4426..Ce ne așteaptă.

  Nu că ne-ar stăpîni întru totul inconștientul, dar încearcă, novici în ale căilor ce ni se deschid mai mult ori mai zgîrcite. Căutăm desăvîrșirea și ne amăgim singuri uneori neștiind unde mergem și urmările-s dezamăgitoare, aflînd ce nici nu bănuiam. E bine să ne astîmpărăm, cumințiți și sigur ni se vor dezvălui cu vremea cele necesare vieții nu numai a noastre cît ne privește.
  Mulțumindu-ne și descifrînd încurcate, prea încurcate trăinicii ce în veci nu ni se arată, de nu se dorește, e de așteptat. Se desfășoară cunoașterea cu vremea, chiar de nerăbdători mai și greșim, ne revenim la o adică și-n noua întorsătură, acomodați. Oarecum, că deocamdată totu-i doar un început ce e grăbit ori ba, vom trăi și vom vedea, constata, de bine de rău aliniindu-ne cumva.
  Nimic nu-i întîmplător și de izbeliște, chiar de pare și ne demobilizează aparent nepăsarea, ce nu-i, ci doar e să nu grăbim ce ne așteaptă, cuminți.

2621.Urmași ai luminii, dar lăsați zbenguind în neștire

  Inconștientul nu ne apasă, ține mai aproape de EL, oarecum nu știu cum, ci cred. E de aflat atunci cînd ne vom afla dezmeticirea în fața SA, cîndva. Aflînd lumina ce-i dosită de nedreptate și falsa spiritualitate în cîrdășie rea și urîtă. Ne apasă nedreptatea în jos și EL ne amintește să nu ne lăsăm. Că sîntem urmași ai luminii, dar încă lăsați de-o vreme zbenguind încă în neștire.
  Nu căderile instinctuale ne coboară, ci lipsa educației corecte și la timp, eficientă, adevărată. Ce-ți dă demnitate, curaj de viață, integritate, fermitate, claritate în ceea ce ești și vrei să fii. Și să refuzăm trăsnaia cu învățarea suferinței, ci să ne slobozim din neputința de a-L ști corect. De asemenea cum ne dorește EL și-ntre oameni cumsecade să fim cu binele în față.
  Pătimirea ni-i dată doar să ne dezmeticim fiecare în dreptul SĂU, că-I sîntem datori nu în colectiv, ci cel mult familial. Fiecare în dreptul său cu EL are de furcă și să ia aminte cu atenție mare și răbdare.

2518.Ci impulsuri spre o anumită împotrivire

  Că în noi e permanent o luptă de supremație, cînd nu sîntem cum trebuie. O luptă între conștiința, care de regulă-i bine intenționată și inconștientul pus pe năzbîtii. Nu ia-și spune răutăți, ci impulsuri spre o anumită împotrivire, fiind contra firescului. Ce se întrezărește de vorbit și înfăptuit și chiar în gîndire. Trebuie reținere, stăpînire de sine bună, utilă înspre frumos și cumsecade.
  Că-i foarte greu, să ne învățăm minte a nu-I mai greși și ferindu-ne în continuare. Ne putem îndreptat din aproape în aproape pînă reușim și să ne ținem, că nu-i ușor. E bătaie de cap cu noi înșine o vreme de autostăpînire de învățat bunul-simț și binele. Cît despre EL să-L aflăm cît mai corespunzător posibilităților terestre.
  Că ni se sustrage aflării, după cît am vrea noi să știm despre EL. Așa-I de cînd lumea din considerente ce-mi scapă și poate de ne vom pricepe mai bine. Și asta tot cu acordul SĂU, de vom merita, poate vom fi mai informați. Adică să-L ascultăm mai bine și urma cum dorește.

2389.Calea corectă te bucură, numai de vrei cu tărie

  Inconștientul e o teroare pentru nedrepții noștri și aI LUI, atîta pînă se purifică. Se simte îmbunătățirea din timp, calea corectă te bucură, schimbarea se întrezărește. Numai de vrei cu tărie, de nu, nu și rămîi un netrebnic, părăsit și în suferință dispari. Deci cei ce continuă cazna, îndreptarea, uitarea de a mai face fărădelegi, cumințenia.
  Se începe a instala, cu greu și nu ne salvează o vreme sîntem în încercări, valuri. Încet te simți alt om, te acceptă, vin și alte cerințe ce trebuiesc, negociate. Nu-i frumos cuvîntul, dar e după cum fiecare pricepe noua viață și-o urmează. Și lucru de înțeles să nu ne fie ciudă pe ceea ce trăim în schimbare, asta e. Trebuie să vrem să fim altfel, altfel e degeaba, irosire de timp și fapte.
  Cu vremea te începi a încadra, vrei nu vrei și urcușul continuă, conform cu ceea ce trebuie. Dăm înapoi totul ce-i străin de noua cale de îndreptare înspre EL, dar și între oameni. Una fără alta nu-i de conceput. Am senzația că EL mai degrabă ne vrea îndreptați între oameni mai bine și cu EL ulterior curați de mai putem.

