4335..Și să fim corecți

  Transformarea aceea în bine, util și frumos, deosebit de omenoși, săritori, devotați unor cauze ce pe la noi acasă nu le avem. Părăsim meserii cunoscute, studii superioare, de dragul cîștigului, învățăm ceea ce la noi nu demonstrăm. Capacitatea de schimbare în bine e doar acolo, aci nu-i posibil decît cu mare caznă și împotrivire mereu la urîte și rele.
  Gînduri, vorbe și fapte ne tot găsim aleanul de ducă-se pe pustii, nevolnici și fără de Dumnezeu întruna defilăm cît ni-i datul fiecăruia. Nedemni de omul făurit o țîră de SUS și de aflată cale pe aci pe jos de îndreptare firească umană ne animalizată defel. Că așa ni-i convenția de la EL citire să-I fim cumsecade nu numai între străini, ci mai ales oriunde și-n natura dată acătării nouă.
  Nu vedem că la noi e ca la nimenea într-un spațiu atît de înghesuit ne-o dat de toate cele doar să-L știm corect și să fim corecți.

4304..Nu-L știm.

  Ne îndrumă cît pricepem a fi cum trebuie, dar nu se lasă păgubaș, ci cu greu însă, ne tot mai încearcă înspre bine, util și chiar frumos. De-I sîntem aliați conform datului uman dintru început așa să fim și nu ne-nvrednicim, părăsiți, fugăriți din fața SA o vreme. Oarecum îndelungată, ce-i și azi în vogă de nu-L mai aflăm, chiar de acuma de un timp se trudește să ne tot cheme, nu-L mai recunoaștem înspre bine, ni-i frică și străin, doar ni se pare.
  Și-I pornit a ne aduce-n simțiri corecte cu EL fiindu-I aliat, prin proiectul CER-ului, înspre cunoașterea lumii ce nu ni-i dezvăluită încă. Ci ascunsă din varii motive ce-n timp le vom desluși, E pornit și ne face părtași chiar involuntari la reușite perfecte. Ce-n acțiune erau după noi mereu în primejdii și de ne controlat și improvizații ce țineau mai bine ca altele gîndite bine.
  Ne ține uneori doar de propagandă și paradă, dar EL E în definitiv totul și nu-L știm corect, nu-L merităm, înaintăm cumva și-I tare încă de ne înțeles.

3524.Iar cel avertizat prin nevoi să dobîndească ceea ce nu-i

  Virtuțile noastre, faptele și vorbele ce ne caracterizează mereu în bine, util și frumos. Chiar, îs și ele trecătoare ca și vremea cu noi odată veștejindu-ne de nu-s folosite. Utilizate continuu înspre perfecțiunea noastră a tuturor a bună, acătării, aflîndu-ne drumul prin viață mulțumitor între noi cu EL. Deci nu oricum nici pentru cei buni nu-i viața, ci li se cere dăruire adevărat benefică mereu.
  Lîncezeala, a ne complace în nedreptăți, urîțenii, nedemne vorbe și fapte duc la risipirea. Și a acelor mai deosebite calități omenești în loc să fie în formare, îs în deformarea omului pornit bine.
  Doar se crede eronat că suferința ne îndreaptă pe calea bună, nu mereu, ratăm de ne lăsăm. Trebuie la fel ca-n cazul celui bun deja preocupare măcar de menținere, iar cel avertizat prin nevoi să dobîndească ceea ce nu-i în bine.

3407.Cîte și mai cîte temeiuri date și ne respectate

  Ne plictisiți să ne trăim viața, preocupați contunuu de bine, util și frumos. Între oameni, natură și oriunde existăm, fără amarnică deznădejde chiar de așa-i cazul nevoi. Trăite, simțite, dar să ne scuturăm, dezmeticiți în bine și refăcîndu-ne, ce n-am fost în fața SA. Din facere dați cum trebuie și uitați a fi în timp de încercări ne trecute nici pînă azi.
  Restanțieri de cînd lumea cu toții în diferite clase și ani de învățătură ne terminată. De dat în fața LUI și Lumii SALE, ne vrînd a fi cum ne tot cere, chiar de plătim părăsiți. Inconștienți de foarte multe mari și mărunte, între noi și mai ales de EL, ne ținînd cont. Cam de niciodată, fiind buimaci și răzgîiați în toate felurile neputințelor de a fi oameni cumsecade.
  Lumescul, nedreptatea, neghiobia îndărătnică și fără cîte și mai cîte temeiuri date și ne respectate.

