Nebunia e și simpatică, poate, nu știu decît că nu-i de dorit la nimeni, ci normali să fim. A că unii par nebuni doar că se comportă altfel și nu sînt, ci țin la alte principii. De viață, credință și obiceiuri cu sfințenie, arătînd și mai altfel decît ăștialalți. Cu o tărie de caracter deosebită și cu răbdare cît putem fiecare, știindu-L cu noi.
Important e să ne vedem de calea noastră cumsecade, cît mai omenește posibil. Știind de EL și de-L și simțim aproape e extraordinar și de o tot ținem așa, fiind cum trebuie. Între oameni și cu EL, că-i greu, e de găsit mereu o cale de urmat să fim continuu demni. De EL și omenoși, urmîndu-L, de fapt NE conduce și să ne putem ține, asta-i problema vieții, conlucrînd.
Și nu numai între ceilalți să ne vedem de lungul nasului, dar și-n mediu înconjurător. Cu respectul cuvenit naturii ce-I este mai aproape ca noi, urmîndu-L, EL o coordonează cum dorește. Nu ca noi ce sîntem cam neputincioși și îndărătnici, leneși și nedrepți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu