3566.De ești absolvit de vina pricinuită, ori mai ai și cum e de făcut, sincer doar

  Nu știu ce să spun cum e cu iertarea la EL, de-I greșești și nu trece multă vreme. Și te îndrepți, căutînd reparare întru totul de se poate și reușești, de nu, nu știu. E tare greu în fața SA să-ți revii, e o problemă și eu mă lovesc de așa ceva. Mai mereu și-mi dau seama că va fi o trecere spre aflarea LUI dificilă. Foarte dificilă, de la a fi nevolnici, liberi la cîte netrebnicii mai mici ori mai mari.
  Ori în ce domeniu al vieții omenești ori naturii și nepăsarea, ne implicarea. Rutina nedreptăților ce ne-au mers, credem, atîta amar de vreme și schimbarea drastică. Radicală, de ne conceput, unidirecțională, nu-i voie și pace, să-I greșim! Dorește numai tu implicatul între oameni ori în natură ori și mai grav în fața LUI. De greșim să ne căutăm îndreptarea, neapărat noi, alți-s degeaba, pierdere de timp.
  Fără vreun folos, SUS nu ți se iartă de nu-ți revii acătării, aflînd în timp de revenire. De ești absolvit de vina pricinuită, ori mai ai și cum e de făcut, sincer cu EL afli.

2703.Conformîndu-te altu-i mod de viață

  Toate formele de greșeli săvîrșite în timp, se răzbună, te ajung, nu te iartă. Ci te au la mînă, te pîndesc și cînd le pici, te tot duci, de-a berbeleacul. Cu un singurul amendament, de te îndrepți și-ți cați de drum cum trebuie, le ai în vedere mai altfel. În fața LUI, se va ști o altă cale de trecere și a acelor greșeli, conformîndu-te altu-i mod de viață.
  Dar de nu-ți afli schimbarea bună din varii motive, doar SUS știute. Cînd îți sună clopoțelul scadenței, vei simți tu mai întîi singur înfîngerea. Și deodată te știi pe tine cînd și cum ai greșit, îți amintești, te dumirești că ești bun de plată. Și înfrînt în sinea ta, te dai bătut definitiv, de nu-ți revii să te îndrepți, poate cine știe cum. Astfel continuă pierderea ta definitivă, cum e SUS știută, a aceluia dinainte învins.
  E o lege a răspunderii nereușitelor ce ni le însușim la o adică. Orice încercare de a da vina pe altul și pe împrejurări, e respinsă, îs doar iluzii trecătoare. Toate-ți revin ție să le încasezi la momentul scadent și-n condițiile acelea.

1930.Văzînd suferința, să încolțească îndreptarea

   Să nu ne molipsim de nenorocirea celorlanți, e adevărat, de nu-ți bagi mințile în cap. Și nu te îndrepți, chiar pe moment atunci văzînd suferința, să încolțească îndreptatea în tine. Iar  munca roadele să urmeze firescul ce-l afli conformîndu-te cum trebuie. Deci ne apropiem de cel în nevoi, îl ajutăm cum putem, concomitent.
   Ne tragem pe seamă, întrebîndu-ne că nu de florile mărului ne sînt perindate prin față. Ci-i un substrat ascuns, bate șaua să se priceapă înșeuatul, deci să ne cutremurăm. De-i cazul și să luăm-aminte de îndreptarea ce se cuvine, fără zăbavă. Socotindu-ne pașii de urmat imediat ce-i posibil de făcut spre bine fără tăgadă.
   Cel lovit și el trebuie să se întrebe, de ce? Și singur își află răspunsul căutat, că minte are, cu ce I-am greșit? Punînd grabnic în aplicare cele trebuincioase, neîntîrziat și de nu se poate atunci. Cerîndu-și iertare și înțelegere, grăbit să afle ieșirea bună din reaua atenționare