Realizarea, poate a vieţii tale, în care-ţi pui mult suflet, efort, preocupare, chiar de nu-ţi merg toate cum ai dori, mai şi patinezi uneori, dar nu te laşi învins de cîte şi mai cîte greutăţi cu n cauze, şi-ţi vezi de drum, un drum deosebit, poate unic între celelalte, e al tău, şi eşti mîndru, te simţi şi ajutat şi e ceva deosebit, şi chiar de uneori te-npotmoleşti niţel, o iei din nou, orişicînd e nevoie pentru a te afirma în ţelul tău categoric cumva.
Să nu cutezi vreodată nici în glumă să-ţi ei în derîdere chiar parţiala izbîndă, de nu ai reuşit că-i greu încă, să o finalizezi deplin, poate nici nu ştii cum e reuşita, "autorului îi este permis să ia totul în rîs: oameni, viaţa, societatea, instituţiile, pe el însuşi, ideile. Realizarea însă e nevoie s-o ia în serios. Operaţia magică la care de bună voia lui a recurs, trebuie s-o respecte. E singurul lucru de care nu poate să rîdă"(Nicolae Steinhardt).
Se-ntîmplă uneori inspiraţia să-ţi fie servită şi atunci te agăţi cum poţi, mai înveţi şi din mers cum să o definitivezi,. cizelezi, corectezi, asamblezi, compui după cerinţele înaltei închipuiri ce va deveni realitate cu timpul pe care nici n-o cunoşti încă, dar te vei obişnui, nu te lasă inspiraţia, pornirea ideală.
Uneori mai ştii şi pe alţii care încearcă aceleaşi izbînzi, să nu-i înfruţi, ci împreună să încercăm de se poate cumva să ne completăm reciproc avantajos, susţinîndu-ne în făurirea finală, important e să participi cu interes adevărat şi să nu abandonezi vreodată năzuinţa ta înaltă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu