4297..Necunoașteri.

  Cît am fi de încrezuți într-o oarecare relație cu EL și EL cu noi, poate mai tîrziu o fi mai bună, dar acuma-i dificilă încă. Și necorespunzătoare, îi tare greu de dat de capăt, însingurați de capul nostru ăsta ne educat corect într-ale spiritualității. Îi zicem, dar cine știe cum e de fapt și de drept pe înțelesul fiecăruia cînd va fi la o adică și ne vom dumiri cu adevărat atunci doar.
  Fără încrederea cît de cît aflată într-o intreprindere așa de străină de noi toți, ori poate mă înșel cumva, ce ziceți? Poate așa din afară-i mai ușor dar cînd ești implicat e greu să te socotești pe muchie de cuțit și nu numai tu, ori greșesc? Deocamdată e de unul singur încă o vreme, de s-ar termina o dată și pace, dar nu-i așa ci-n termeni necunoscuți și tare ascunși de diverse.
  Intreprinderi ale unora și altora în timp și spațiu, mă gîndesc că nici CER-ul nu-i doritor de așa necunoașteri și de asta e așa.

4254..Nicăieri.

  Ne încurajează uneori, chiar ne ajută oarecum să ne ducem la bun sfîrșit cumva activitatea ce-o desfășurăm, necorespunzătoare fiind. Adică în nedreptate, în imoralitate și rele și urîte comportări, o vreme de studiu și a ne da seama și singuri că nu-i în regulă cum o ducem. Și cu vremea să ne căutăm calea convenabilă a binelui, utilului bun și căutării LUI cumsecade într-o existență normală.
  Firească, ferindu-ne de a mai călca în străchini, zurlii și fără remușcări, ci îndreptați, chiar de îi greu. Uneori deosebit de greu și anevoie în așa lumesc fudul în prostia îndărătnică a lipsei LUI dintre noi, ci doar relele. Și nedoritele activități în buna conviețuire cu Pămîntul, EL și noi fiecare cum singuri vrem a fi lăsați în pacea interioară și exterioară dată.
  Fiecăruia din facere și poate o vreme luîndu-ne după nefirescul așa de lesne copiat ce ne duce nicăieri în viață fiind încă.

3883... Întra așa lume necorespunzătoare impresia de regres e evidentă

  Întra așa lume necorespunzătoare impresia de regres e evidentă și nu-i putem face față. Ne dă-napoi mereu uitînd de bine și util ca și de frumos nici vorbă, urîțindu-ne viața. Nu tehnic și științific mai cunoaștem pași, dar neputința și fărădelegea între oameni. E în toi, spoiala arătoasă peste găunoasa realitate din noi și de peste tot.
  Înșeală, ne înșelăm pe noi înșine mereu cu tertipuri și fățărnicia unor împliniri neîmpliniri. În adevăr ne ducem singuri de nas cum sîntem în așa mediu ostil dreptății și moralei. Ici și colo mai se chinuie bunul-simț să mai supraviețuiască ca și binele în fața răului. Ce ne domină existența, nepăsători, încăpăținați în neorînduieli, ci-n deriva neputinței.
  De  a fi oameni cu adevărat, ci însăilări fără vlaga cerută de SUS și așa ratăm trăirea.