2430.Timpul zboară necruțător, chiar și-n favoarea SA

  Cînd ne vine apă la moara avîntării în existențe aprige, dezlănțuite. Înspre aflări de bine, util și chiar frumos, să nu stăm mult pe gînduri, că timpul zboară, necruțător. Chiar și-n favoarea aflării SALE, adevărate și îndreptării cuvenite, dar nu-i mereu așa. Că se-nchid zăvorîtele porți ale înnoirii, cumsecade între oameni și cu năzuințe înspre EL aflîndu-L.
  Sînt perioade prielnice, alternînd cu de încercări și unde banalitatea-i lege frîntă. Viața nu mai știe de ea și se-nfundă în nimicuri și terfelirea aceea ce i-o mai rămas.
  Sper ca atunci cînd va fi să fie cu noi și printre noi cu EL, să ne învrednicim mult, mult de tot. Și cu toții să-I cunoaștem firea, nemărginită, completîndu-ne și noi cum trebuie. Să-I fim cum ne dorește, împlinindu-ne cu toții cum trebuiește, știind de noi mai altfel.
  Nu ca acuma cînd ni-i mai de folos să nu știm de nimica nedrept, ce-i peste tot mereu. Izolîndu-ne de toate cele, retrăgîndu-ne între pereții intimi ai însingurării. Dar sperînd la mai bine și util nouă și LUI, cum sigur nu am fost niciodată.

2242.Baza vieții lipsind din lume, sîntem fără călăuză

  Disprețul pentru ceva bine și util, nici vorbă de frumos, poate dizolva lumea. Să ne facem harachiri, de așa minte nedreaptă ce avem, că nu se întrezărește nimica corect încă. Baza vieții lipsind din lume, sîntem fără o călăuză, dezorganizați în greșeli față de EL și noi. Să ne pornim noi în aflarea Sa corectă, vibrînd cu viața dată, natura înconjurătoare. Și chiar universul, căutînd cu tot dinadinsul să-L știm cît mai bine.
   Sînt o sumedenie de capcane, nedreptatea în continuu își dezvoltă minciuna contra Sa și a noastră. Să-L întrebăm cînd dăm de greu și cu răbdare vom ști ce-i de făcut. Să nu ne grăbim, ci în tihnă aflînd spiritul activ și gîndirea cu ajutorul SĂU, izbîndim.
   Niciodată să nu ne conformăm idei de ce-mi pasă mie, de nu mai pot... Să nici nu ne gîndim măcar, ci atunci cînd dăm de fundul sacului, să zicem. Ne retragem o vreme pentru reflecții și-un nou avînt, eventual cerîndu-I sprijin. Sigur vom fi cum trebuie, nu zic mai mult că omul are o sumedenie de rezolvări la dispoziție. Doar să vreie hotărît și demn.

2097.A privi desăvîrșirea, satisfăcut de o clipă

    Oricine are dreptul să fie apropiat de un ideal, de o dorință de bine, util și frumos. Chiar de-i un nimeni, un oarecare, poate spera la mai bine și-ntre oameni și singur. Și de a privi desăvîrșirea, satisfăcut de-o clipă de neuitat. Și aflarea SA, cum consideră fiecare, că i se potrivește închipuirii sale. Construindu-și idealuri de ne atins de timp și vremi, doar pentru el, utilizabile. De-i luat în considerare SUS, cu atît mai deosebită-i calea, cine știe?
   Că nu sîntem numai buni și numai răi, ci un amestec, la o întîmplare ce nu-i întîmplătoare. Să ne facem cît mai buni între noi ca să putem fi, pe mai departe. Că dăm de zidul răului, ce ne face viața un calvar, ci iertători și uituci. Și astfel vom putea mai lesne viețui între oameni, mult mai suportabil.
   Că totu-i trecător, așa neschimbători fiind, ca și noi și ceea ce facem și vorbim. Că nu pricepem nimic din trecerea vremii, doar de ne alegem cu ceva util și bine. Că adevăruri ne lipsesc și necunoașterea joacă cum vrea lumea în derivă.

