4256..Conviețuirii pașnice.

  În timp crescînd copii de cum e firesc, dar ne mai și năzar și unele ne la locul lor atitudini. Ce tot dorim să fie clar și ferm respectate, cu toate că nu-s acătării fiind în afara moralei și dreptății, ci-s false fudule. Reguli ce-s prin lumea vînturate obicee ne la locul lor dar urmate cu strășnicie și nu dorim conviețuirea bună și firească.
  De nu ne dau satisfacție cîte pretenții ce le impunem celorlalți mai de jos ca noi în familii și comunități sociale. Silindu-i pe ceilalți la diverse șicane și neplăceri și noi la fel n-o ducem normal complicîndu-ne inutil existența. Se poate urmînd din rău în mai rău relații ce trebuiesc îmbunătățite nu să ne urîțească și chiar blesteme ce dezbină și transcend moartea.
  Cu urmări necorespunzătoare și nu ne dăm seama cam defel că era mai bine buna înțelegere și lupta pentru monolitul familiei. Combătînd neînțelegerile și mai tolerînd unele și altele de dragul conviețuirii pașnice, cu binele mereu în față, că-L cam supărăm.

4168...De cînd sîntem.

  Ne însoțesc minunile dar nu avem timp și de ele, cu toate că ni le dorim a percepe, dar nu-i cazul așa cum am ajuns. De cînd lumea tot așa nepăsători la bine, util și frumos, ci pe de-a-ndoaselea, cum nu ni-i firea dată. Ne comportăm nedrept, nefiresc de rău și utît între noi, în natură și mai ales cînd e vorba de EL, mereu e vorba de EL.
  De vrem ori nu, așa ni-i datul dar nu-L băgăm în seamă și se bagă Singur și noi plătim oalele sparte continuu. Oare pînă cînd vom umbla cu capul spart  nepăsători de noi? ci cum ne vine la îndemînă, mai rău nici nu se poate. Așa am ajuns că ne-o ajuns cuțitul la os dar tot nu ne dumirim a fi cum trebuie, trebuie înființat ceva undeva să ne tot amintească ce trebuie corect.
  Mereu să fim și acel ceva să fie diriguitorul nostru mereu de cîte ori încurcăm borcanele și le încurcăm mereu de cînd sîntem.

3972...Ni le însușim cu grabă mare.

  Să nu dorim cu tot dinadinsul să ne afirmăm oricum, ci mai degrabă să ducem mai departe. Omenescul din noi să-l afle și ceilalți ce poate nu-l știu a exprima demn, corect, firesc. Să ne îndreptăm a fi oameni de omenie, curați la suflet și-n acțiuni și vorbe. Că-n lumea asta împestrițată cu de toate și drepte și nedrepte, atît lumină cît și întuneric, ca și binele și răul.
  Nici nu bănuiam o așa agoniseală de bune și urîte-n amestec fudul de tot. Ce să-i faci așa ni-i datul bată-l vina și așa o tot ducem încă trăinicia neputinței. Cît o mai fi într-o bîjbîială ce ni se pare fără temei dar de durată nedeterminată. Ca și noi de altfel, neizbutînd a fi ce dorim în bine și util, chiar și frumos. Ci-n virtutea neroziilor ce ne dau tîrcoale, ni le însușim cu grabă mare.
  De ne mirăm cum de o tot frămîntăm pe loc astă necunoaștere și îndărătnică nelegiuire.

3965...Simțind asta ca o confirmare pe loc atunci.

  În fața LUI cînd dorim, EL ne așteaptă, a fi cumva într-o preocupare mai de Domne ajută. Se impune să ne regăsim simplu noi înșine, sinceri cu cuvintele noastre. Să-L abordăm pe Dumnezeu, nu-n continu-i rugăminți ci și-n mulțumiri că sîntem. Noi și ai noștri și pentru orice realizare, că fără acordul SĂU n-o reușeam. Fiind nesinceri, mincinoși repetînd texte din religii ce nici nu-L știu corect.
  Deci să nu dăm dovadă de formalism și nesinceritate, ci din suflet, din inimă recunoscîndu-I Mărirea, SLAVA. Fiecare găsindu-și cuvintele potrivite atunci pe loc și de aveți de gînd o relație. Corectă și de lungă durată, cum e și firesc, cereți-I voi să vă ajute la o formulare. Ce vă caracterizează, vă ajută cel mai bine cînd I vă adresați, voi sinceri. Singuri singurei ca să fiți ascultați și să se prindă demersul vostru de EL, nu rateu.
  Superficialitate și lucru de mîntuială, că poate cum și doriți, ori nu vă ascultă. Ne folosind prilejul curajului de a vă adresa LUI, simțind asta pe loc atunci ca o confirmare ori nu de SUS.

3824...Schimbarea direcției vieții

  Ne dorim să fim fără obligații, ci numai cu drepturi, omul-masă comportîndu-se. Imoral, nesupus dreptății, binelui și respectului ce îL datorăm LUI întreg și sigur. Dar uitat în virtutea unor piedici ridicate-n timp de neputința de a-I fi cum trebuie. Și EL ne mai dorindu-ne așa cum eram și încă nici azi cum trebuie, ci înstrăinați. Uitați de-a binelea de calea de urmat și mereu atenționați că-I greșim de ne-am obișnuit.
  O obișnuință păguboasă dar ne conștientizată deplin, ci duși pe alte coclauri plătim. Onoarea ni-i străină cu adevărat, doar șmecheria, trîndăvia, iresponsabilitatea. Și fuga din fața SA, ne creează neajunsurile vieții neîmplinite, necunoscîndu-ne menirea. De care nu vom scăpa cît vom mai exista ca oameni pe Pămînt sub soare.
  Și sub EL, că nu-L putem înlătura de am vrea, E permanența CER-ului cu noi. Datori a fi cum ni se pretinde și să nu mai încercăm schimbarea direcției vieții, că nu ține.

3795...Să împace nu să dezbine oamenii

  EL aduce pacea pe Pămînt, dar s-o merităm, de nu părăsirea în ce nu ne dorim. De minte nu avem și ne tot îndepărtăm de cerințele SALE date nouă cu multe prilejuri. EL nu dezbină familiile, ci familie îs răzlețite din vina lor nedreaptă și imorală. A oamenilor, nerușinați și fără Dumnezeul Adevărat, ce ne cere buna înțelegere.
  Și toleranța, ca și respectul reciproc între oameni cumsecade, oriunde pe Pămînt.
  Și ca să vă dați seama de trăsnaia tîmpeniilor creștine, acolo zeul lor, isus, e aducător de dihonie. Ură și nesupunere între oamenii familiei, despărțiri și înstrăinare, pe baza nesupunerii. Ci-n virtutea unor nelegiuiri în fața SA, dar căutate de nevolnicii SĂI și ai noștri.
  EL promițînd la finele VT, înainte de revenirea SA pe Pămînt, îl va trimite pe Sf. Ilie. Să împace nu să despartă oamenii, deci e o mare prostire a voastră urmînd așa porcării.

3618..E înțelegător dar în limitele construcției date

  EL ține ca toți să-L urmăm negreșit, dar de nu-i și nu-i interesul scontat. Nu avem decît să ne ducem unde vrem pe calea aleasă și naibii de așa dorim. Credința-i ceva de la sine înțeles, binevenită, firesc, natural și așa consideră toți. Dar nu prea-s capabili chiar toți cum trebuie și cu folos, că-i cel mai mare folos. Nu ne dăm seama imediat, dar în timp dovedindu-ne competitivi în fața SA, desigur.
  Și nu oricum ci făcîndu-ne demni de oamenii ce sîntem cumsecade și de EL cu respectul cuvenit. Credința vine de la sine în timpul și spațiu aferent vieții împlinindu-ne nu numai pe noi singuri. Doar să ne descotorosim corespunzător, azi să zicem, de așa nerușinate lumești obișnuințe. Irosire de viață nedreaptă, imorală, delăsătoare, fără folos, trăitori degeaba prin lume.
  E înțelegător dar în limitele construcției date nouă din facere, să ne revenim o dată.

3504..Cum îL și știm din vechime

  Ni se cere pentru început celor ce dorim s-o rupem cu trecutul nedemn nouă. Și-n fața SA să ne începem îndreptarea, să-L recunoaștem cu adevărat, definindu-L absolut corect. Cît ne pricepem mai bine, aflînd confirmarea SA simțită cu adevărat, de ne interesăm cu voință. Cerîndu-I iertare de atîta amar de vreme în confuzie și necredință în fața SA.
  Căutînd îndreptarea între oameni și pe EL corect definit, că uni-L cred Creatorul. Motorul Universului și a Totului simțit și necunoscutului de oriunde. Forța, Energia, Ființa supremă, Marele arhitect, etc. Și cîte și mai cîte denumiri de-L definesc oarecum. EL la noi cînd o venit acum 78 de ani și-o zis în fața omului de pe la noi, Domnul Dumnezeul nostru.
  Al oamenilor planetei Pămînt, Tatăl Ceresc, nu în alte moduri și nume ci așa simplu. Cum îL și știam din vechime, dar nedreptatea și nelegiuirea ce-o tot cuprins lumea, nu.

3268.Ce se cade al afla, aliniindu-ne cu toții la urnirea omenirii în direcția dorită SUS și încă negăsită

   Ne dezmeticim în viață că dorim să fim într-un domeniu de activitate și chiar ne prinde. Acea îndeletnicire în timp, reușind să ne îmbunătățim în societate, familie și-n fața noastră. Și-n vreme și cu EL aflîndu-ne calea de urmat cum trebuie, înălțîndu-ne. Și ne făcînd umbră degeaba pămîntului, alegîndu-ne cu ceea ce trebuiește printre oameni cumsecade.
  Locul sfințindu-l cum se zice și pe noi înșine în necesarul realizării cerute din sfere ce ne depășesc. Nu sîntem ca totu-i trecător, scuza josnică și umilitoare între oameni ce nu-și găsesc calea. Comozi și neputincioși, deraind de la datul fiecăruia normal, firesc de oameni demni între oameni corecți. Și cu frică de Domul, în respectul SĂU, măcar, de nu și credință cît încape.
  Că pentru asta sîntem pe aicea și să ne căutăm îndeletnicirea potrivită demersului Înalt. Ce se cade al afla, aliniindu-ne cu toții la urnirea omenirii în direcția dorită SUS, de cînd sîntem încă ne găsită bine.

3241..Ce nu ne admite așa să I ne adresăm, neputincioși, fără EL știut, ci așa la derută, în bătaie de joc

  Ne dorim în ultimă instanță, că nu-i încotro, retragerea, fuga, evadare din ăst trai. De mizerii lumești ordinare, tîrîtoare în dezordinea nedreptății strigătoare la un CER. Ce nu ne admite așa să I ne adresăm, neputincioși, fără să-L știm, ci așa la derută. În bătaie de joc ce-o ajuns cu așa religii ce cred în orice-i tărășenie urîtă-n lume.
  Dar cred potrivită LUI, ascunzîndu-I Măreția, Unicitatea în necurățenia morților străvechi zeificați. Rușine lume de netoți și alte netrebnicii, așa-L respectați măcar? Pe Dumnezeu, Creatorul tuturora, universuri și altele cîte or fi și pe ne meritit nu ni-s cunoscute. Interzise ne sînt cîtă vreme neputința ne conduce împreună cu prostia, lenea și dezordinea.
  A da, dezordine în cele trebuincioase însă, că-n nemernicii nu contează cum le aveți. A face, gîndi și vorbi, sînteți o adunătură prea mare de nedreptate în lumea asta.

3181.Încă nu-I servit așa pătimaș, cu toate că ar merita cu vîrf și îndesat, se zice că-n cele pustietăți sînt

  Ca să ne definim o realizare, o chemare ce-o dorim cît mai bună, uneori e nevoie de a ne feri de lume. Izolați de cîte influențe perturbatoare, ne liniștim și ne vedem de o treabă mai aparte. Compunînd lucrări ce-s apreciate în lume, iar respectivii se dedică trup și suflet creației, periclitîndu-și și sănătatea. Cu viața în pioneze, nu se lasă, însăilînd opera cît să fie pricepută, cunoscută postum însă, întreagă și admirată.
  În fața LUI încă nu-s așa, ori poate mă înșel, să fie căutători ale adevărurilor SALE. Cu noi împreună în desăvîrșirea a ce va fi să fie, cînd va fi vremea aceea. Încă nu-I servit așa pătimaș, cu toate că ar merita cu vîrf și îndesat, se zice că-n cele pustietăți. Ne știute de privirile nedrepților și simțurile ne educate LUI, se desfășoară.
  Alte trăiri la dispoziția SA, aflătorii din diverse religii chiar nedrepte, își trag spuza sfințirii lor. Chiar de respectivii nu-i reprezentau, ci-I slujeau doar LUI, cum puteau cum nu puteau.