Ne dezmeticim în viață că dorim să fim într-un domeniu de activitate și chiar ne prinde. Acea îndeletnicire în timp, reușind să ne îmbunătățim în societate, familie și-n fața noastră. Și-n vreme și cu EL aflîndu-ne calea de urmat cum trebuie, înălțîndu-ne. Și ne făcînd umbră degeaba pămîntului, alegîndu-ne cu ceea ce trebuiește printre oameni cumsecade.
Locul sfințindu-l cum se zice și pe noi înșine în necesarul realizării cerute din sfere ce ne depășesc. Nu sîntem ca totu-i trecător, scuza josnică și umilitoare între oameni ce nu-și găsesc calea. Comozi și neputincioși, deraind de la datul fiecăruia normal, firesc de oameni demni între oameni corecți. Și cu frică de Domul, în respectul SĂU, măcar, de nu și credință cît încape.
Că pentru asta sîntem pe aicea și să ne căutăm îndeletnicirea potrivită demersului Înalt. Ce se cade al afla, aliniindu-ne cu toții la urnirea omenirii în direcția dorită SUS, de cînd sîntem încă ne găsită bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu