succese. În domenii atît de variate ale omenirii în cunoașterea spre împlinirea. A ceva ce încă nu-i conturat, defel, cine știe în cît timp, doar CER-ul, ne vom putea, măcar apropia.
  Conlucrînd cu toții, la aflări demne și fără minciuni și rele, ci doar cu EL, așa cum E. Și Necunoscut mai defel, ci ignorat și ascuns mai pe față cu necuratul isus. Și discret, cu același scop religionarii să se preamărească, nestingheriți, cred ei.

2266.E peste îndreptarea firească fiecărui om

  Semeața înălțare, desăvîrșirea omului înspre EL, urmîndu-L, e lucru greu și nu-i la îndemînă mereu oricui. E peste îndreptarea firească fiecăruia între oamenii cumsecade, ce trebuie prima dusă la bine între noi. Ulterior de se mai poate și în fața SA să fim cum trebuie, vom vedea de-i nevoie. Că EL pe cine pune ochii, a LUI E, fie cum o fi văzut între oameni, Acolo SUS contează.
  Examenul e luat înainte de prezentarea candidatului, că-i altă mîncare de pește treaba cu EL. Și Lumea LUI, ce noi nu le pricepem încă deloc. Și nu-L poți refuza.
  Și cînd va fi să fie în lume cunoscut Dumnezeu, Cel Adevărat, nu muhaielele astea nedrepte nouă și LUI. Se va putea conta pe oricine duce corect știrea SA între oameni și se va simți cu adevărat. Și altă cale se va afla prin lume în dezvoltarea firească, în ajutorul tuturor cei interesați corect.