4271..Cînd e.

  Mi s-a dat voie să scriu despre Adrian Iovan pilotul ce a murit recent în accidentul din munții Apuseni. Să nu iei viața nimănui că nu tu dai viață, nici chiar femeie fiind, tot datorată CER-ului e menirea ta de femei ce naști copii. Și nu-ți asuma riscul gratuit în fața LUI, că numai EL ne dă și hotărăște ce și cum e cu viața fiecăruia.
  O abuzat în cazul acela mult mediatizat și i-o luat viața hoțului și CER-ul după așa timp l-o penalizat tot așa cu viața plătind. Fifty-fifty, nu mi-i ușor a scrie nici mie că nu de mult în familie și chiar și eu avînd și încă am probleme cu priceperea. Vieții noastre pe Pămînt și a răspunderii firești în fața SA, a noastră oamenii, vrem să ne apere EL, se poate, dar luăm legătura cu EL.
  Și de se petrec accidente, incidente între oameni, doar EL de-I cerem ne va răzbuna, fiți atenți însă că-i groasă tare, cînd e, a SA răzbunare asupra vinovatului acela.

4161...Nici azi nu-s urmate.

  Azi pe aici pe la noi creștinii sărbătoresc pe sf. Nicolae, încă un nimeni pe firmamentul nt. deoacere creștinătatea. În vremea cînd i se atribuie c-o viețuit el nu era afirmată mai deloc, încă minciuna nu putea prinde destui gură-cască. Era prea proaspătă neroada poveste, însăilată pe neadevărul istoric ce-n sînul latinității nu ținea, fiind consemnate.
  Toate faptele istorice mai acătării și de luat în seamă, deci nimica nu anunța avîntul de mai tîrziu al netrebniciei, cretinătății. Ce-o tot cuprins începînd cu sec.VI e.n. în pedepsire interconfesională și pe toate căile EL supunîndu-i pe nevolnici. Ca și azi încă la părăsiri și ademenitoare pedepse și crîncene conflicte cu nenumărate pierderi de vieți omenești pe capete întruna.
  Ca o pecete a neputințelor omenești în fața cerințelor SALE, ce nici azi nu-s urmate.

3646...E o prostire, încercare în mase încă

  E adevărat ce simt și trăiesc nedrepții cei mai avizați, că-n realitate chiar de se-nchină conform NT. Nu-i ajută nimeni, nici nu are cine, nimeni nu ajută pe nimeni, e doar o himeră, o trăsnaie. O încercare de moment atunci o vreme doar înlăturată omenirea din fața SA și nici azi revenită. Din obișnuință nedreaptă, neputință, obișnuința cu încetul a religionarilor de a vă face sclavii lor.
  Chiar de plătesc și ei cot la cot cu voi neputințele în fața părăsirii LUI, tot au foloase necuvenite. Și e o treabă, exploatarea omului de către om și-n zilele noastre pe baza prostiei și a ignoranței. Adevărului SĂU, care nu-I de colea ușor de urmat, ci implică muncă de îndreptare. Între ceilalți oameni și aflarea mai întîi corectă a LUI, Cine E și de ce, respectarea și credința nețărmurită.
  Vă-n voiți, ori ba? Nu-i chiar așa floare la ureche, ca-n năzbîtia fără EL din NT. Ce mai ține, cum ține, fără vreun folos palpabil nicăieri, fiți siguri e o prostire, încercare în masă încă.

3511..Împuținați la minte fără EL, deocamdată

  EL n-o fost niciodată persoană, om și nici din CER nimeni, ci doar închipuiri neroade. Date să fie pe Pămînt, să ne vadă ce vom face cu așa fățărnicii hîde și spurcate. Le-am împopoțonat cu cîte alte trăsnăi continuu dărîmătoare de adevăr și dreptate. Nelegiuirea ca fond de bază într-o existență tîmpită într-o lume fără EL cum ar trebui.
  Ci cu fundu-n sus, pupători de ocazii trăsnite, nedreptatea poponeț fără EL și noi. Cum ar trebui, nu e de găsit în așa lumeț osînditor în părăsiri de vreme îndelungată. Unde EL mai revine omenește de seamănă, E în realitate o plăsmuire de înaltă tehnică. Ființă superioară aparent ce ne îngînă firea, dar e spirit cu multiple însușiri ce ne.
  Domină doar om pricepe Nepriceputul dat nouă doar să avem ce vedea, și ține o evidență. De minuni ce nu le merităm încă așa nedrepți și împuținați la minte fără EL, deocamdată.

