3574.Pînă se va putea mai altfel

  Să nu ne complacem iresponsabili a fi între oameni, în viața dată, în fața SA. Adică să nu facem pe proștii, ori că nu ne dăm seama că de asta sîmtem capabili. Ne demni de oamenii ce ne-o dat a fi și noi nu reușim din rea-voință. Chipurile leneși și delăsători, nu ne ridicăm la standardul cerințelor SALE. Că-L silim la părăsiri și măsuri de ne vom căi și poate vreme nu va mai fi.
  Așa că fiți cu mare atenție cum îL luați în seamă, știindu-L că-I hotărît să ne aducă la linia de plutire. În ceea ce trebuie să devenim cumsecade între noi, buni și moralizați, știindu-L corect. Nu aburelile și nelegiuirile ce ne țin pe loc în cel mai bun caz, de nu ne fac necazuri. Fiind părăsiți că-I supărat pe noi, dezinteresații de o relație demnă omenească corectă cît trăim pe Pămînt.
  Vă tot zic și iar vă zic, poate ziceți, ce e cu ăsta?! Nu-s de capul meu și nici nu-s singur în acest demers. Mă însoțește cît se poate deocamdată, pînă se va putea mai altfel.

3203...Degeaba ești, cu frică afli că vei muri și crezi că ai și murit, chircit de neputința de a ști

   Să ne ascundem după cireș în viață, ca să ni se pară măcar, chiar de nu-i încă finită. Și ni se pare scurtă tare, acuma o început și e seara vieții, nu sîntem poate în temă. De ce-i așa și nu altfel, degeaba nu putem să știm, ne sînt necesari pași de învățătură. Să fim oameni cu adevărat, nu ceea ce ni se vîră pe gît de nedreptatea-n floare hîdă.
  Și nu știm nimica, esența ne lipsește și îndreptarea între oameni, ca temeiile vieții. Esența E Esența vieții date cu acordul CER-ului Diriguitor de tot ce-i viu și mai ales omenesc. Esența-I legătura de ne zduncinat între EL și noi, firul vieții, sensul ei cu adevărat. Fără a începe totul de la EL și noi cît știm, e degeaba, dar să aprofundăm continuu, ca să ne tot înălțăm sinele și între noi.
  Că ingerul trimis  cu noi, e și cu sinele într-o continuă colaborare, dar neștiind limbajul. Sinele e departe de tine egoist și neputincios, îmbîcsit nu pricepi o iotă din viață. Degeaba ești, cu frică afli că vei muri și crezi că ai și murit, chircit de neputința de a ști.

2741.Și cu speranțele întregi, nefrînte

  Unii află în urma unor analize precise că-s pe ultima sută de metri încă în viață. Și-s devastați, nemulțumiți, revoltați, poate nu-i doare încă nimica și suferă neputința. De a fi ca ceilalți încă normali, neștiutori și cu speranțele întregi, nefrînte. E timp destul, dacă te mobilizezi și lași orice influență nefastă ție și te apuci serios. De îndreptarea între oameni, cerută omenirii de EL, exact cît e în dreptul tău.
  Și de asemenea să-L cunoști nemijlocit, tu însuți, neîncetat pînă-L găsești și află. Direct de la Sursa părăsirii tale, nemulțumit Fiind încă de tine, ce poți face mai departe? Și afli neîntîrziat și te poți reabilita complet, de mirate ție, care știi acuma rețeta salvatoare totuși. O poți face și altora cunoscută, după vindecarea completă, și-n fața SA vei fi alt om.
  Și-n realitate te vei schimba, în alți parametri viața ți se va desfășura, condiția. Să nu-I mai greșești niciodată cît vei mai fi, că vei mai fi cumsecade, fii sigură.

2513.Cu toate că ai aflat gustul vieții împlinite cîndva

   Sceptic desăvîrșit, neîncrezător în viață, deoarece dezamăgirile, ni se țin lanț. Uneori în viață, avem parte încă din fragedă copilărie nemulțumiri, nerealizări. Dorințe mereu neîmplinite, cu toate că ai aflat gustul vieții împlinite, așa cum o fost cîndva la începuturile tale. Dar a înțărcat prea de timpuriu, și-i așa în continuare, nu se mai oprește.
  Cenușiul oarecum al unei vieți, cu ici și colo, cu unele și altele, ce te mai scot din nefirescul, ce-l știi. Nemulțumirea e în alții de aflat, ce-s oglinda ta, le-ai inoculat și lor, poate involuntar trăirile tale. Nu, totuși mai e un licăr de speranță undeva, dar îi prea greu de scos la lumină. Te-ai învățat așa, cum e așa-i în dreptul tău viața, ceilalți mai nemulțumiți decît tine.
  Cel puțin așa-i văzîndu-i, ei zic că din vina ta, că nu te înțeleg, nici tu nu știi prea multe despre tine însăși. Ești încă de aflat de va fi posibil, doar printr-o schimbare majoră, cine știe cum și cînd?!

2140.Să vadă ce iese din noi în condițiile Pămîntului

    Se poate în viață, și-i grav, să ne plictisim de felul nostru de a trăi. Nu că ne apucăm poate de cîte rele și-i posibil, dar înseamnă că-I refuzăm viața dată. Ea ni-i dată cadou de încercare fiecăruia, să vadă ce iese din noi. În condițiile Pămîntului acela, din colțul acela de lume, oricare ar fi. Că toate-s la fel pentru EL și EL ne repartizează, nu altcineva. Ne încercăm puterile de a viețui în condiții date, totu-i pogramare.
   O vietate cu gîndire deosebită de restul vietăților Pămîntului, superioară și pe deasupra susținută și de un spirit. Ceva energetic, frecvență cosmică, materialitate superioară ivizibilă și foarte sofisticată. O legătură de contact cu Totul universului și Pămîntul și încă altele ce le vom afla de vom putea.
   De vom putea, asta-i încercarea vieții, că nu sîntem așa de florile mărului pe aicea. Trecători, turiști ori alte închipuiri deșarte, ce putem fi rateuri umane, de nu ne dăm seama de noi. Și facem ce nu se face, fără EL, care-I coordonatorul de proiect din partea CER-ului. Își zice singur : Domnul Dumnezeul nostru (vostru), cînd ni se prezintă.

2093.Dreptatea hotărîtă și satornică,

   Ne închipuim unii, care știm cu ce se mănîncă o existență adevărată în viață. Adica egalitatea oamenilor mai evidentă, dreptatea hotărîtă și satornică. Frumusețile lumii pînă departe hăt, fără urîțenii și răutăți. Și bunătatea ca o minune intensă-n lumea oamenilor adevărați, palpabilă.
   Pentru toate acestea cum or fi nu vom scăpa de a fi oameni la locul nostru. Cu chemările și cerințele din dreptul fiecăruia cumsecade, buni și corecți. Rezolvîndu-ne ceea ce-i de făcut cum se cere cu bun-simț, muncind ce trebuie, cînd trebuie. Cu romantismul și seriozitatea de care-s capabile înfăptuirile noastre zilnice.
   Senzațiile ce le trăim cum trebuie să fim în viața normală cotidiană, cu specificul ei firesc. În familie, loc de muncă, recreere și cîte și mai cîte ce trebuiesc. Îndeplinindu-ne menirea de oameni și-n fața SA să nu uităm că sîntem mereu. Orice am face LUI ne raportăm de vrem ori nu, E Păzitorul nostru din CER.