4426..Ce ne așteaptă.

  Nu că ne-ar stăpîni întru totul inconștientul, dar încearcă, novici în ale căilor ce ni se deschid mai mult ori mai zgîrcite. Căutăm desăvîrșirea și ne amăgim singuri uneori neștiind unde mergem și urmările-s dezamăgitoare, aflînd ce nici nu bănuiam. E bine să ne astîmpărăm, cumințiți și sigur ni se vor dezvălui cu vremea cele necesare vieții nu numai a noastre cît ne privește.
  Mulțumindu-ne și descifrînd încurcate, prea încurcate trăinicii ce în veci nu ni se arată, de nu se dorește, e de așteptat. Se desfășoară cunoașterea cu vremea, chiar de nerăbdători mai și greșim, ne revenim la o adică și-n noua întorsătură, acomodați. Oarecum, că deocamdată totu-i doar un început ce e grăbit ori ba, vom trăi și vom vedea, constata, de bine de rău aliniindu-ne cumva.
  Nimic nu-i întîmplător și de izbeliște, chiar de pare și ne demobilizează aparent nepăsarea, ce nu-i, ci doar e să nu grăbim ce ne așteaptă, cuminți.

4304..Nu-L știm.

  Ne îndrumă cît pricepem a fi cum trebuie, dar nu se lasă păgubaș, ci cu greu însă, ne tot mai încearcă înspre bine, util și chiar frumos. De-I sîntem aliați conform datului uman dintru început așa să fim și nu ne-nvrednicim, părăsiți, fugăriți din fața SA o vreme. Oarecum îndelungată, ce-i și azi în vogă de nu-L mai aflăm, chiar de acuma de un timp se trudește să ne tot cheme, nu-L mai recunoaștem înspre bine, ni-i frică și străin, doar ni se pare.
  Și-I pornit a ne aduce-n simțiri corecte cu EL fiindu-I aliat, prin proiectul CER-ului, înspre cunoașterea lumii ce nu ni-i dezvăluită încă. Ci ascunsă din varii motive ce-n timp le vom desluși, E pornit și ne face părtași chiar involuntari la reușite perfecte. Ce-n acțiune erau după noi mereu în primejdii și de ne controlat și improvizații ce țineau mai bine ca altele gîndite bine.
  Ne ține uneori doar de propagandă și paradă, dar EL E în definitiv totul și nu-L știm corect, nu-L merităm, înaintăm cumva și-I tare încă de ne înțeles.

4258..Îndepărtat.

  Ne tot încearcă de cînd lumea asta tot încă începătoare în ale cunoașterii, ținînd aproape de noi să-L știm cît ne învrednicim. Cît merităm, că-I tare pretențios și atent să progresăm în bine nu-n rău cum încă ni-i firea needucată corect și azi. În destulă îndepărtare de țelul SĂU cu noi împreună ne dații pe brazdă, ci-n deriva întîmplărilor ce ne tot domină micimea cu așa ochi de melc.
  Cu așa simțuri tocite nu de o voință cuceritoare de înfăptuiri corecte, benefice nouă, naturii și-n conlucrare cu EL. Și Lumea LUI atît de ascunsă și diversă, dar nu după cum încă ne imaginăm în deruta de nu reuși încă să fim oamenii pe care-i. Preconizează CER-ul, ci niște muhaiele de nimica moral și drept, ci-n virtutea unor porniri încă animalice ce încă străbat mileniile.
  Din vremea debarcării noastre de către EI în vederea populării Planetei date spre sprijin în devenirea noastră oarecum ființe ale viitorului, acuma încă îndepărtat.

3573.Încrederea necesară înfăptuirii proiectului noi cu EL

  Tare ne dorește cu toții să-L știm și urma corect, uitîndu-ne nedreptățile omenești. Trecute ori ce ne mai încearcă, trecîndu-le cu bine și folos corect îndreptării. Cerute cu atîta insistență nouă de SUS și încă nu prea-i dibuită calea de urmat. Mai e de muncă susținută, dorința, pasiunea de a fi competitiv cum ne vrea EL.
  E foarte greu, dar se poate, omenește nu-i imposibil ne-o creat în așa fel să fim capabili. De ceea ce ne tot cere EL nouă și să ne depășim tarele, neputințele, bineînțeles de vrem. Că de nu simțim atracția înfăptuirilor cerute de SUS, e irosire de timp degeaba. Știu sînt lucruri ce nu le pricepem, dar important e să năzuim că va fi vremea împlinirilor.
  Cînd îI vom dovedi fermitatea și interesul nostru pentru ceea ce trebuie să ajungem. EL ne tot așteptă dintotdeauna, încă nu se lasă și nu ne părăsește, mai are încrederea necesară înfăptuirii proiectului noi cu EL.

