2919.Curățite și înmiresmate de bine și utilul regăsirii

  Misterul e legat tot de însingurare, muncă pentru izbînda ce-o afli, realizarea deosebită. Că-i taină necomplicată pentru cine le știe, citește, paște, stăpînește la îndemînarea. Ce-i simțită pe acolo unde te afli, oarecum sălășluiește nestingherită ademenitoare. În preajmă îi dă tîrcoale, pentru alții deosebit de greu, dar acolo ușor, creativ însingurat deocamdată.
  Dar școlirea se plătește, așa-i cerința și de probă am primit. Fără slogane și gălăgie, în liniștea cuprinsă dătătoare de speranțe de mai bine. Cu datele imediate ale conștiinței de lucru, străfunduri de îndemnuri de mult statornicite. În ființa neamului, regăsite-n noi, să ne bazăm că-I plac așa cum ne cum. Să ni le înălțăm o dată cu noi, curățite și înmiresmate de bine și utilul regăsirii.
  Că avem amintirea obidei, ocara cugetelor noastre, năzărite-n optimism deșert. Nu-i concurs de împrejurări ci tainică îndeplinire a unei știute Acolo înfăptuiri.Că-i și șovăire, e dar ne căutăm de drum, cum e de urmat firesc cum putem.

1878.Intim afirmarea căutăm nu nefirescul nedrept

   Că nu ni-i dat decît să reușim și eșecul să nu-l cunoaștem, răzvrătiți contra a ce e străin. De izbînda noastră încăpăținată ce-o simțim în noi, strîns ne aparține sufletului nostru. Intim afirmarea ce-o căutăm nu cu nefirescul nedrept și confuz din afara noastră. Ce nu ne cunoaștem ca o pierdere de viteză ce ne-ar compromite definitiv.
   Uneori nu-i cea mai bună cale, dar trebuie să fim în ton cu spațiu, ca el cît putem măcar. Și așa închiși în limita acestor dimensiuni, deocamdată, nu avem prea multe obțiuni. Vom fi cîndva, cum numai ei deocamdată pot și sînt nepăsători și reci.
   Să nu mai fim în veci în alte vremi încă ne răsărite, cum am aflat nemernicia, ce ne-o stricat viață. Cu firme hîde și urmate  pe măsură de SUS alcătuită suspendare de viață, de ne dorit. Că în fine, după strașnică muncă de ridicare a ce se mai poate, e și de păzit efectul. Chiar foarte bun și sus aflarea, de departe privită oroarea, că-i povară și reflecția, o urmă grea. Ce compromite povara.
   Oriunde ne găsim căutarea oricît de bună, de ne solicită nevoia, coborîm treptele afirmării. Și-n altele noi aflări a ce se cade mai corect și acuma vom afla, curățenia. Chiar de se caută lipsa umbrei după noi, e falsă cunoaștere încă nedrepți. Că sîntem și de una și de alta, vrem nu vrem avem de toate, depinde cum pășim și mai ceva, cum mergem.

Izbînda

   Realizarea, poate a vieţii tale, în care-ţi pui mult suflet, efort, preocupare, chiar de nu-ţi merg toate cum ai dori, mai şi patinezi uneori, dar nu te laşi învins de cîte şi mai cîte greutăţi cu n cauze, şi-ţi vezi de drum, un drum deosebit, poate unic între celelalte, e al tău, şi eşti mîndru, te simţi şi ajutat şi e ceva deosebit, şi chiar de uneori te-npotmoleşti niţel, o iei din nou, orişicînd e nevoie pentru a te afirma în ţelul tău categoric cumva.
   Să nu cutezi vreodată nici în glumă să-ţi ei în derîdere chiar parţiala izbîndă, de nu ai reuşit că-i greu încă, să o finalizezi deplin, poate nici nu ştii cum e reuşita, "autorului îi este permis să ia totul în rîs: oameni, viaţa, societatea, instituţiile, pe el însuşi, ideile. Realizarea însă e nevoie s-o ia în serios. Operaţia magică la care de bună voia lui a recurs, trebuie s-o respecte. E singurul lucru de care nu poate să rîdă"(Nicolae Steinhardt).
   Se-ntîmplă uneori inspiraţia să-ţi fie servită şi atunci te agăţi cum poţi, mai înveţi şi din mers cum să o definitivezi,. cizelezi, corectezi, asamblezi, compui după cerinţele înaltei închipuiri ce va deveni realitate cu timpul pe care nici n-o cunoşti încă, dar te vei obişnui, nu te lasă inspiraţia, pornirea ideală.
   Uneori mai ştii şi pe alţii care încearcă aceleaşi izbînzi, să nu-i înfruţi, ci împreună să încercăm de se poate cumva să ne completăm  reciproc avantajos, susţinîndu-ne în făurirea finală, important e să participi cu interes adevărat şi să nu abandonezi vreodată năzuinţa ta înaltă.

Munca

   Din convingere, rutină, obişnuinţă prin muncă neîncetată ralizezi, construieşti, edifici chiar şi fără să-ţi faci planuri, proiecte, năzuinţe, speranţe, prin muncă şi iar muncă concentrat pe făptuirea micilor realizări, ce-s la îndemîna preocupărilor cotidiene, obişnuite, fireşti, zilnice, neînsemnate dar pe ansamblu în final opera ai completato continuu şi poate fi măreaţă şi fără să-ţi fi făcut cine ştie ce gînduri.
   Deci munca preocupantă continuu te scoate la limanul nesperat, nu degeaba e zicala : ochii sperie şi mîinile bucură. Se poate uneori să nu-ţi realizezi vrerea niciodată, dar trebuie să nu te laşi niciodată, ăsta-i scopul , pentru care EL ne-a creeat, să ne vedem de ale noastre fără prea multe complicaţii şi gînduri năstruşnice, "nu e nevoie să speri ca să întreprinzi şi nu este nevoie să reuşeşti ca să perseverezi"(Wilhelm de Orania).
   Să nu te laşi înfrînt de unele nereuşite, să  munceşti, să  te întrebuinţezi fără rabat de la firescul tău normal, să nu dai înapoi, să nu şovîi, neclintit spre făuritea datoriei neîntrerupte a ta, chiar de se zice că eşti prea mic pentru un război aşa mare, cu metode noi, cu îndrăzneală neîntreruptă, căutînd noi perfecţionate metode în căile de urmat în izbînda ta, să lupţi şi iar să lupţi ăstai ţelul vieţii pe pămînt.
   Chiar de tu simţi uneori că te lasă puterile, ori eşti dezorientat, descurajat, terminat cumva, roagă-L pe EL să te sprijine  în drumul tău neintrerupt spre scopul vieţii tale, pe care EL îl ştie, şi tu-l cauţi prin preocupări, gînduri, muncind cum te taie capul.

Curajul

    Da, curajul, dar nu cu ochii închişi ca un înpins de un inpuls nefiresc, nebunesc, ci curajul adervărat roditor, responsabil, e ceva ce te face viteaz, demn , irezistibil, de neoprit, chiar invulnerabil pentru cei luaţi prin surprindere de iniţiativa ta. Henry Montherland : "Curajul! La cuvîntul acesta revenim mereu".
    Un curaj folositor, nu gratuit numai să te afli în treabă, dement, zadarnic, zăpăcit, fără un ţel măreţ, deosebit.
    De curaj ai nevoie cam în multe întreprinderi ce se ivesc în viaţă, din lipsa curajului mulţi le evită, nu se inplică le e frică, laşi poate. Frederic Rauh : "Oricare ar fi concepţiile, curajul e totul"
    Poţi fi un deschizător de drumuri, de pîrtie, urmat de izbînzi nescontate pînă nu demult, un victorios, un învingător ce ia totul. Luis-Antoine Saint-Just : "Circumstanţele nu sînt grele decît pentru cei care se dau înapoi din faţa mormintelor lor"
    Toţi inventatorii au fost şi sînt nişte încăpăţinaţi curajoşi, la fel ca marii descoperitori, ce nu s-au dat înlături, sacrificîndu-şi chiar şi viaţa pentru un ţel, atunci nefiresc. Brice Parain : "E simplu, dacă vrei să fii liber, nu trebuie să-ţi fie teamă de moarte". 
    Şi reversul medaliei, cînd lipsit de curaj cu capul în nisip ca struţul, şi te năpădesc nevoile, învingîndu-te pe tine şi apropiaţii tăi. Rene Descartes : "Toate greutăţile se datorează faptului că eşti lipsit de curaj" N. Steinhardt : "Curajul îi cere intelectualului o oarecare simplicitate, refuzul de a se pierde în subtilităţi prea gingaşe, voinţa de a se descotorosi de speculaţiile intelectului analist şi fabulator ; de unde  şi formula lui N. Iorga : Frica are mai multă imaginaţie decît curajul".
    Şi cu EL să ai de lucru îţi trebuie o doză oarecare de curaj, orice ar fi îţi zici, e totuşi cu mine un nefapt, un CEVA ce nimeni nu-L ştie încă. Dar voi izbîndi, pentru că nu mă lasă de izbelişte, şi ce vrea EL voi voii şi eu cumva EL ştie.

