3634.Și omenirii nu-i pasă decît de ea cum e

  Încă o dovadă că nu-L cunoaștem și nu ne învoim cu EL în ruptul capului. E povestita perioadă a lui Ezdra din VT și foarte criticată, neînțeleasă nici azi. EL își făurise cu chiu cu vai în acele timpuri, ferindu-i de diverse influențe. Pe poporul SĂU de pe Pămînt, în condițiile existenței multor alte nații. Îi dorea pe acei evrei cît mai puri între ceilalți, chiar de-i mai scăpa din cînd în cînd.
  Datorită părăsirilor, din neînțelegeri repetate între ei și EL, din mîini.  Ulterior îi iar curăța de cîte străine învățăminte, ca-n vremea lui Ezdra, ce-L urmă fără tăgadă. O vreme și-I purifică oarecum, azi din intrușii ce se dau evrei ar rămîne de-un autobuz articulat. Și cei cu adevărat și prin credință ai SĂI ar fi de un microbuz, cu aproximație. Oarecum de la o zi pînă-n ultima zi a vieții, cu toții.
  Deci nu-s evrei SĂI, ci minciuna fudulă tare și de EL nu se mai dorește a ști. Că-I tare pus pe doar ce vrea EL și lumea SA, și omenirii nu-i pasă decît de ea așa cum e.

3540..Coborîndu-ne pe Pămînt în cunoștință de omenescul învățat

  Viața-i serioasă și dinamică în bine util și chiar frumos, e de SUS așa dată. Că noi urmîndu-ne năstrușnicele porniri după ce nu-L cunoaștem, ne și înrăim. Cunoscînd neseriozitatea, iluzia, depărtarea de folosul oricui în cunoașterea existenței. Deci deșertăciunea, mizeria, neputința de a fi oameni cumsecade și-n respectul cuvenit LUI.
  Ne dezgustă așa viață necunoscută, străină de dorința de împlinire benefică oricui. Nu oricum ci-n decursul întregii existențe lăuntrice și exterioare cum trebuie. Cum ni-i datul și încă necunoscut, ci doar amăgirea, nelegiuirea ce ne ține departe de EL. Și aflarea căi ademenitoare a binelui tuturora, dar așa de imposibilă încă.
  Deci ne osîndiți mereu într-o ireală trecere, ci coborîndu-ne pe Pămînt în cunoștință de omenescul învățat.

2195.Cu EL Divinitatea, Singura a noastră și noi a LUI

  Nu-L cunoaștem, așa sofisticați ne credem și așa capabili de atîtea și atîtea. Și de-o relație mai ca lumea cu EL Divinitatea, Singura  a noastră și noi ai LUI. Nu sîntem în stare, am însăilat cîte nedrepte LUI și nouă, religii, ce-L îndepărtează de noi. Și avem probleme de cînd lumea, nici azi rezolvate, ci la fel de necorespunzătoare.
   Și EL ne dă bătăi de cap, doar îL vom aborda cum trebuie și nu reacționăm cum e nevoie. Ci ne ascundem neputincioși după neputința noastră în fața LUI.
   Că-I selectiv, sigur își alege pe sprînceană pe cei ce-L vor sluji. Că se profită de nedrepți in corpore și de multă gură-cască. Și ne lasă o vreme după care ne scutură să ne dezmeticim și nu-i chip. Și o încurcăm, pînă dispărem nemulțumiți de așa viață, degeaba dată dacă n-o pricepem, rateu. Și nu-i numai din partea LUI ci și a nostră, încă nu sîntem puși cap la cap.
  Și EL și noi trebuind să ajungem la un consens și-n noua construcție să vedem clar ce-i de făcut. De ambele părți, convinși că altă cale nu-i cred, decît conlucrarea în condiții bine stabilite.

1878.Intim afirmarea căutăm nu nefirescul nedrept

   Că nu ni-i dat decît să reușim și eșecul să nu-l cunoaștem, răzvrătiți contra a ce e străin. De izbînda noastră încăpăținată ce-o simțim în noi, strîns ne aparține sufletului nostru. Intim afirmarea ce-o căutăm nu cu nefirescul nedrept și confuz din afara noastră. Ce nu ne cunoaștem ca o pierdere de viteză ce ne-ar compromite definitiv.
   Uneori nu-i cea mai bună cale, dar trebuie să fim în ton cu spațiu, ca el cît putem măcar. Și așa închiși în limita acestor dimensiuni, deocamdată, nu avem prea multe obțiuni. Vom fi cîndva, cum numai ei deocamdată pot și sînt nepăsători și reci.
   Să nu mai fim în veci în alte vremi încă ne răsărite, cum am aflat nemernicia, ce ne-o stricat viață. Cu firme hîde și urmate  pe măsură de SUS alcătuită suspendare de viață, de ne dorit. Că în fine, după strașnică muncă de ridicare a ce se mai poate, e și de păzit efectul. Chiar foarte bun și sus aflarea, de departe privită oroarea, că-i povară și reflecția, o urmă grea. Ce compromite povara.
   Oriunde ne găsim căutarea oricît de bună, de ne solicită nevoia, coborîm treptele afirmării. Și-n altele noi aflări a ce se cade mai corect și acuma vom afla, curățenia. Chiar de se caută lipsa umbrei după noi, e falsă cunoaștere încă nedrepți. Că sîntem și de una și de alta, vrem nu vrem avem de toate, depinde cum pășim și mai ceva, cum mergem.