4319..Doar vise .

  Ne vrea o țîră cumva forțat zis, cam sfinți pe Pămînt cît sîntem, ca să fim nu de izbeliște cum încă sîntem, nepăsători de tot și toate. Ci cu responsabilitate bună, dreptate între noi și-n natură oriunde și despre EL să știm măcar cît trebuie ca să fim. E ceva de muncă de atunci în continuare cînd ne va veni rîndul acela doar de SUS știut, noi îl vom urma cînd ne va fi indicat.
  Se vrea ca EL să ne îndrume înspre corectarea necesară omenirii să poată fi în continuare mai puțin dependentă de EL. Ci văzîndu-ne de o cale ce azi nu-i nici închipuită, fiind prea nepăsători de a fi oameni cumsecade, ci neputincioși, imorali și-n nedreptate. De EL nici vorbă, dar ne vom corecta la o acea adică în devenire, ce se simte cumva doar de unii mai în temă decît restul încă tare neștiutori.
  În acea continuare viitorul va fi mai bun și-n realizări pe măsuri ce azi ni se par doar vise.

4297..Necunoașteri.

  Cît am fi de încrezuți într-o oarecare relație cu EL și EL cu noi, poate mai tîrziu o fi mai bună, dar acuma-i dificilă încă. Și necorespunzătoare, îi tare greu de dat de capăt, însingurați de capul nostru ăsta ne educat corect într-ale spiritualității. Îi zicem, dar cine știe cum e de fapt și de drept pe înțelesul fiecăruia cînd va fi la o adică și ne vom dumiri cu adevărat atunci doar.
  Fără încrederea cît de cît aflată într-o intreprindere așa de străină de noi toți, ori poate mă înșel cumva, ce ziceți? Poate așa din afară-i mai ușor dar cînd ești implicat e greu să te socotești pe muchie de cuțit și nu numai tu, ori greșesc? Deocamdată e de unul singur încă o vreme, de s-ar termina o dată și pace, dar nu-i așa ci-n termeni necunoscuți și tare ascunși de diverse.
  Intreprinderi ale unora și altora în timp și spațiu, mă gîndesc că nici CER-ul nu-i doritor de așa necunoașteri și de asta e așa.

4285..Oare cît?!.

  Ni se cere mereu riscul maxim ce-l întrezărim, oarecum nu știm mai nimica cam totdeauna și frica îi bună și ea, dar nu-L mulțumește. Mereu, ci și curajul dar nu prostesc, cu toate că de foarte multe ori prea multă minte nu avem în relații dintre noi, în reușite mai cătării. Ci la nimereală, cumințenia vine curînd din urmă ne izbăvește, bine e să fim  de regulă ponderați de felul nostru.
  Cu toate că ni-i tare greu cu răbdarea se trece marea, dar noi nu-L putem egala, nici gînd pe EL, Îndelungrăbdătorul din CER. Am vrea să-L știm cît mai bine, dar nu se lasă dibuit, Creatorul nostru ne știe și ne așteaptă să-L dorim cumsecade între noi toți. Nu așa pe ne gîndite, ci-ntr-o conlucrarea de lungă durată ce-i de înfiripat cumva și ni-i tare anevoie în neantul ăsta de izbeliște lăsați.
  De-I greșim și-i tare la îndemînă pățania ce ne costă și imediat uneori plătim de ne sar capacele și tot nedumeriți rămînem, oare cît?!

3181.Încă nu-I servit așa pătimaș, cu toate că ar merita cu vîrf și îndesat, se zice că-n cele pustietăți sînt

  Ca să ne definim o realizare, o chemare ce-o dorim cît mai bună, uneori e nevoie de a ne feri de lume. Izolați de cîte influențe perturbatoare, ne liniștim și ne vedem de o treabă mai aparte. Compunînd lucrări ce-s apreciate în lume, iar respectivii se dedică trup și suflet creației, periclitîndu-și și sănătatea. Cu viața în pioneze, nu se lasă, însăilînd opera cît să fie pricepută, cunoscută postum însă, întreagă și admirată.
  În fața LUI încă nu-s așa, ori poate mă înșel, să fie căutători ale adevărurilor SALE. Cu noi împreună în desăvîrșirea a ce va fi să fie, cînd va fi vremea aceea. Încă nu-I servit așa pătimaș, cu toate că ar merita cu vîrf și îndesat, se zice că-n cele pustietăți. Ne știute de privirile nedrepților și simțurile ne educate LUI, se desfășoară.
  Alte trăiri la dispoziția SA, aflătorii din diverse religii chiar nedrepte, își trag spuza sfințirii lor. Chiar de respectivii nu-i reprezentau, ci-I slujeau doar LUI, cum puteau cum nu puteau.

2280.Nu de al nedrepților închipuiri ce-s morți vechi

  Să nu ne lăsăm numai în voia LUI, că nu pentru asta ne-o dat să fim pe Pămînt. Ci prin muncă și dezvoltarea noastră bună, corectă, ținînd cont de EL. Nu de al nedrepților închipuiri ce-s morți vechi ori mai noi, zeificați pe nedrept de oameni aflați în fărădelegea SA. Părăsiți, plătesc de-a valma, inițiatori și gură-cască, ratîndu-și viața, pentru care-s dați pe Pămînt.
  Adica să-L știe corect, deocamdată că evoluăm continuu. Și cum trebuie între oameni, moralizați înspre bine și util nouă tuturora, fără ură și invidie ci cu bună-purtare. Deci EL ne-o investit pe Pămînt cu minte și spirit Divin, dar să ne acomodăm condițiilor de aici, ne stricînd echilibre milenare ale naturii date. Să ne însoțească mereu în colaborare reciprocă, natura fiindu-I mai apropiată decît noi LUI. Nu cum acuma omul nu ține cont de mediu înconjurător, dezechilibrîndu-l mereu de un timp.
   Și plătește, că spre deosebire de EL, ce ne rabdă multe, natura are dezlegare de la EL, cînd întrecem măsura ce ne apără, să ne scuture pentru a ne învăța ceva minte. Dar e greu în așa nedreptate continuă, fără Baza vieții în vigoare în lume, ci fărădelegea în EL, ci în necurații morți. Fără pic de respect în fața noastră cum am fost dați să ne dezvoltăm cumsecade și cu EL în gînd.

1777.Ridicîndu-i și pe alții din josnicia lumii nedrepte

   Realizarea, străduința ta desăvîrșită, bună adevărată care te reprezintă și așa o știi. Nu ai voie, cît de nemulțumit, supărat poți fi, să n-o iei în derîdere niciodată. Ci cel mult abține-te un timp să-ți revii la pacea interioară, liniștea ce-ți trebuie.
   Caut-o tot în tine, că-i acolo, doar s-o știi că-i bine. Și pe viitor poți fi botos pe tine, pe lume, pe oricine. Dar nu pe EL și pe opera ta bună, care-ți duce eul mai departe, ridicîndu-i și pe alții mai sus de josnicia nedreptății lumii.
   Deci orice înfăptuire ce-o obții, mai deosebită, care trece de hotarul obișnuitului, derizoriului. Și care-o expui și altora în folosință, de vor, e ceva corect și demn de urmat.
   Majoritatea părem standardizați, în cum gîndim, vorbim și lucrăm. Iar alții par mai potoliți, or fi și mai cuminți, dar îs monotoni și necomunicativi, unii. Să nu cauți a ieși din șabloanele nedreptei vieți, e o pacoste de care trebuie scăpat. Să nu fierbi în sucul propriu, ci să fii cît mai mult tu însăși, cum poți mai bine definit.
  Avem probleme, că n-I L-am scos din cap demult. Și pentru asta plătim de ne rupem inconștienți. Să fim cu bun-simț și cunoscînd doar binele și pe EL, de nu te deranjează, și n-ar avea de ce. Că-I la urma urmei Însuși Creatorul nostru și CEL ce ne are în seamă, Singurul din partea CER-ului. Că nu-L prea știm, că-I discret, treaba LUI și a noastră de cînd lumea.

1691.Moralitate bună dar corigenți în a-L ști

   Se poate asemui viața cu o flacără, necunoscuta plasmă încă în studiu, dar viața e o culme. Încă foarte departe de ceea ce ne închipuim, e legătura cu Necunoscutul, cu Totul. Din EL și Universul SĂU, ce încă nu avem dezlegare firească, cum va fi.
   Ne închipuim că de ne preocupăm de o existență în folosul societății. Nimic de zis, sînt inși devotați cu demnitate și moralitate bună, dar corigenți în a-L ști. Nici nu se gîndesc să-L știe corect, îndepărtați de EL, chiar fiind îndreptați, nu le ajută. Au preocupări strict cotidiene lumești, în sensul bun și totuși nemulțumindu-L plătesc chiar cumplit.
    E tare interesat să-L știm corect, cu adevărat cine E, nu minciuna gogonată ce umblă-n lume. Deci să nu-I trucăm faima de Creatorul lumii acesteia știute și neștiute. De Singurul Responsabil de noi cei vii de pe Pămîntul SĂU.
    Care ne poartă de grijă să viețuim în limitele bunei înțelegeri sociale corecte și să nu-L ignorăm niciodată. Că-I gelos tare și tot tare ne părăsește și-o încurcăm, ratîndu-ne viața. ÎI la fel de gelos ca-n cazul în care avem alte absorbante zeități străine LUI. Caz în care nu ne iartă și părăsiți suferim corecții aspre și moartea exemplară.
    Ci cînd derutați de nedreapta societate nu-L știm și nici alți zei nu știm. Ne mai ține un timp în viață depășind așteptările necredinței de care dăm dovadă. Dar nu-L mințim și sîntem și noi normali îndreptați între oameni cum putem în neștirea generală. Inși de bună-credință, în sensul bun-simț, potoliți, care-s ușor de dus de nedreptatea lumii.
    Să nu fim indulgenți cu nedreptatea lumii ci s-o combatem și ignora de se ia de noi. Urmîndu-ne cale de urmat corectă, știindu-L. Trecerea timpului în îndreptarea cerută, e progres în direcția dorită, de nu, degeaba trece timpul. Că nu înseamnă nimic în fața Sa și a nostră prin ceea ce trebuie să fim și nu știm încă.

1630.De-L urmezi, nu au ce-ți face nimeni

   Știindu-L corect și fiind îndreptat cum dorește, măcar pornit în direcția aceasta bună. Te simți întărit sufletește și de aici toate-s cum trebuie, deoarece știi Esența vieții. Că nu poți poate să fii cum dorește și dorești, e firesc. Trecerea de la nimic, la un spre maxim al existenței ce nu-i încă cunoscută, nu-i ușoară încă.
    În timp cu mai mulți în cunoștință de cauză, altă făină se va măcina în lume. Încă Baza Vieții nu-i prin lume cum ar trebui, la ordinea zilei în orice loc. Ci cam nicăieri deocamdată, dar cu răbdare se va trece marea cît e de mare.
    În ceea ce trebuie să fii cum vrea EL, contrar nedrepților, beneficiezi de extrateritorialitate. Dar și obligații pe măsură, le afli și întocmai trebuie să fii. Extrateritorialitatea nu-i în privința problemelor de care poți fi învinuit pe Pămînt, între oameni. Cu toate că și acolo de-L urmezi, nu au ce-ți face nimeni, că tot în fața SA dai socoteală. Și doar întreaga suflate în fața tot a LUI, de știu ori ba.
    Și în general nu oricum ci și-nainte ești avertizat de iminența unei nereguli și să te îndrepți. Deci ți se pune în vedere din timp și nu ai cum greși mai ales între oameni. Și te și ferește, chiar de nu ești foarte prevăzător, ești de al SĂU, și-I ești în grijă. Numai cu EL ai disputele și tratativele, cît pricepi, că prea multe de nu meriți, nu știi.
   Dar în privința vieții sociale e în desfășurare corectă și doar să te știi a fi cît mai normal. Și căutînd să fii îndreptat și înspre bine, EL te ferește de nevoi și pe familia ta. Să cauți, greu ușor, să nu-L superi, în mare știindu-I cerințele să te încadrezi. E posibil doar să dorești și te și obișnuiești încet cu un stil de viață, ce restul nu-l știu încă.
   Statutul excepțional îl obții cînd îI îndeplinești cerințele și chiar în cursul îndreptării. De vede interes și seriozitate constantă, nu că spargi stînci, ori alte ne mai văzute. Ci cît poți fi de normal doar îmbunătățit continuu cum vrea EL.