Cutezanţa

   De vrei să realizezi, să creezi orice cît de neînsemnat lucru, trebuie să-l faci cu plăcere nu obligat de nimeni niciodată.
   Să te retragi în lumea ta, cum o fi, nu contează, ţie să-ţi placă, asta contează, ascuns în lumea ta oricînd vei izbindi acolo unde alţii nici nu gîndesc.
   Deci crează-ţi întîi o stare de intimitate, un spaţiu propriu dorinţelor tale cele mai năstruşnice , poate de neimaginat pentru alţii, dar în care tu să te simţi bine, şi să faci ceva.
   Ceva care să te reprezinte cît mai complet, şi desăvîrşit, măreţ, inatacabil, de neatins de alţii, să-i dai gata, bucurîndu-te de ce ai reuşit de capul tău singur.
   Gustave Flaubert a spus demult că singura şansă de a izbindi este de a face numai ce-ţi place, ceva reprezentativ, nu în nisipul mişcător al atracţilor şi învoirilor vieţii zilnice.
   Deci să realizezi să creezi distrîndu-te cu plăcere ceva desăvîrşit prin tine însuşi, ce te pasionează, ce alţii poate nu apreciază, şi care poate numai tu crezi posibil.
   Poate nu eşti încurajat ci criticat, înjosit, luptă, nu te lăsa, cu rîvnă atentă, dăruire deosebită le ve-i plăti lor lipsa de încredere.
   Ai numai răbdare, atenţie la lucrul tău, fără grabă, învinge-ţi orice pornire şi grabă, finalizînd în linişte deplină fără să te dai de gol numănui, ci numai EL, să te ştie, şi vei triunfa, dar nu va fi uşor, prin luptă continuă şi cu tine însuţi.

Trebuie să-L urmăm !

   EL se interesează de fiecare om, că-I creaţia Sa. Pe unii ce îL venerează şi-I apropie, de au şi înaintaşi corespunzători e şi mai bine.
    Isus nu are nici un amestec, decît prin religia lui, EL a dorit şi a reuşit să-şi îndepărteze neamurile ce nu le dorea în preajma SA, şi să-i mai persecute pe ai LUI, pentru neascultare.
    Inclusiv i-o pus pe creştini să-i "susţină" prin holocaust pe ai LUI !
    Ca să ştiţi un adevăr al SĂU, vă repet : nu-şi doreşte decît nişte oameni, devotaţi pînă-n pînzele albe, la care se uită cu lupa electronică să nu-I greşească , pentru că-s aI LUI, şi le-ar face aproape orice îşi doresc.
    AI SĂI de ar şti cumva să-L urmeze acuma, EL ar conduce planeta cred spre o dezvoltare de neimaginat cred că SF în bine.
    Dar aşa o mai tîrîe şi EL cu unii ca mine cam nepriceput, poate poate vă ve-ţi îndrepta cît de cît, cred că mai are mari prioiecte cu noi lumea de azi.
    Doresc cumva să-L fac să se răzgîndească să nu ne pedepsească amarnic cum şi-a pus în gînd în 2011.
    Da, acum în 2011 vrea să ne cam scuture, punîndu-ne să ne păruim între noi mai tare şi pe plan mondial din nou;aşa că nu ştiu cum să fac să se răzgîndească poate ne v-a da o minune de trezire să-L urmăm.