4411..Valorile binelui.

  Ni se tot amintește cît sîntem de unele și altele, greșite abordări ale existenței, pentru a nu le mai face. Singuri astfel să ne judecăm drept, cu bun-simț și toate ale vieții de luat în calcul binele, utilul și frumosul, cumsecade rezolvînd. Relațiile interumane, în natură de asemenea nu ne vor cădea galoanele de vom îndrepta stricatele abordări ale altor neserioși.
  Nepotriviți pe alocuri, la nimereală acolo ocazionali regăsiți, ci drepta abordare a firii date înainte de toate, bine educate. Să ne însoțească mereu cît sîntem, indiferent de ne place ori nu, de trebuie, trebuie cu voie bună crezînd în bine. Ne mai fofilîndu-ne de viață, trăind-o implicați ca și-n familie cu plăcute și mai puțin dorite de găsit rezolvările necesare.
  În termeni amiabili pentru toți componenții relației ce-o aflăm cît sîntem oriunde cumințiți, cu respect față de valorile binelui.

3989...Cînd constatăm ignoranța.

  Ne confruntăm în viață cu diverse încercări, influențe nefaste, porniri needucate corect. Chiar unele normale dar duse prea departe și ne dăm seama că-s greșeli. Ne astîmpărăm după o vreme, nici nu reușim a ne îndrepta chiar cum trebuie. Nu știm cum e de procedat, firesc și mai acătării să devenim, nemulțumiți căutăm. Salvarea-n diverse religii, ne amăgim cu amăgirile nelegiuirilor în fața LUI.
  Și nici între oameni nu sîntem prea breji, dar totuși merge, cu EL, neînțelegîndu-L deplin. Ne îmbătăm cu apă chiară găsită din belșug în așa necredințe, adevărate pîngăriri de Divinitate. CER-ească, dar niciodată recunoscută de nevolnici, ci se țin tare sfinți și curați. Neisprăviții cu adunătura de pripas de gură-cască cît vrei și nu vrei nedumerită.
  Cînd constatăm însă ignoranța și deșertăciunea vieții trăite chiar în umbra religiilor.

2785.Unii reușesc s-o ducă, ehei mult și bine chiar

  În schimb despre trecut să ne îngrijim, ca a lui greșeli ce ne-au marcat negativ. Să nu le mai repetăm în viață cît vom mai fi, văzîndu-ne de ale noastre și a familiei. Din care facem parte și ea ce ține de noi, că singuri e greu pentru mulți. Alții din contra reușesc de unii singuri s-o ducă, ehei mult și bine chiar pînă la finalul vieții. Fără să-i pese de ceilalți, ci de ei însăși, știind viața singuri s-o rezolve.
  Cu bune cu rele, tot înainte, ca toți ceilalți, dar ei fiind singuratici în trăiri mai altfel. Interiorizați și individualiști competenți într-ale vieții scheme fără ajutorul altuia. Luptători, muncitori de unul singur, anormali oarecum prin viață fiind. Că sîntem dați a fi cu familie fiecare, dar sînt excepții ce confirmă reguli date. Nouă de EL din Facere și de respectat cu multe amendamente, ce le-am tot zis.
  Și le voi repeta mereu, că asta-i menirea mea în lumea asta, deocamdată. Facerea o fost ticluită de nedrepții LUI și ai noștri cum le-o fost lor la socoteală. Nu-i așa decît în liniile mari ale familiei oarecum, că-s greșeli ce ne costă, dar cui-i pasă?!

2703.Conformîndu-te altu-i mod de viață

  Toate formele de greșeli săvîrșite în timp, se răzbună, te ajung, nu te iartă. Ci te au la mînă, te pîndesc și cînd le pici, te tot duci, de-a berbeleacul. Cu un singurul amendament, de te îndrepți și-ți cați de drum cum trebuie, le ai în vedere mai altfel. În fața LUI, se va ști o altă cale de trecere și a acelor greșeli, conformîndu-te altu-i mod de viață.
  Dar de nu-ți afli schimbarea bună din varii motive, doar SUS știute. Cînd îți sună clopoțelul scadenței, vei simți tu mai întîi singur înfîngerea. Și deodată te știi pe tine cînd și cum ai greșit, îți amintești, te dumirești că ești bun de plată. Și înfrînt în sinea ta, te dai bătut definitiv, de nu-ți revii să te îndrepți, poate cine știe cum. Astfel continuă pierderea ta definitivă, cum e SUS știută, a aceluia dinainte învins.
  E o lege a răspunderii nereușitelor ce ni le însușim la o adică. Orice încercare de a da vina pe altul și pe împrejurări, e respinsă, îs doar iluzii trecătoare. Toate-ți revin ție să le încasezi la momentul scadent și-n condițiile acelea.

1992.Ne pregătește să-I devenim oarecum apropiați

   Chiar dacă facem greșeli între oameni și-n fața SA, ce rău îi facem LUI? Direct, aparent nici unul, așa gîndesc nedrepții. În realitate EL ne pregătește să-I devenim oarecum apropiați, cum? Vom vedea, în timp ne vom dumiri, de ne place ori nu. Că nu-i de la noi la EL interesul, ci invers, ori mai bine zis, de ambele părți, de la noi nu-i destul de priceput încă.
   Cred tot nedrepții : ce dar îi faci LUI, de ești drept și cum ne dorește să fim între oameni și-n fața LUI? Aparent, nici unul, dar e cel mai mare cadou ce și-L-ar dori EL din partea noastră . De ar fi posibil, dar încă sîntem incapabili. Și nu-i vina noastră în întregime, așa trebuia să fie. Cum sîntem, sîntem în baremul cu mult înainte proiectat.
   Nu-I sîntem conștienți de multe și mărunte, dar în timp ne vom lămuri cum stă treaba. Cu noi și EL și altele colaterale parte dintr-un oarecum Întreg de neimaginat. Că EL nu primește de la nimeni minte, că are pentru tot Universul SĂU.