3957...Cînd ni se vor deschide și alte porți neștiute azi.

 Deci nu știu de ești de curînd în solda SA ori veteran învechit într-ale SALE treburi. Date nouă și numai unii învrednicindu-se cum dorește CER-ul, deci nu știu cum îs văzuți. Unii față de alții, o fi o diferențiere SUS, doar știută și simțită doar Acolo între ei și EL cu Lumea LUI. Noi doar ca idee așa să ne treacă vremea, informați a fi mai acătării în virtutea curiozității omenești.
  Ce pe EL nu-L prea privește de nu-I sîntem cum trebuie și ne vedem doar de bîrfa nefolositoare. Binelui omenirii, îndreptate-n direcția bună încuviințată nouă, nu altele ce n-ar trebui să le mai aflăm. Lăsîndu-le, de cînd va socoti EL, uitării definitive pe veci, ca oameni ce trebuie să fim chiar să fim. Știu nu-i ușor după atîta nepotrivire între noi și EL, să ne obișnuim și a fi corecți.
  Între noi oamenii, în natură și oriunde sîntem și vom fi cînd ni se vor deschide și alte porți neștiute azi.

2792.Firi strîmbe din obișnuințe ce par firești

  E tare înstrăinată și foarte nepricepută omenirea în ale LUI treburi, ce ne privesc și pe noi. Sînt binefaceri ce-L reprezintă, minuni, dar de-s săvîrșite de anumiți oameni. În împrejurări cu toate că-s știute, mai deosebite înspre bine, îs taxate vrăji. De răutăcioșii ce nu au ce căuta în preajma acelor locuri, dar așa-i lumea. Netrebnică și-n căutări diverse, fără bun-simț normal între oameni.
  Nu încă un altfel de simțămînt de cunoaștere a unor îndatoriri către EL și Lumea SA. Ce încă-s departe de noi și nici șanse devreme să ni le însușim nu văd. E neapărată nevoie de o înștiințare pătrunsă în firi strîmbe din obișnuințe, ce par firești. Urmînd o curățire și primenire ce în final să îmbuneze gîndiri și simțăminte. Ce ne destabilizează în fața SA și părăsiți plătim și pe aceste nereguli.
  Învrednicindu-ne de cunoaștere, lumină și înțelegerea necesară spre a putea fi. Ce încă nu sîntem prea neputincioși și răi, nevrednici întru înălțări pripite. Ci-s căutări mai domoale în timp să se-nfiripe demne de omenia ce încă este.

2771.Fiind tolerată prostia, nedreptatea și relele

  Să ne vedem de ale noastre treburi demne și cu bun-simț întruna. Cu binele între oameni și de nu se poate, fiind tolerată prostia, nedreptatea și relele. Să ne retragem din așa tărășenii, să nu colaborăm, nu speriați și delăsători. Ci demni să ne înstrăinăm pe față de așa potlogării, croindu-ne cale dreaptă cum putem, pe unde putem. Că de asta azi la noi pleacă lumea, ca smintită, cu toate necazurile grămadă.
 Nu se uită-ndărăt sătulă de prostia îndărătnică și profitoare de pe la noi. Ioc dreptate, ci numai spurcăciunea de ignorare a bunului-simț și a bunătății. Înlocuită cu netrebnicia, minciuna din fața LUI și pînă la ultimul om, mereu de multă vreme. Și să nu-i superi cumva, Doamne ferește pe potlogari, că-s supărăcioși cînd nu le cați în coarne.
  Vai de așa societate în derivă rea și hîdă, cumplit de urîtă și fudulă de prostia ei. Lucru de mirare, că de regulă oamenii cumpătați și adevărați își dau lesne seama. Cînd greșesc și-și trag pe seamă, îndreptîndu-se, rușinați de așa nereguli poate din viteză. Căutînd singuri să nu se mai repete nelegiuirea.

2699.Fac casă bună împreună, nimeni nu crede

  De regulă nu vrem să plătim valoare corectă a unor treburi, obiecte, servicii, etc. Dorim să ne sustragem bunului-simț, să-l aibă altul în însușire, noi nu. Că sîntem șmecheri, proști și alte metehne moderne, la modă de mai multă vreme în lume. Deci prostia și cu șmecheria fac casă bună împreună, bineînțeles nimeni nu crede asta. Dar e vizibil cum e comportarea între oameni, dorințe de îndeplinit fără consecințe.
  Imaginația oamenilor naște înfăptuiri monstruoase, nenorociri ce au cuprins și pot oricînd fi repetate. Că nu sîntem obișnuiți să-L știm și să avem măcar frică de EL, dacă nu respectul cuvenit. Și de asemenea morala nu-i împămîntenită, ci facultativă, doar între fraieri, cred dăștepții lumii. De bine nici nu se amintește, numai răutăți și ură, ni-i viața, în orice societate azi.
  De obicei postia nu doare, că ar fi mare văicăreală mereu între oameni. Și mare jale că-i molipsitoare și leac nu are, decît refacerea vieții cum trebuie. Imediat și dezmeticiți cu adevărat, că-i groasă rău de nu-i minte.

1780.Nici față de EL și nici față de umanitate

   Auto-stăpînirea de sine, eliberați de frică și porniri needucate corect. Nu că-mi fac de cap, ci cu cap, preocupîndu-ne de ce trebuie, cînd trebuie fără nedreptate. Nici față de EL și nici față de umanitate. Înconjurînd josniciile, controlîndu-ne strașnic, oricît, numai să fie bine. Nu-i ușor deloc, mai ales că am fost tolerați un timp încă de EL și nu ne-o luat la 11m. Din startul vieții și nu numai pe noi ci și pe întreaga familie, comunitate, etc.
   Și mai ales tineretului îi lipsește educația temeinică, serioasă cu EL, altfel de privit. Corect și cine E cu adevărat, aflîndu-L, nu-I vor mai greși chiar așa ușor, cred. Și tot tineretului îi trebuie menținerea în parametri a îndreptării și moralei ce-i în ei de mici. Pornită încă din facerea lumii de Însuși Divinitatea și părinții doar, s-o mențină trează mereu.
   Și nu se va ajunge la intoleranța și nedreptatea de azi față de EL și om. Că în sinea fiecăruia încă mai este loc de întors de la fărădelegea cotidiană. Doar să ne dezmeticim din timp cîte nițel măcar și încet, încet îndreptarea-i posibilă. Și alte existențe vom avea, cu EL și ceilalți ca noi, veți vedea.
   Să nu ne mai văicărim și să ne combatem singuri neputințele, proasta înțelegere a lucrurilor simple de cînd lumea. Să nu ne lăsăm cu încăpăținarea bună, constructivă din fiecare, care n-o dispărut încă.