3198.Cu respectul cuvenit naturii ce-I este mai aproape ca noi, urmîndu-L, EL o coordonează cum dorește

  Nebunia e și simpatică, poate, nu știu decît că nu-i de dorit la nimeni, ci normali să fim. A că unii par nebuni doar că se comportă altfel și nu sînt, ci țin la alte principii. De viață, credință și obiceiuri cu sfințenie, arătînd și mai altfel decît ăștialalți. Cu o tărie de caracter deosebită și cu răbdare cît putem fiecare, știindu-L cu noi.
  Important e să ne vedem de calea noastră cumsecade, cît mai omenește posibil. Știind de EL și de-L și simțim aproape e extraordinar și de o tot ținem așa, fiind cum trebuie. Între oameni și cu EL, că-i greu, e de găsit mereu o cale de urmat să fim continuu demni. De EL și omenoși, urmîndu-L, de fapt NE conduce și să ne putem ține, asta-i problema vieții, conlucrînd.
  Și nu numai între ceilalți să ne vedem de lungul nasului, dar și-n mediu înconjurător. Cu respectul cuvenit naturii ce-I este mai aproape ca noi, urmîndu-L, EL o coordonează cum dorește. Nu ca noi ce sîntem cam neputincioși și îndărătnici, leneși și nedrepți.

2741.Și cu speranțele întregi, nefrînte

  Unii află în urma unor analize precise că-s pe ultima sută de metri încă în viață. Și-s devastați, nemulțumiți, revoltați, poate nu-i doare încă nimica și suferă neputința. De a fi ca ceilalți încă normali, neștiutori și cu speranțele întregi, nefrînte. E timp destul, dacă te mobilizezi și lași orice influență nefastă ție și te apuci serios. De îndreptarea între oameni, cerută omenirii de EL, exact cît e în dreptul tău.
  Și de asemenea să-L cunoști nemijlocit, tu însuți, neîncetat pînă-L găsești și află. Direct de la Sursa părăsirii tale, nemulțumit Fiind încă de tine, ce poți face mai departe? Și afli neîntîrziat și te poți reabilita complet, de mirate ție, care știi acuma rețeta salvatoare totuși. O poți face și altora cunoscută, după vindecarea completă, și-n fața SA vei fi alt om.
  Și-n realitate te vei schimba, în alți parametri viața ți se va desfășura, condiția. Să nu-I mai greșești niciodată cît vei mai fi, că vei mai fi cumsecade, fii sigură.

2700.Incognito, ici și colo cu pozne diferite

  Nu se auto-elimină prostia, inșii respectivi zic și cred că-s normali. Dar îs mai periculoși ca însăși răi și netrebnicii, că te iau pe nepregătite. Îi prostia în însușirea unora ce par normali și ei îs fruntea neroziei și nu-s conștienți și nici nu vor. Să-și dea seama, că ar fi poate mai acătării și încet de și-ar trage pe seamă. Dar așa incognito, ici și colo cu pozne mai mari ori mai obișnuite, treacă-meargă.
  Zic ei, ne tot amărăsc și-n unele cazuri, deținînd frîiele puterii, ne termină și pe ei însăși. Că nu-s scutiți, că o fac lată, tăntălăi imorali și urîți în fapte și vorbe. Statornică și încăpăținată, unde poate dereglează societăți întregi în timp, mai dihai ca răutatea. Ce-o cunoaștem și ne mai ferim cît putem, de prostie mai greu și mai primejdioasă.
  Sînt proști ne temători și se apucă de ce nu gîndești, conducînd la multe neajunsuri în timp. Nu prea înalte ambiții, ci cît li-i mintea, limitată, ambîțuri de mahalaua unde conviețuiesc. Că-n alte vise mai înalte de-i prins, se mai șlefuiește nițel, se poate schimba cumva.

2402.Dăunătoare bunului-simț și bunătății umane

  Și cînd e scadența și acelora ce au dorit mai mult decît le era plapuma. Noi cei normali nu putem să-i însoțim în cîte au de tras, ca să-și ispășească greșelile. În cîte încîlcite combinații dăunătoare bunului-simț și bunătății umane, s-au vîrît. Compromițîndu-și onoarea, pentru ceva trecător, nedemn de oameni, părăsiți au de plătit.
  Și noi normalii nu putem nu avem voie să-i asistăm, că-s domenii urîte, rele. Și unde fărădelegea-i lege, nedreptatea conduce urîțîrea omului. Piederea umanității date dintru început cu speranțe de mai bine-util și chiar frumos. Doar să ne învrednicim, ridicîndu-ne de oriunde înspre un țel adevărat, cum putem cum nu putem.
  Pentru a nu mai fi în cădere liberă, de la statutul de om, la cel de semianimal. Îndobitocirea, înstrăinarea de ceea ce am fost dați pe acest Pămînt. Din mîini Divine spre un cadru de făcut pe Pămînt, urmîndu-ne calea de înălțare. Continuu, cu acumulările necesare binelui din noi, utilului și frumosului. Aflîndu-ne și spiritual devenirea înspre un țel încă ne știut, ne visat încă.