3959... Chiar de nu toți consimt nesinceri.

  Nu că-și manifestă supremația față de natură în general, în VT, dar e în realitate. De EL creeat să nu ne comparăm cu nimica din restul creației de pe Pămînt. Sîntem aparte oamenii complet diferiți de orice vietate terestră, fiind cu spirit și gîndire Divină. Nici nu ne putem pricepe pe noi înșine în viața ce-o aflăm continuu mirați.
  Nici nu avem cădere a ști de toate cele, pînă nu ne vom vindeca de neputințele firii. Competitivi în fața SA și-n natura Pămîntului și-ntre noi oamenii, nu oricum ci cum ne cere. În virtutea facultății de continuă înălțare spre un ce nu-l încă știm, răspunzînd prezent! cînd EL ne cheamă. În toate limbile Pămîntului ce ni li-o tot dat să înfiripăm diversitatea necesară cunoașterii, planificate de SUS cîndva.
  Îndeplinind chiar de nu toți consimt nesinceri, dar la o adică fără șovăire cu toții vom fi.

3861...Că altă cale nu-i

  Zicerea războiul nevăzut e o realitate cît o poate fiecare pricepe, deoarece noi, ne facem datoria de oameni. Nu oricum, cu toate că sînt și din ăștea, dezinteresați de ei și de orice, neputincioși la culme. Dar de regulă ne ambiționăm a fi cumva undeva la locul nostru ce ni-l dorim și-l construim. Opunîndu-ne firii date și oricui și la orice pentru realizarea respectivă, nu oricum.
  Nu ne împăcăm cu zeama de varză, cum se mai zice, ci doar victoria, premiant. Și de regulă-i o banală dezumflare perpetuă în lume, nu chiar în toate cazurile. Răzlețiți unii și alții înving neînvinsul din ei și din societate ori de aiurea conformîndu-se. Unei năzuințe ce-i de regulă tîrzie, uneori prea tîrzie ca să și fie, dar asta e.
  Odată pornit într-o direcți, nu ca netrebnicul, dar cu voință bună și cap desăvîrșindu-ne neapărat, că altă cale nu-i.

3646...E o prostire, încercare în mase încă

  E adevărat ce simt și trăiesc nedrepții cei mai avizați, că-n realitate chiar de se-nchină conform NT. Nu-i ajută nimeni, nici nu are cine, nimeni nu ajută pe nimeni, e doar o himeră, o trăsnaie. O încercare de moment atunci o vreme doar înlăturată omenirea din fața SA și nici azi revenită. Din obișnuință nedreaptă, neputință, obișnuința cu încetul a religionarilor de a vă face sclavii lor.
  Chiar de plătesc și ei cot la cot cu voi neputințele în fața părăsirii LUI, tot au foloase necuvenite. Și e o treabă, exploatarea omului de către om și-n zilele noastre pe baza prostiei și a ignoranței. Adevărului SĂU, care nu-I de colea ușor de urmat, ci implică muncă de îndreptare. Între ceilalți oameni și aflarea mai întîi corectă a LUI, Cine E și de ce, respectarea și credința nețărmurită.
  Vă-n voiți, ori ba? Nu-i chiar așa floare la ureche, ca-n năzbîtia fără EL din NT. Ce mai ține, cum ține, fără vreun folos palpabil nicăieri, fiți siguri e o prostire, încercare în masă încă.

3414.Omenia între noi toți concomitent cu reabilitarea SA între noi

  Că-n realitate ni se pierde stupizenia, prostia în așa amploare a ei în lume. Unde te-ntorci tot de așa nerozii dai întruna de cam multă vreme între oameni. Nu-i chip de îndreptare, ci și de mai accentuată trăsnaie nedreptă în societăți cîndva mai spre civilizare. Acum cam toate o apă și-un pămînt aproximativ la hurtă în nedreptate și fărădelegea dată.
  Complăcîndu-ne fără EL pe față recunoscut ci ascuns în necurățenii fudule, de noi ce să mai zicem?! De nu-I conducerea lumii corectă, Demnă adevărată, fiind EL repus în drepturi cumsecade. Nu avem prea multe ce discuta oameni de formă pe Pămînt doar, în probe de multă vreme. Nereușind la examenul firii umane date să ne aliniem în mod firesc, nu să spargeți munți.
  Ci îndreptarea, omenia între noi toți și concomitent reabilitarea SA între noi odată pentru totdeauna.

2759.Că de stingherit tot ghiontim vremea și pe ei

  Cînd pornim nici nu știm, ne dezmeticim în mers, mergem către altă treabă. Cum nu mai știm defel, nici alți nu-s mai breji, vrem, nu chiar constant, dar nu ne lasă. Și ne tot readuce la o realitate, ce nu-i pe aicea, o aflăm, ne căutăm noi viețuiri. Cum trebuie să nu supărăm prea tare, că de stingherit tot ghiontim vremea și pe oameni. Ne mai lasă în plata Domnului.
  Că-s destule încercări de încercări și nu-i încotro, se tot strînge șurubul, vom mai vedea. Treci un oarecare și totuși superi oarecum, nu ești prea firesc, din contra. Ridici semne de întrebare mereu, te simți uneori dator așa din senin să te încarci. Cu poveri și cauți a le duce, nu toate-s primite, și de țin o vreme, îs altele mai demne.
  Degeaba cauți să te chinui, e tot atîta de nu ți se confirmă utilitatea clar. Și doar crezi, crezi degeaba, te strofoci și tot pierzi pe mîna ta, neînțelegîndu-ți menirea. E dificil de nu-ți știi vîrful nasului, te crezi și nu ești nimic în fața LUI. Și asta-i tot, să știi! Poate? Nu mai cred că vei reuși. A-i văzut?!

2561.În realitate nu-și modifică firea nedreaptă

  Uni-s obsedați de o necesară îndreptare, dar incapabili singuri de ea. Și se tot aparent strofoacă, în realitate nu-și modifică firea nedreaptă. Ducînd în eroare și derizoriu și-i duc de nas, neputința e groaznic de închegată. Și-i foarte greu  de nu ții cu tot dinadinsul, curajos cu adevărat s-o rupi cu nedreptatea ta. Ce te domină neîntrerupt și îți și convine ai de unde da, să mai și scapi nițel uneori.
  O auto amăgire ce te costă, nimic în lume nu-i la întîmplare dar pare. Nu ne alegem noi felul de a fi prin lume răzbătători în ale aflării căi de urmat. Viața ni-i ordonată de SUS și-o convenim, uneori nu chiar cum ne-ar fi pe plac în toate privințele. Trebuie pus osul la treabă în limitele dorințelor de împlinire și reușim să ne împăcăm.
  Fugim alții de nedreptate, ne dăm seama că-i pierdere de vreme și nu vrem ca să ne încurcăm. Ci munca dăruită demnă, adevărată cu rezultate întrezărite sincer drept cu tine însuți. Nelimitat la efort susținut, nu cum ne așteptam mai altfel să fie,  cunoscînd deci reușita.

2535.Nu văd un sănătos la cap să I se împotrivească

  Că ne e frica aceasta de moarte, e ca o modă, care trece ca orice modă. Dar în realitate numai un smintit, nu-i cu picioarele pe Pămînt, zbîrlit pe viață. Altfel nu văd un sănătos la cap să I se împotrivească, neîndreptîndu-se cum ne cere. Dar să fim oțărîți împotriva măsurilor SALE, ce I le contestăm oarecum. Să ne vedem de treabă în tihnă, îi mai sănătos, căutînd să-I fim cum trebuie dinaintea SA.
  Nu-i obligatoriu, fiecare face ce vrea cu viața sa, dar să nu-i pornim pe alții. La derută în fața LUI, că-I costisitoare neînțelegerea voinței SALE. Mai bine ceri noi explicații, și de atîtea ori pînă pricepi, dar nu I te împotrivi fățiș. Că nu-i bine, pentru nimeni contra Singurului Dumnezeu cunoscut ori mai puțin cunoscut. Vă puteți împotrivi cît vreți, zeităților nedrepte din religiile ce-L nesocotesc.
  Că și așa-s sortite pieirii, cît de curînd cînd va socoti EL, că și-au trăit traiul și și-au mîncat mălaiul. Ele ca religii împotriva LUI și a nostră, nedrepte, că se vor îndrepta oamenii. Și își vor trage pe seamă și necredința, regăsindu-L cum trebuie și așa va fi.

2525.Dar nu-ți mai aparține, e a lumii, în trăire liberă

  Tot așa și o realizare ce ai întocmit-o să dăinuie, va exista independentă de tine cît va fi posibil. Ducîndu-ți ideea de bine, frumos și util, dar nu-ți mai aparține e a lumii. Trăindu-și viața independentă, de sine stătătoare, cît va putea. De regulă mereu e cît va dori EL să fie și noi pe de altă parte să fim. Cu noi mai e ceva, ne putem despărți între noi o vreme, dar undeva dăinuie acea legătură bună, care de-i înfiripată de părțile interesate, din nou există.
  Cu EL e altceva, ne depășește, nu știm mai nimica, dar ne tot dăm cu părerea. Și chiar atentăm, cît ne bagă EL în seamă, la sfințenia oamenilor care ne-o arogăm noi nedrepții SĂI și ai noștri. Sfințindu-i pe unii și pe alții, cu ce drept?! Și cu ce consecințe în CER, ioc, nu știm? Între noi oamenii cuprinși în cîte religii ce nu-L interesează. Se petrec multe și mărunte.
 Dar contează cu adevărat doar ceea ce EL înfăptuiește, restu-s baliverne, ce ni le facem noi cadou. Cîte închipuiri deșarte ca și această viață, de nu-L știm și nu-L respectăm.

2105.Nu flori și ovații ci răspunderea

   Nădejdii false, avem doar față de alții ce nu ne știu ce nedrepți sîntem. Că-n realitate fiecare știe de ce-i în stare cît o trăit. Și cam ce-l așteptă dicolo, nu flori și ovații ci răspunderea unei nădejdii Divine irosite de netrebnicia însăși. Și se va impune îndreptarea pe cît e posibil acolo, îs alte legi spiritualizante. Că EL trebuie să-și întregească Ființa SA, cu ce-o investit, chiar rateurile trebuiesc recuperate. Acei nedrepți plătind în continuare, pînă se mai curăță.
   Asta e cam pe dincolo, o vreme de revenire pentru fiecare care-o călcat în străchini prin lume cît o fost. Silindu-L și pe Pămînt să le tot amintească, dar degeaba, de datoria de om în fața SA și între ceilalți oameni.
   Și cînd începem să părăsim această lume înșelată de o prezență nedreaptă. Nu natura și mediu înconjurător  se destramă încet, încet ci ei dispar în ceață. C-o viață întreagă nu au catadicsit să fie oameni cum trebuie.
   Închegarea om : trup, spirit, gîndire, se destramă. Pe Pămînt cu gînd Divin de a fi om cu adevărat și din varii motive ajuns rateu.

1821.Ne controlați de bun-simț ce trebuia ancorat în ființă

   E de mirare cînd întîlnești și inși culți aparent și poate cu spiritualitatea stau mai slab. De-s așa mojici și nedrepți în viața de zi cu zi, ori cultura-i o fațadă, că-n realitate. De-i iei la bani mărunți nu țin la ”tăvăleala” culturii, ci ei o murdăresc prin ceea ce fac. Ne controlați de un bun-simț ce trebuia de mult ancorat în ființa lor, azi netrebnică.
   Obraznici dar cu frică de pedepse, că se știu în fața SA cu musca pe căciulă. Dar nu-și revin la vorbe și fapte mai acătării între oameni că și asta se pune SUS. Și nu-s trecute cu vederea intoleranța lor și lipsa de respect față de tot ce-i omenește. Între oameni normali și cu frica LUI Dumnezeu.
   Așa că revizuiță-vă  comportarea, de vreți s-o mai duceți printre oameni. Că dincolo-s alte legi mult mai stricte, de fapt e altă lume, a spiretelor și nu mai sînteți așa. Nerușinați și neoameni că nici nu mai sînteți, ci idei de gîndire în suflete în mișcare. Cu alte scopuri și chemări ce nu mai privesc Pămîntul ci CER-ul, o complet nouă existență.
   Deci frica nu-i o soluție, ci trebuie imediat să ne tragem pe seamă și să ne oprim. Din cursul unei vieți nedrepte, datorită căreia plătim, noi și ai noștri. Cum? Firesc, să stăm strîmb și să judecăm drept, ce-i de făcut? Că am dereglat existența noastră oarecum tihnită. Prin aflarea neregulilor ce le facem și să ne revenim.

1700.Căutînd să fim să nu avem piedici de SUS

    Nu ne dorim decît în timpul vieții să nu avem necazuri de nici un fel, să ne ocolească. Și avînd exemple numeroase de perioade cumplite în trecut, ce au marcat omenirea. E un fel de a spune că ne-o marcat, că-n realitate nu știm de s-ar repeta iarăși orice fel de necaz. Nu-i știm  a face față și nici preîntîmpina, nu știm nimica și nici nu facem nimica.
    Nu vrem să fim cum trebuie, nu-i mare lucru, dar nu se vrea, nu se poate și-i dezinteres total. Cu toate că viața e plină de farmec, ca și adevărul încă necunoscut. Fără interes sînt cei ce-și închipuie că știu totul, înșelîndu-se, încercînd să ne ducă și pe noi de nas.
    Avînd atuurile date sîntem capabili de cunoaștere și cercetare, aflînd viața și secretele ei. Eul omului e o încercare mare de al cunoaște. Sinele și adevărul sînt greu de prins cum trebuie și-i nevoie de străduință deosebită. Ordonîndu-ne gîndirea, căutînd să fim cum trebuie ca să nu avem piedici și de SUS.
    Unii nu cred încă că sîntem singurii de pe Pămînt cei mai capabili și-și exprimă îndoiala. Știind și alte existențe poate capabile cel puțin la fel ca noi de cunoaștere. Scepticii aceștia uită că EL se adresează de cînd lumea numai oamenilor. Și le pretinde ce le pretinde doar lor, cu restul creației nu se încurcă.
    Formăm un Tot, ce nu-l știm bine și cu diverse exprimări ce ne derutează că încă nu știm multe. Să dăm crezare ființei, spiritului, gîndirii și existenței în general doar cu EL. Respectînd Esența vieții, echilibrul și armonia în toate cîte știm măcar. Că foarte multe nu le știm și nu avem imaginea Totului din care facem parte.