Nu mai merge mult să umblăm cu cioara vopsită, zicînd că-i papagal, îndată ne vom lămuri cum stăm, pentru că mulţi nici nu mai ştiu cum îi cheamă aşa de schimbaţi au devenit în rău, urît şi-n nedreptate, încît de i se arată o oglindă curată ideală ca-n Albă ca zăpada..., se vor cutremura de imaginea hîdă ce o văd, şi nu s-ar recunoaşte.
"Cînd situaţiile ajung la limită şi nu mai e de şagă, cînd fiecare trebuie să-şi spună numele şi ce hram poartă"(Nicolae Steinhardt), cam aşa se apropie clipa teoretic ştiută, presimţită, prezisă, în clipa aceea ne vom trezi uluiţi, că nu sîntem încă pregătiţi să-L aflăm, cu adevărat pe Adevăratul Dumnezeu Atotputernic Creatorul Universului, Domnul Oştirilor Cereşti, Tatăl nostru, EL Însuşi, nu făcături false imaginate de nedrepţii lumii ; încă am mai avea nevoie de o rezervă de timp să ne dezmeticim.
Timpul acelei trezirii a început oameni buni, semnele, scuturăturile, ce ne pedepsesc cumplit ici şi colo nu-s de florile mărului, ci ca să renunţaţi la florile răului, urîtului, nedreptăţilor din voi, şi să-L aşteptaţi schimbaţi în bine, ca să se bucure şi EL de lumea creată de EL acum multe mii de ani, a-ţi auzit?!
EL ne ştie ce plătim pe fiecare, dar se cade a începe să ne-ndreptăm, măcar cîte puţin, cîte puţin în fiecare zi, şi vom simţi că nu mai sîntem pedepsiţi, şi ne va mege altfel viaţa, rodirea, năzuinţele adevărate, curate, drepte, frumoase, desăvîrşite în binele tuturor .
Se simte venirea LUI, curaj adevărat în bine, ne trebuie să înfăptuim îndreptarea tuturor, unii mai dotaţi de la EL, au început pregătirile întîmpinării LUI, noi ăştelalţi, trebuie să ne-ndreptăm în lume şi-n faţa LUI, măcar cît vom putea pînă ne vom da seama, mai bine, de venirea Sa, finalizînd îndreptarea ce ne-o va cere, dar să dăm dovadă că-L respectăm şi aşteptăm cu bine cît de cît măcar în ceasul al -12- lea, care e acuma început .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu