3203...Degeaba ești, cu frică afli că vei muri și crezi că ai și murit, chircit de neputința de a ști

   Să ne ascundem după cireș în viață, ca să ni se pară măcar, chiar de nu-i încă finită. Și ni se pare scurtă tare, acuma o început și e seara vieții, nu sîntem poate în temă. De ce-i așa și nu altfel, degeaba nu putem să știm, ne sînt necesari pași de învățătură. Să fim oameni cu adevărat, nu ceea ce ni se vîră pe gît de nedreptatea-n floare hîdă.
  Și nu știm nimica, esența ne lipsește și îndreptarea între oameni, ca temeiile vieții. Esența E Esența vieții date cu acordul CER-ului Diriguitor de tot ce-i viu și mai ales omenesc. Esența-I legătura de ne zduncinat între EL și noi, firul vieții, sensul ei cu adevărat. Fără a începe totul de la EL și noi cît știm, e degeaba, dar să aprofundăm continuu, ca să ne tot înălțăm sinele și între noi.
  Că ingerul trimis  cu noi, e și cu sinele într-o continuă colaborare, dar neștiind limbajul. Sinele e departe de tine egoist și neputincios, îmbîcsit nu pricepi o iotă din viață. Degeaba ești, cu frică afli că vei muri și crezi că ai și murit, chircit de neputința de a ști.