1782.Lumea ce ne înconjoară cu răul și urîtul

   Să ne încredem în noi prin îndreptarea necesară în bine, util și frumos. Că-i nevoie uneori de strașnică întrebuințare ca să reușim cîte ceva cum trebuie. E de muncă cu sinele și obișnuințele nedrepte, dar se poate, și cu un fel de chemare. Spre un necunoscut din tine și ce-l afli și primindu-l să te schimbi în bine
   În împrejurimile lumii actuale ce ne înconjoară de pretutindeni cu răul și urîtul. E de întrerupt relațiile, de tăiat punțile, cunoscînd nedreptatea, de care vrem a scăpa. Josnicia și mîrșăvia ce stau la pîndă să ne corupă și mai și, că și așa ne-am înglodat. Și-i nevoie de timp să ne dezmeticim curățindu-ne și cunoaște adevărul SĂU și al nostru.
   Pentru a nu ne mai greși nici nouă nici LUI și să scăpăm de amenințarea cu părăsirile. Și pedepsele, ce pe alții îi năucesc în desnădejdi și suferințe care mai de care. Și de spaima de moarte. Atrăgîndu-ne atenția să ne îndreptăm, urmînd moralizarea între oameni și aflarea SA corectă. Că-I Singurul Domnul Dumnezeul nostru din CER, ce răspunde de noi vii de pe Pămînt.
   Și-i de subliniat cu tărie, ceva ce se uită și se tot greșește, EL e Unic peste toți oamenii.  Nu că unii îL au pe cutare și ceilalți pe altul, ca Divinitate, Nu toți la EL ne raportăm. De vrem ori nu, chiar de uni-I mai greșesc, rătăcind în nedreptatea încă existentă. EL îi așteptă pe toți la un loc să ne revenim în jurul SĂU într-un glas.

1687.Durabilă de ne explicat, ce îndulcește vieți

    Misterul prieteniei îl poate simți fiecare de-i interesat. Îi dat în lume să ne întărească înspre bine, util și frumos, premărgător îndreptării cerute. Sinceritatea acelor legături dezinteresate și totuși așa de intim copleșitoare uneori. Inexplicabile între nedrepți, cu a lor răutate și lipsă de încredere contagioasă.
    Întrajutorarea dusă uneori la extrem între inși necunoscuți uneori, doar legați se pare din întîmplare. Dar nimic nu-i întîmplător ci strict programat și îndelung studiat în CER și aplicat pe Pămînt. Interese comune, preocupări diverse ce-i leagă pe viață chiar uneori. Rezistîmd timpului ce nu le erodează ca pe altele, poate mai atent instituite.
   Și dragostea e cam tot pe acolo, doar cine știe și alte subtilități simetrice ființelor. Cu aceleași lungimi de undă în comuniune aproape perfectă. Posibil de ne prevăzut și de ne împiedicat prin constrîngeri, ce-o înverșunează în timp. La fel de durabilă și de ne explicat, ce îndulcește vieți.
   Inteligența e limitată între inșii Pămîntului și fără carte unii te uimesc de sclipirea minții. Mulți din contra coboară în teluricul omenirii, prin prostie care pare fără fund.
   În privința sec.XXI de-i religios ori ba, de va dispărea ori nu omenirea doar EL știe.
    Nouă românilor nu ne slăbește spiritul critic și-n cele mai neprielnice timpuri. Ne dovedim răbdători și inventivi la necaz, haz de necaz și ne ridicăm cînd părem răpuși. Și să fim judecați după înălțările ce ne reprezintă cu adevărat nu după căderile inerente oricui.
    Ni se cere să ne purtăm cum e normal în fața SA cît trăim, pentru a spera la CER. Și să ne ferim a-I încălca poruncile date în timp. Și cu curaj să-L știm și mulțumi. Neînfricați astfel cu EL și nepăsători la nedreptatea lumii înrăite și fără EL. Pînă va hotărî EL ceva.