2363.La o adică, zgîndărindu-l ni le răstoarnă-n față

  Inconștientul face parte din noi, ne ține uneori în viață, activi. Dar de cel mai multe ori înmagazinează trăiri de tot felul, și bune și rele. Și la o adică, zgîndărindu-l ni le răstoarnă în față, de nu ne plac. Și trebuie îndreptate, în diferite feluri, după cum le e trebuința. Și nu sîntem lăsați în pace de nu ne împăcăm cum trebuie. Și mai sînt și alte împunsături și opoziții ce ni le provoacă inconștientul.
  Încercări din partea propriei ființe, teme de răzbit o vreme, ulterior încetează. Urmeză altele și altele după cum trebuie, noi nu știm dinainte, dar le trăim.
  Fără inconștient nu se poate, așa sîntem dați în lume, pe Pămînt.
  Ne găsim uneori în situația în care putem fi apărători în general al oprimaților de tot felul. Și chiar ne implicăm, cu costuri ce ni le permitem, nepăsători la cei ce trebuie să plătescă. Pentru netrebnicia lor hîdă, dar care-și permit puterea în societate, nedrepți și fără EL. Acestea îs niște chestii ce se petrec cu acordul SĂU, aproape, s-ar zice că-i un amestec în treburile SALE.

2255.Fărădelegi cîteodată confirmate, să ne revenim

  Omenii creația LUI, de asta nici ei nu se înțeleg pe ei însăși, inconștientul. E ceva aparte și ne suspectează de fărădelegi, cîteodată confirmate. Și are cu ce ne scoate ochii, la o adică și trebuie să ne revenim în normalitate, ca să scăpăm curați. Alteori la greu și situații limită, cînd mintea închină steagul, ne preia și duce la bun sfîrșit. Și lucru curios mai apropiat de spirit și EL, că inconștienți nu pățim nimica. Ca și cînd  o conștiință trează ne-ar ghida corect?!
   Deci oarecum îngerul păzitor e prin inconștientul nostru în legătură cu noi. De asta spiritul nu-l dibuim și ne complăcem unei aproximări dăunătoare. Cunoașterii adevărate, ascunzîndu-ne noi înșine după cireș. Dîndu-ne de gol că nu ne pricepem la o viață dată, dar trăită nedrept și fără EL. Habar nu avem de multe și mărunte, ratîndu-ne existența degeaba.
  Spiritul și gîndirea ni-s înălțătoare doar să ținem cont de ele corect, adica-s de SUS. Date și să nu le irosim în nedreptatea lumii, ci căutîndu-L corect și între oameni moralizați. Doar așa să viețuim ca să izbîndim în viață, altfel degeaba avem de toate și nu știm nimic.

2061.De-abia mai suportîndu-ne, de ne dezmeticim...

   Inconștienți ceea ce în timp încălcăm, nefiresc, cotrar moralei și dreptății bune din noi. Înmagazinăm în inconștientul, care poate săracul încasa de-abia mai suportîndu-ne. Și de ne dezmeticim, prin cine știe ce fel de duș rece, ori altă scuturătură interioară. Ce cuprinde ființa și exterioară, de se poate începe o schimbare înspre bine și adevăr, dreptate.
   Și cîte și mai cîte, ce le aflăm în timp din mersul vieții, ce continuă mirată. Că încă se mai poate schimbarea sperată, dar așa de tîrziu e încă posibilă.
   Interzicerea inconștientului, e ca și interzicerea ființării tale, deci nu-i posibil. Sîntem o alcătuire bine gîndită SUS și așa să ne continuăm mersul spre o ceva. Ce aflăm în timp, preocupați de mai bine și util nu numai nouă.
   Autenticul din inconștient nu ne face mereu plăcere, asta sîntem și nu-i ce face. Să ne căznim a îndrepta în continuare să nu-i mai dăm ocazia de acumulări nedrepte. Ce trebuie în timp ascunse o vreme, să nu ne poticnim, cumva. Și numai la o adică, deslușite cu răbdare să ni le îndreptăm firesc și demn. Devenind poate ce nu am fost niciodată, dar nu-i tîrziu de se poate competitivi să mai fim.