2466.Doar se vor prinde de îndatorirea către EL

  EL pe cei ce-i are în vederile SALE, mai bine ca pe ceilalți obișnuiți, îi încearcă. Prin diferite moduri, după care mai mult prin înjosiri, necazuri de tot felul și mici și mari. Doar se vor prinde de îndatorirea ce-o au în fața LUI și să-L abordeze. Și sigur ar scăpa cu fața curată și-n viață o vor duce normal între oameni. Afîndu-L cum trebuie și cît EL dorește, conlucrînd înspre o existență în alți parametri, ce-i află.
  Constatăm cu cît ne învrednicim în cunoașterea necesară vieții, s-o aprofundăm. În societate înălțîndu-ne pe piedestaluri profesionale, tot mai semețe, uităm de EL. Și de îndreptarea necesară între oameni, fuduli nevoie mare, într-o vreme plătim. Și chiar dăm înapoi profesional și social pînă ajungem în pleava societății. Dar tot nu ne vine mintea la cap, din cînd în cînd ne mai îndulcește regimul, dar tot degeaba.
  Se vede treaba că ne dorește îndreptați, pe cei vizați pînă la o vreme, putînd fi recuperați. Înspre ceea ce dorește EL, ulterior nu. Că de ne dezmeticim firesc LUI și nouă, ne lungește viața și altele, ca să-L servim cum trebuie. Trezindu-i prin noi și pe alții din agonia nedreptății ce i se face LUI și lumii.

2026.De cît impostori cum recunosc chiar ei înșiși

   EL mai încearcă uneori și pe unii din urmașii oarecum ai poporului fost al SĂU. Că-i o întreagă tărășenie cu acest popor ce se crede evreu și nu-i. Și să se știe bine în fața LUI nu-s urmașii acelora izgoniți de cca. 2000 de ani. Din Palestina ci niște impostori, cum recunosc chiar unii din ei mai cu simțul răspunderii. Și EL mi-o confirmat mai recent și chiar și acuma, acest adevăr zguduitor.
   Au dispărut evreii, poporul sfînt al LUI, Dumnezeu și rapid au apărut nedrepții în locul lor. Toate scursurile lumii se cred, dar îs niște îngînfați fără Dumnezeu. Și mai ales fără bun-simț și bunătatea necesată unui ales. Niște adevărați traficanți de credință, EL i-o părăsit și-i așteptă ca pe fiecare din noi. Trec mai buni poate unii arabi cu purtări umane, în fața SA, decît impostorii, cum își zic ei înșiși.
   Cum ziceam, EL îi mai încearcă și pe unii falși evrei, ce se cred autentici, pînă la proba contrară. Să-i atragă înspre îndreptarea și cunoașterea SA corectă, dar de regulă nu se reușește. Mai degrabă un ateism în expectativă, cu mai bune rezultate

1728.Inconștiența e la putere în lume și nu-s șanse

   În nedreptate uneori trăind, că nu ai ce face, asta-i viața uneori te încearcă. Aprigă și urîtă probă, dar să te abții, surd și orb, nesimțit și neimplicat în fărădelegea generală. Fără colaborare ci sfideaz-o cît mai mult și cum ți se iveșe scăparea, tunde-o! În largul libertății depline unde poți fi corect și adevărat în fapte și vorbe și să-L știi corect.
   Să ne avîntăm în viață crezînd că nu avem nevoie de EL, e aiureală curată. Nu ne dă accesul la cunoștințe și deja sîntem în urmă și încăpăținați. Înrăiți și nedrepți între noi oamenii, plătim și nu ne vine a crede ce simplu ar fi să ne coalizăm a ne îndrepta. Și să-L știm și îndreptați, că nu-i un capăt de țară. Dar nu ne dăm seama încă.
   Nu numai că nu-L știm dar nu-I dăm nici o șansă în preajma noastră, ne ținînd cont de EL. Că-I undeva, ne încăpăținăm cu capu înainte și ne dărîmăm șansele. Și-L nedumerim : ce naivi sîntem și auto-neștiutori, înăcriți în nedreptatea lumii.
   Și EL totuși are speranțe în noi, că ne vom reveni la o adică, cînd va fi. Chiar de nedrepții în prostia lor tîmpă, nu-și revin la EL și continuă fărădelegea încă. Și mai mult nici îndreptați în societate nu-s. Chiar de suferă și dispar grăbiți fără să știe de ce. Inconștiența e la putere încă în lume și nu-s șanse de dezmeticire  prea curînd.