3441.Îndepărtîndu-ne ca de foc de nedreptatea ce ne-o făceam

   Mai rea ca moarte, o viață, o trăsnaie, o închipuire doar, că nu știe nimeni cum e cînd moare. Cît de rău și cît de bine e Dincolo, o fi rău că nu mai ești viu, adică în trup cu suflet. Ci doar sufletul e pe undeva, colea nedefinit, însăilate, vești ni se mai aduc de prin lumea asta. Ce nu-i absolut sigur, că n-o guvernăm noi acea trecere spre undeva, cumva, neștiută ci aproximată.
  De fapt acele trăiri, pedepse date a le suporta îs ca să ne dezmeticim, că de ne îndreptăm. Și acele nereguli ce le suferim se duc și nu mai știm de ele, doar să ne revenim oameni de omenie. Că pînă mai adineaori ne închinam necuviinței, ce trebuie uitată, ne cerem tare iertare. Simțim asta și ne orientăm doar spre EL și altă viață aflăm.
  Îndepărtîndu-ne ca de foc de nedreptatea ne ne-o făceam și mai ales LUI, cu așa plăți nouă.

3284.De îndreptare, potolire, civilizare cum trebuie, nu ca acuma cu fundu-n sus, în nedreptate continuă

  Se zice că ești om cînd te realizezi, trăind pe propriile picioare în societate. Ne depinzînd mai de nimeni, cu excepția dependenței de părinți cît aceștia trăiesc. Moralicește, a binelui și omeniei, ca și despre cunoașterea LUI mai aprofundată în timp de aflat mereu. Pe lîngă pornirea necesară și care acuma scîrțîe tare, cu rezultate nedrepte în viață, ratată.
  Deci nu-i corectă actuala edificare a oamenilor de tineri, fără temelia binelui, a bunului-simț și a cunoașterii SALE adevărate. Nu minciuna fudulă, dreptatea de asemenea mințită de sus pînă jos, înrăita omenire și fără Dumnezeu, ci de mîntuială trăind. Cu consecințe drastice din partea SA, părăsiți plătim noi și familiile noastre mereu neputincioși.
  Să rupem pisica, odată pentru totdeauna învățîndu-ne minte, conformîndu-ne cerințelor SALE. De îndreptare, potolire, civilizare cum trebuie, nu cum e acuma cu fundu-n sus, în nedreptate continuă.

2410.Benefic, nou și de ne descris, ca sărutul pe gură

  Cînd va fi timpul hotărît de SUS, ce nimeni, numai EL îl știe. Ne vor dezmetici și cei ne încă nici nu visează și se va spune lucrurilor pe nume tare și răspicat. În gura mare, că va fi de viață și moarte cunoașterea Adevărului SĂU și al nostru. Zguduitor și benefic, nou și de ne descris, ca sărutul pe gură, ce-i un șoc de altă lume.
  Și nu cu lipsă de entuziasm, ci din contra, regăsirea a ceea ce nu știam din noi. Va fi nu spre pierzanie, ci spre cunoașterea binelui desăvîrșit, minunat în comportări. Ce nu-l știam posibil între oamenii ce sîntem tot noi, dar parcă cu totul alții. Manierați, delicați, făcîndu-ne viața cît mai plăcută unul altuia. Avînd și de ce, EL va fi printre noi, simțit altfel, cum nu am știut posibil că e în realitate.
  Și EL va fi cum nu am știut, dar și noi în fața SA, vom fi cum nu am putut fi atîta vreme. Redefinindu-ne ca oameni și noi înșine aflîndu-ne mai altfel că vom fi, buni. Făcîndu-I și LUI lucruri, fapte ce nu le știam posibile. EL, da seceră și unde nu o semănat, așa-I Dumnezeu și ne vom da după EL. Nu vom da dovadă de gură-cască ci cumințiți și învățați din mersul noi căi.

2097.A privi desăvîrșirea, satisfăcut de o clipă

    Oricine are dreptul să fie apropiat de un ideal, de o dorință de bine, util și frumos. Chiar de-i un nimeni, un oarecare, poate spera la mai bine și-ntre oameni și singur. Și de a privi desăvîrșirea, satisfăcut de-o clipă de neuitat. Și aflarea SA, cum consideră fiecare, că i se potrivește închipuirii sale. Construindu-și idealuri de ne atins de timp și vremi, doar pentru el, utilizabile. De-i luat în considerare SUS, cu atît mai deosebită-i calea, cine știe?
   Că nu sîntem numai buni și numai răi, ci un amestec, la o întîmplare ce nu-i întîmplătoare. Să ne facem cît mai buni între noi ca să putem fi, pe mai departe. Că dăm de zidul răului, ce ne face viața un calvar, ci iertători și uituci. Și astfel vom putea mai lesne viețui între oameni, mult mai suportabil.
   Că totu-i trecător, așa neschimbători fiind, ca și noi și ceea ce facem și vorbim. Că nu pricepem nimic din trecerea vremii, doar de ne alegem cu ceva util și bine. Că adevăruri ne lipsesc și necunoașterea joacă cum vrea lumea în derivă.