3989...Cînd constatăm ignoranța.

  Ne confruntăm în viață cu diverse încercări, influențe nefaste, porniri needucate corect. Chiar unele normale dar duse prea departe și ne dăm seama că-s greșeli. Ne astîmpărăm după o vreme, nici nu reușim a ne îndrepta chiar cum trebuie. Nu știm cum e de procedat, firesc și mai acătării să devenim, nemulțumiți căutăm. Salvarea-n diverse religii, ne amăgim cu amăgirile nelegiuirilor în fața LUI.
  Și nici între oameni nu sîntem prea breji, dar totuși merge, cu EL, neînțelegîndu-L deplin. Ne îmbătăm cu apă chiară găsită din belșug în așa necredințe, adevărate pîngăriri de Divinitate. CER-ească, dar niciodată recunoscută de nevolnici, ci se țin tare sfinți și curați. Neisprăviții cu adunătura de pripas de gură-cască cît vrei și nu vrei nedumerită.
  Cînd constatăm însă ignoranța și deșertăciunea vieții trăite chiar în umbra religiilor.

1780.Nici față de EL și nici față de umanitate

   Auto-stăpînirea de sine, eliberați de frică și porniri needucate corect. Nu că-mi fac de cap, ci cu cap, preocupîndu-ne de ce trebuie, cînd trebuie fără nedreptate. Nici față de EL și nici față de umanitate. Înconjurînd josniciile, controlîndu-ne strașnic, oricît, numai să fie bine. Nu-i ușor deloc, mai ales că am fost tolerați un timp încă de EL și nu ne-o luat la 11m. Din startul vieții și nu numai pe noi ci și pe întreaga familie, comunitate, etc.
   Și mai ales tineretului îi lipsește educația temeinică, serioasă cu EL, altfel de privit. Corect și cine E cu adevărat, aflîndu-L, nu-I vor mai greși chiar așa ușor, cred. Și tot tineretului îi trebuie menținerea în parametri a îndreptării și moralei ce-i în ei de mici. Pornită încă din facerea lumii de Însuși Divinitatea și părinții doar, s-o mențină trează mereu.
   Și nu se va ajunge la intoleranța și nedreptatea de azi față de EL și om. Că în sinea fiecăruia încă mai este loc de întors de la fărădelegea cotidiană. Doar să ne dezmeticim din timp cîte nițel măcar și încet, încet îndreptarea-i posibilă. Și alte existențe vom avea, cu EL și ceilalți ca noi, veți vedea.
   Să nu ne mai văicărim și să ne combatem singuri neputințele, proasta înțelegere a lucrurilor simple de cînd lumea. Să nu ne lăsăm cu încăpăținarea bună, constructivă din fiecare, care n-o dispărut încă.