4094...Conlucrarea corectă cu noi pe față.

  Nu li-i la îndemînă prezența LUI, nedrepților, nesimțiților de tot felul, imoralilor. Și celorlalte categorii de tot felul de neputincioși de bine, util și frumos. Ignorîndu-L cînd trebuia să-L caute corect nu-n demersuri străine de calea SA cu noi. Și astfel nu mai puteau să se exprime, că EL și-o scos telefonul din priză, nu-I de găsit.
  Aiureli, și acei cumva în greșeli dar cu aplecare sinceră și-n dreptate cum EL ne dorește. A-I fi mereu, deci oarecum în greșelile perioadei alungării noastre din fața SA. Deci și aceia erau conștienți de EL oarecum și mulțumiți nu chiar total, dar nu-L învinovățeau. Că nu-i prin preajma lor, simțindu-I prezența-n timp și spațiu, mulțumitor.
  Nu chiar cu totul, cum repetam că totuși EL se gîndea mai dinainte să-și reia conlucrarea corectă cu noi pe față și așa va fi.

3883... Întra așa lume necorespunzătoare impresia de regres e evidentă

  Întra așa lume necorespunzătoare impresia de regres e evidentă și nu-i putem face față. Ne dă-napoi mereu uitînd de bine și util ca și de frumos nici vorbă, urîțindu-ne viața. Nu tehnic și științific mai cunoaștem pași, dar neputința și fărădelegea între oameni. E în toi, spoiala arătoasă peste găunoasa realitate din noi și de peste tot.
  Înșeală, ne înșelăm pe noi înșine mereu cu tertipuri și fățărnicia unor împliniri neîmpliniri. În adevăr ne ducem singuri de nas cum sîntem în așa mediu ostil dreptății și moralei. Ici și colo mai se chinuie bunul-simț să mai supraviețuiască ca și binele în fața răului. Ce ne domină existența, nepăsători, încăpăținați în neorînduieli, ci-n deriva neputinței.
  De  a fi oameni cu adevărat, ci însăilări fără vlaga cerută de SUS și așa ratăm trăirea.

3540..Coborîndu-ne pe Pămînt în cunoștință de omenescul învățat

  Viața-i serioasă și dinamică în bine util și chiar frumos, e de SUS așa dată. Că noi urmîndu-ne năstrușnicele porniri după ce nu-L cunoaștem, ne și înrăim. Cunoscînd neseriozitatea, iluzia, depărtarea de folosul oricui în cunoașterea existenței. Deci deșertăciunea, mizeria, neputința de a fi oameni cumsecade și-n respectul cuvenit LUI.
  Ne dezgustă așa viață necunoscută, străină de dorința de împlinire benefică oricui. Nu oricum ci-n decursul întregii existențe lăuntrice și exterioare cum trebuie. Cum ni-i datul și încă necunoscut, ci doar amăgirea, nelegiuirea ce ne ține departe de EL. Și aflarea căi ademenitoare a binelui tuturora, dar așa de imposibilă încă.
  Deci ne osîndiți mereu într-o ireală trecere, ci coborîndu-ne pe Pămînt în cunoștință de omenescul învățat.

3370.Conștienți de respectul de sine, cu adevărat demni

  În așa fel să ne schimbăm în bine și util chiar și frumos de-i posibil și cu EL în cunoștință cît mai deplină. Deci astfel atmosfera vieții, trăirea să devie altfel percepută, prielnică existenței cumsecade. Și nu numai ei, netrebnicia în veci să nu mai fie între oamenii lumii umane, așa cum ne tot dorește EL. Și noi nu reușim de foarte multă vreme, înstrăinați de EL și nici noi cumsecade ne fiind.
  Nu calcule meschine, nu mîrșăvii, fără minciuni de nici un fel, curați și conectați. La demersul conlucrării cu Divinitatea în cel mai bun caz și de aflat pentru toți în timp de urmat cum trebuie. Să răsturnăm neghiobia, urîțenia și răutățile, uitîndu-le definitiv, îndreptîndu-ne omenește. Și să simțim și noi cu adevărat comportîndu-ne corect cu noi înșine, știind ce înseamnă asta.
  Că azi nu-s capabili foarte mulți de a ști cu ei să fie demni și omenoși, aflînd și ceilalți. Respectul de sine în adevăratul sens, conștienți de exemplu societății.

2802.Că aducem a ființele făurite SUS și date pe jos

  Degeaba avem cultură cîtă vrei și talente de a fi cunoscuți, ce frumos le zicem. Priceperea-i limitată doar atîta, ne conformăm unor nemulțumiri neștiute decît ca efect. Nu cauzele nu ne privesc, credem, în mîna nedreptății ne zbatem neputincioși întruna. Cu stihuri cîte vrei și deosebite în întreaga lume și la noi de cînd sîntem mereu. Ne plîngem rănile trupului uman, pricinuite singuri fiind fără EL și inumani.
  Ne lipsesc soluțiile ce-s pretutindeni între noi doar să vrem a fi conștienți de EL. Și restul vine de la sine, puțină minte la momentul cuvenit și alte trăiri aflăm. Deocamdată ne irosim văicărindu-ne și îndurerați, neclintiți, țepeni de neputință oarbă. Vederea ni-i opacizată de nedreptatea ce I se face LUI și nouă, cu mîna noastră. C-am consințit mai demult să ne tot sacrificăm pe altarul neputinței.
  De a fi oameni adevărați, că aducem a ființele făurite SUS și date pe Pămînt. Să conviețuim pașnic și-n bună înțelegere, știindu-L măcar corect. Dar nu se poate încă, îndepărtați și așa și acuma tot fără EL și nedemni oameni pe Pămînt.

2065.Ademenitoare înspre partea de ne dorit

   E greu într-un fel să ne mulțumim cu cît ni se oferă, dorim mereu mai mult. Și mai desăvîrșit în bine și util, poate și frumos de se poate. Să nu ne dorim nefirescul, răul, urîtul, nedreptatea și alte fărădelegi, de care e în lume. Plină lumea, ademenitoare înspre partea ce EL, ne dorește a nu o ști. Ci doar îndreptarea înspre cumsecădenia, omului firesc și să-L știm corect.
   Să nu cădem în greșeala de a echivala binele cu răul, îs ele de sorginte Divină. Și atîta, nu le amestecăm niciodată, binele e de dorit cît existăm și de rău să nici nu amintim vreodată. La fel și de urît și alte nedreptăți, firești de altfel, dar nu pentru cel ce-L caută. Ca să devie om adevărat și fără problemele nedrepților SĂI.
   Simpla viețuire nu ne mulțumește, mereu dorim mai mult și putem demonstra aceasta. Căutînd în ziua de azi, aici să fim corecți și doar înspre bine și util. Căutînd dreptatea și să-L știm și sluji doar pe EL. Să luptăm cu nedreptatea lumii actuale, ce nu-L știe și numai la nedreptății li-i capul.