3874...Nu-i bine, dar așa sînt

  Credința de ai curajul ei mai ales înspre EL, e diferită de cît cred nu știu că nu am încercat altele. Nu m-am priceput și nici nu am vrut, nu am cutezat, chiar sub diverse imbolduri. Mai vechi și mai noi, au fost degeaba, am avut noroc și cu ateismul spațiului comunist. Forțînd un pic nota, că de se afla cele ce mi se petrec cu mine acuma, eram un client al pușcăriilor.
  Și nici priceput de restul religionarilor, un paria de ne integrat și-n necazuri cît vrei. Nu că am noroc, nimica nu-i întîmplare ci așa-s programat să fiu cum sînt. Rău e că nu prea știu bine ce se petrece și de ce trăiesc astea nepricepute încă corect. Ci așa într-o doară uneori la derută, parcă-s pe sîrmă, teleghidat nu știu de ce și asta e, vreau prea multe neîncetat, se vede treaba.
  Redescopăr lumea altfel, dar aveam lumea mea înainte de asta și-i praf, eu greșeam și nu mi se mai permite. Decît așa uneori pe sărite și-nvăț cum pot de regulă noul doar forțat, îndărătnic îs, nu-i bine, dar asa sînt.

3566.De ești absolvit de vina pricinuită, ori mai ai și cum e de făcut, sincer doar

  Nu știu ce să spun cum e cu iertarea la EL, de-I greșești și nu trece multă vreme. Și te îndrepți, căutînd reparare întru totul de se poate și reușești, de nu, nu știu. E tare greu în fața SA să-ți revii, e o problemă și eu mă lovesc de așa ceva. Mai mereu și-mi dau seama că va fi o trecere spre aflarea LUI dificilă. Foarte dificilă, de la a fi nevolnici, liberi la cîte netrebnicii mai mici ori mai mari.
  Ori în ce domeniu al vieții omenești ori naturii și nepăsarea, ne implicarea. Rutina nedreptăților ce ne-au mers, credem, atîta amar de vreme și schimbarea drastică. Radicală, de ne conceput, unidirecțională, nu-i voie și pace, să-I greșim! Dorește numai tu implicatul între oameni ori în natură ori și mai grav în fața LUI. De greșim să ne căutăm îndreptarea, neapărat noi, alți-s degeaba, pierdere de timp.
  Fără vreun folos, SUS nu ți se iartă de nu-ți revii acătării, aflînd în timp de revenire. De ești absolvit de vina pricinuită, ori mai ai și cum e de făcut, sincer cu EL afli.

3198.Cu respectul cuvenit naturii ce-I este mai aproape ca noi, urmîndu-L, EL o coordonează cum dorește

  Nebunia e și simpatică, poate, nu știu decît că nu-i de dorit la nimeni, ci normali să fim. A că unii par nebuni doar că se comportă altfel și nu sînt, ci țin la alte principii. De viață, credință și obiceiuri cu sfințenie, arătînd și mai altfel decît ăștialalți. Cu o tărie de caracter deosebită și cu răbdare cît putem fiecare, știindu-L cu noi.
  Important e să ne vedem de calea noastră cumsecade, cît mai omenește posibil. Știind de EL și de-L și simțim aproape e extraordinar și de o tot ținem așa, fiind cum trebuie. Între oameni și cu EL, că-i greu, e de găsit mereu o cale de urmat să fim continuu demni. De EL și omenoși, urmîndu-L, de fapt NE conduce și să ne putem ține, asta-i problema vieții, conlucrînd.
  Și nu numai între ceilalți să ne vedem de lungul nasului, dar și-n mediu înconjurător. Cu respectul cuvenit naturii ce-I este mai aproape ca noi, urmîndu-L, EL o coordonează cum dorește. Nu ca noi ce sîntem cam neputincioși și îndărătnici, leneși și nedrepți.