3414.Omenia între noi toți concomitent cu reabilitarea SA între noi

  Că-n realitate ni se pierde stupizenia, prostia în așa amploare a ei în lume. Unde te-ntorci tot de așa nerozii dai întruna de cam multă vreme între oameni. Nu-i chip de îndreptare, ci și de mai accentuată trăsnaie nedreptă în societăți cîndva mai spre civilizare. Acum cam toate o apă și-un pămînt aproximativ la hurtă în nedreptate și fărădelegea dată.
  Complăcîndu-ne fără EL pe față recunoscut ci ascuns în necurățenii fudule, de noi ce să mai zicem?! De nu-I conducerea lumii corectă, Demnă adevărată, fiind EL repus în drepturi cumsecade. Nu avem prea multe ce discuta oameni de formă pe Pămînt doar, în probe de multă vreme. Nereușind la examenul firii umane date să ne aliniem în mod firesc, nu să spargeți munți.
  Ci îndreptarea, omenia între noi toți și concomitent reabilitarea SA între noi odată pentru totdeauna.

2771.Fiind tolerată prostia, nedreptatea și relele

  Să ne vedem de ale noastre treburi demne și cu bun-simț întruna. Cu binele între oameni și de nu se poate, fiind tolerată prostia, nedreptatea și relele. Să ne retragem din așa tărășenii, să nu colaborăm, nu speriați și delăsători. Ci demni să ne înstrăinăm pe față de așa potlogării, croindu-ne cale dreaptă cum putem, pe unde putem. Că de asta azi la noi pleacă lumea, ca smintită, cu toate necazurile grămadă.
 Nu se uită-ndărăt sătulă de prostia îndărătnică și profitoare de pe la noi. Ioc dreptate, ci numai spurcăciunea de ignorare a bunului-simț și a bunătății. Înlocuită cu netrebnicia, minciuna din fața LUI și pînă la ultimul om, mereu de multă vreme. Și să nu-i superi cumva, Doamne ferește pe potlogari, că-s supărăcioși cînd nu le cați în coarne.
  Vai de așa societate în derivă rea și hîdă, cumplit de urîtă și fudulă de prostia ei. Lucru de mirare, că de regulă oamenii cumpătați și adevărați își dau lesne seama. Cînd greșesc și-și trag pe seamă, îndreptîndu-se, rușinați de așa nereguli poate din viteză. Căutînd singuri să nu se mai repete nelegiuirea.