Influienţele?

   "Sufletul omenesc, bietul nostru suflet, cu care forţe mai mari ca el se joacă în voie şi-l duc cu încetul unde vor"(Leon Feuchtwanger).
   Posibil să fim la îndemîna unor forţe ce ne  cam dirijează cumva şi noi numai mimăm realitatea noastră ce o gîndim, vorbim şi o înfăptuim, simţim dar reacţiile-s altele, impuse de diriguitorii din umbră, noi marionetele încă şi trăim o viaţă ce e numai aparent a noastră, păpuşarii îs responsabili de ce trăim, cum trăim şi altele asemena legate de tot şi de toate.
   O fi ceva, dar nu cred că e definitoriu trăirea pe pămînt a omului aşa ne lăsat în pace de extra-puteri magnifice, invizibile ce ne hibnotizează din cînd în cînd în esenţiale treburi ce nu ne privesc încă, neînţelegînd totul pe pămînt deocamdată, şi bîjbîim cam în neştire de cînd fiinţăm, evoluăm în nişte parametri ce nu-i simţim încă, alţii din afara sistemului uman ne ştiu aprecia, noi încă nu.
   Da, am ceva argumente pro, dintotdeauna de cînd mă ştiu eu, nu ştiu  alţii cum simt, am avut vaga impresie că-s cumva mai ne folosit pe cît aş fi de pregătit, nu ştiu cum, dar asta cu foarte mulţi ani în urmă, ulterior am intrat în malaxorul normalităţii, firescului, poate hibnozei colective?
   Sînt recuperat de EL de peste 4 ani şi învăţ sub imboldul SĂU, cam nu prea lăsat să-mi fac chiar de cap, după cum simt uneori, încă-s uneori altoit bine, şi mă trezesc şi repede caut să mă-ndrept, urmîndu-L, de mult simt că se coace ceva la un nivel ce nu-l ştim încă toţi, eu îs pe post de transmiţător a ceva încă ce va fi în curînd, dar vă pregătesc oarecum, nu vă impun nimic, făceţi ce încă puteţi, cum vă taie capul. Suze, nu am voie, v-am lăsat cîteva ore, e destul, nu cum vă taie capul, ci cum vrea EL, şi EL vrea îndreptarea în societate, şi să-L respectaţi corect cum doreşte numai EL, e greu e uşor, asta E.