4149...Cum sîntem dați a fi.

  Viața așa ni-i dată întreagă s-o avem de aflat, de savurat și pricepe pe îndelete în tihna mulțumirilor de tot felul înțelese. Cum e firescul dat și încă ne urmat, ci cam mereu lipsindu-ne pasaje întregi de viețuire ce n-o aflăm din vina noastră, neînțelegîndu-L. În timp poate vom și afla ce trebuie și cum trebuie să fim la zi cît mai sîntem vii pe Pămînt, ne autofaultîndu-ne mereu.
  Ne pricepîndu-ne la EL și nici de noi, neștiindu-ne complet, nici de natură și nici de celelalte cîte mai sînt și nu le știm mai defel. Cum ar trebui, tributari neputințelor, nedreptăților și nefireaca-I necunoaștere de care încă tot dăm dovadă și nu ar mai trebui. Că o trecut vremea, siliți fiind un timp a ne ține departe de EL și Lumea LUI, ne vrea aproape să-I fim, pricepîndu-ne a-L afla.
  Că ne tot așteptă de cînd lumea, dar să-I și dovedim asta corect și pe de-a-ntregul omenește cum sîntem dați a fi.

3136.Modele de urmat se vor afla la timp, într-o diversitate de opinii și teme foarte moderne.

  Obișnuitul, firescul, culoarea locală, lumescul nedrept și ordinar de oriunde împămîntenit. Ce ne îndepărtează de dreptate în general și adevărul SĂU, e de înlăturat imediat. Și întronat ceea ce ne cere EL de la noi, explicit și fără echivoc, atunci. Că-n general știm demersurile SALE, către noi, privindu-L și îndreptarea noastră cu adevărat.
  Fermă și clară, unde nu-și au loc ocolișurile și fățărnicia ieftină și vulgară. Ne trebuie recreată atmosfera aceea benefică tuturora încă din vechime, oarecum. În Biblie vag amintită și adaptată nouă acuma, în lumina cerințelor SALE actualizate. Pe la noi acum cca. 77 de ani și mai recent mie, ferm și clar. Simplu și demn, fără cîte recuzite nedemne firii SALE și demersului de îndeplinit de noi cu precădere.
  Convenționalismul înțelegerii se va reafla atunci, cîteva fraze șablon și tot cortegiul. Priceperii noastre adaptat trăirilor de acuma și cîte altele le vom afla la timp. Modele de urmat se vor ști la timp, într-o diversitate de opinii și teme foarte moderne.

3075.Neinstruiți suficient, tînjim spre binele fiecăruia

  În banalitate și obișnuitul firesc, nedemn în cele mai multe cazuri, de azi pe mîine. O tîrîim viața, nu ne rupem de nedreptatea, neputincioasă ce ne inhibă viața. Blocați în așa trai finit, cu spiritul și gîndirea ne pusă în valoare, măcar de L-am ști corect. Liniștiți am dormi și încet se poate schimba și restul. Calm constatînd îndreptarea ce-o aflăm din mersul vieții altfel.
  Că EL ne îndrumă de-L primim în viața noastră corect, prin ușa din față, cum E și firesc. Dositul de nedreptate, împăcat cu-n fel de a fi străin nouă, EL ne vrea îndreptați. Și recunoscători ca și cînd nimic în atîta amar de vreme nu s-o petrecut. Să ne reluăm rupta legătură veche, foarte veche, croind-o pe noi porniri lăuntrice. Curioase și de consens într-o schimbare demnă de oamenii în devenire ce vom fi.
  În prezent vicioși și nedemni, nedrepți, imorali, înrăiși și cu ură, ne dorim uneori. Cu jind îndreptarea, apreciind cel mai bine ceea ce nu putem încă fi. neputința. Ne domină neinstruiți suficient, tînjim spre binele fiecăruia cum putem însă.

Influienţele?

   "Sufletul omenesc, bietul nostru suflet, cu care forţe mai mari ca el se joacă în voie şi-l duc cu încetul unde vor"(Leon Feuchtwanger).
   Posibil să fim la îndemîna unor forţe ce ne  cam dirijează cumva şi noi numai mimăm realitatea noastră ce o gîndim, vorbim şi o înfăptuim, simţim dar reacţiile-s altele, impuse de diriguitorii din umbră, noi marionetele încă şi trăim o viaţă ce e numai aparent a noastră, păpuşarii îs responsabili de ce trăim, cum trăim şi altele asemena legate de tot şi de toate.
   O fi ceva, dar nu cred că e definitoriu trăirea pe pămînt a omului aşa ne lăsat în pace de extra-puteri magnifice, invizibile ce ne hibnotizează din cînd în cînd în esenţiale treburi ce nu ne privesc încă, neînţelegînd totul pe pămînt deocamdată, şi bîjbîim cam în neştire de cînd fiinţăm, evoluăm în nişte parametri ce nu-i simţim încă, alţii din afara sistemului uman ne ştiu aprecia, noi încă nu.
   Da, am ceva argumente pro, dintotdeauna de cînd mă ştiu eu, nu ştiu  alţii cum simt, am avut vaga impresie că-s cumva mai ne folosit pe cît aş fi de pregătit, nu ştiu cum, dar asta cu foarte mulţi ani în urmă, ulterior am intrat în malaxorul normalităţii, firescului, poate hibnozei colective?
   Sînt recuperat de EL de peste 4 ani şi învăţ sub imboldul SĂU, cam nu prea lăsat să-mi fac chiar de cap, după cum simt uneori, încă-s uneori altoit bine, şi mă trezesc şi repede caut să mă-ndrept, urmîndu-L, de mult simt că se coace ceva la un nivel ce nu-l ştim încă toţi, eu îs pe post de transmiţător a ceva încă ce va fi în curînd, dar vă pregătesc oarecum, nu vă impun nimic, făceţi ce încă puteţi, cum vă taie capul. Suze, nu am voie, v-am lăsat cîteva ore, e destul, nu cum vă taie capul, ci cum vrea EL, şi EL vrea îndreptarea în societate, şi să-L respectaţi corect cum doreşte numai EL, e greu e uşor, asta E.

Răul şi urîtul

   Răul şi urîtul vrei nu vrei ne însoţesc toată viaţă, comportament, gîndire, se expun, se afirmă, ne agresează, ne lămuresc să-i urmăm, să-i  tolerăm, să ne obişnuim cu ele ca un firesc inadaptabil la bine, la morală, la bun simţ, la frumos.
    Nu e aşa , e ceva ce trebuie evitat, înlăturat din preajma noastră, de nu ne lasă să părăsim anturajul, mediu infect, viciat şi să ne construim în  alte zări adevărate o nouă existenţă curată, neîntoxicată de rău şi urît ce ne-a terorizat şi de care trebuie urgent scăpat odată pentru totdeauna, cît vom exista .
    "Răul şi urîtul nu numai că există, dar şi pătrund în viaţa oricui, de nu le stă în putinţă să le evite pot totuşi să nu le adreseze cuvîntul cînd îl apotrofează, să nu intre în cîrdăşie cu ele, să nu colaboreze cu ele"( N. Steinhardt ).
   Da, şi răul şi urîtul e un mod de a ne pedepsi aL LUI, pentru a ne face să ne îndreptăm, de aceea e bine să-L avem aliat şi pe EL în demersurile noastre în noua viaţă ce căutăm să o înoim în bine, îndreptată cumva.
   Cred că de-L evităm din nou nu vom scăpa de rău şi urît orice am face, e un tandem al nefirescului proiectat de EL, trebuie să ne trezim la realitatea ce nu am simţit-o de mii de ani, trăind nefiresc oarecum cu puţine excepţii : acei ce cumva poate din motive ce îmi scapă acum, L-au ştiut, respectat şi crezut fără tăgadă şi nu au suferit deloc, ca-n altă lume, paralelă, de ne atins pentru ceilalţi pedepsiţi cam la hurtă dintotdeauna.

Dregoste-iubire NU, dece ură, răutate, egoism? ÎI sîntem datori LUI ! Atunci?

   Cînd eşti îndrăgostit, pluteşti, eşti aiurit, plecat cu sorcova, nu-ţi pasă de nimeni decit de iubirea , ce nu are nici un cusur, pentru tine, e minunea întruchipată, eşti în stare să urneşti munţii pentru.... E firesc, dar, e o cerinţă abuzivă, şi irealizabilă, să ceri iubire, dragoste pentru Dumnezeu oricare ar fi, pentru că văd căi năvală cu cei falşi  în faţă, ce-L adevărat e lăsat mai deoparte, obraznicul mănîncă praznicul.
   EL, după ce mi-a dat credinţa şi a confirmat-o, mi-a lăsat timp  să vegetez, nu m-a silit, decît atunci cînd, depăşeam baremul acordat, a fost greu începutul, şi atunci, simţind o dată că EL, mi-a  fost alături mai deosebit într-o întîmplare, am avut un moment de recunoştinţă maximă, poate şi alceva, simţind răspunsul SĂU atunci ca o mare bucurie în sinea mea.
   Atît, numai odată, am fost capabil, poate de un sentiment de recunoştinţă amestecat poate cu dragoste, faţă de EL, şi EL, ma învăluit, preţ de o clipă cu o mare bucurie.
   Văzînd în cotidiana viaţă atîta ură, răutate, dispreţ, egoism, animalitate dezlănţuită, concomitent se bate monedă pe dragoste,iubire, cred, de ai da la gioale, pe la spate, nu înţeleg, lipsa de adevăr, incapacitatea de a înţelege că la fel ca mine toţi nu sîntem capabili, de aceste sentimente înălţătoare prin credinţă, dece se minte cu neruşinare ştiind că nu se poate.
   O campanie falsă, ce ne minte, dela A la Z, e credinţa în lume acum, inclusiv aI LUI, nu fac notă discordantă şi ar trebui, pentru că-L ştui, dar nu-L respectă nici de frică, dar încă să-L creadă, vrea prea mult, nu?
   Eu, caut să-L ştiu, respect, de frică-I ştiu, şi să-L cred, îs corigent la iubire, dragoste faţă de EL , consider în cazul meu mă suportă aşa.
   Deci mai întîi, să înlăturăm minciuna din credinţă, cu desăvîrşire, ştiu e greu, de peste o mie de ani am vieţuit cu ea, e un mod de viaţă, dar ce-I prezentăm LUI, cînd va veni? Nişte netrebnici, nişte neîndreptaţi posibili, încăpăţinaţi. Pentru că eu, îmi rînduiesc îndemnurile nu cred degeaba, EL le vede, şi vă vede şi pe voi cum reacţionaţi, mai bine zis, cum nu recţionaţi.
   Îi daţi înainte cu iubire,şi dragostea, ce nu-i în voi, macar, aflaţi-L, respectaţi-L, înfricaţi-vă de EL, şi tot ar fi ceva de nu-L credeţi cum ar trebui.
   Eu am o justificare, faţă de EL, că-s aşa limitat, EL ma altoit toată viaţa mai puţin de cînd îL cred, şi ştiu; dar voi ce aşteptaţi, să vă altoiască ca pe mine, posibil, aşteptaţi, şi veţi suferi, treaba voastră, nu vă oblig.

Experienţa LUI cu noi,şi noi cu EL

   Noi sîntem creaţia experimentată de EL, pe planeta SA, cu tot ansamblul de împrejurimi naturale, programate în mare de EL, întimplarea nu-şi prea are locul  în viaţa noastră.
   EL, îşi pusese mari speranţe în oameni, că-L vor respecta măcar, da de unde, eşec aproape total, specia noastră, e înclinată spre rău mai mult decît a fost programată de EL, cred.
   A intervenit ceva, nu ştiu ce şi a stricat planul LUI, chiar şi în cazul Poporului SĂU, ori mai bine spus, mai ales în cazul poporului SĂU, care cumva a fost ca un etalon de neascultare.
   Hai să spunem, de neamuri în general EL, nu s-a prea preocupat, şi totuşi chiar EL remarca, că-L respectă mai mult neamurile decît Poporul Ales, îL şi cred mai mult, şi ştiu.  
   O inversare de sarcini nedorită, neproiectată, un defect ne sesizat la timp, deci sîntem o premieră şi pentru EL .
   Ce-i ceri omului nu-ţi face şi ce nu prea îi ceri înfăptuieşte, oare dece? Sîntem cu susul în jos, ne-npotrivim însuşi Ceatorului Universului, cred că doza de spirit independent din EL,a fost prea mare în direcţia împotrivirii cu orice risc, s-au mai bine spus, ni-o luăm repede în cap, ne obrăznicim incorigibili, ne luăm nasul la purtare, încercăm marea cu degetul.
   Nu ştiu de ce omul e aşa, şi în prezent, e şi mai şi, narăviţi în nerecunoştinţă, habar nu au de EL, au picat din cer, aşa din senin, i-o adus barza, pentru că nu-şi pre respectă părinţii, tradiţia în a crede în general în Dumnezeu cum am întîlnit la Ghiţă, şi EL la ajutat o viaţă şi pe familia lui, şi cred şi-ncontinuare.
   EL a încercat diferite variante cu noi, pentru îndreptarea lumii, cu binele şi răul. Consider că pe aceia ce-L respectau crezîndu-L oarecum, nedefinit corect, dar cu aplecare mare, în pustnicie, indiferent de religie, EL îi apreciază şi acum, dîndu-le şi har, şi unii din aceştia nu relizează puritatea SA, Unicitatea,şi că e singurul Dumnezeu al nostru, Responsabilul de noi, Singurul.
   Eu, am primit, credinţa generală, confirmarea în credinţa în EL şi numai în EL, după peste un an, au urmat paşi nesiguri, şi greu de făcut în îndreptarea faptică, gîndire, şi mai am de învăţat, nici nu ştiu cîte.
   Mă cred mai breaz decît alţii, şi nu-s, dar nu prea pricep, dece oare? Întrebări cîte-n lună şi stele,şi răspunsuri cu ţîrîita, nu prea merit încă, aşa cred. Nici cu răbdarea nu mă pot lăuda, e tare greu de urmat pe Domnul, dar consider că trebuie, fie ci-o fi.Vom mai şti, cred numai de bine.
   Simt acuma că dacă aş fi mai tenace în credinţă , cu rîvnă mai multă, aşi fi mult mai sus în faţa LUI.

Ghita

Realitatea intilnita azi a batut inchipuirea mea, obisnuitu neobisnuit. Am intilnit azi un vechi coleg de serviciu,in cadrul unitatii unde eram colegi, el fusese conducator auro, sofer, eu si sef de autobaza,din vorba-n vorba, pensionari amindoi, ii dezvalui ca EL mi-a dat acum peste 4 ani credinta in EL, la care interlocutorul nu se mira deloc, ci din contra trece mai departe cu discutia. Eu mirat dece oare, el imi explica, din copilarie mama sa ia inoculat credinta in EL si numai in EL. Cu ce ocazie zic eu, pentru ca in comuna sa toti sint crestini otrodocsi , ori alte confesiuni inrudite, protestante, etc. El asa a inteles sa creada simplu, de cind se stie,si cu urmatoarele urmari, in tinerete a duso greu sofer fiind, iL ruga sa-I mai dea voie sa mai faca un ban pentru familie, si EL il ajuta, nu conta cotroalele, i se deschideau drumurile toate. Si insotitorii, merciologii, dupa aia, se mirau ca in cutare loc, semnalizati ca urmeaza un filtru, cu inima ca un purice. Organele ii invitau sa-si vada de drum, neoprindu-l. Problemele numeroase legate de suferintele sotiei tot EL Le-a rezolvat, si au fost groaznice, le stiam. Dar la el era ceva obisnuit. Nici nu are Vechiul Testament in casa, nici nu-L stie, si obisnuinta de a tine legatura permanent cu EL, asa empiric, popular, taraneste, la ajutat toata viata, pe el si familia lui, si-L ajuta .Sotia lui dupa ce a venit din spital, dupa acea groaznica boala, a devenit o infocata ortodoxa, reprosindu-i, de ce nu mai da pe la biserica. El imi zice ca nu a dat niciodata, din copilarie. Deci la oamenii simpli , credinta in Dumnezeu , e nediferentiata, pe caprariile cerului inchipuit ori real. Noi astealalti, rasaritii, ne facem probleme cu entitatile cerului, ei nu. Imi zice ca toata viata EL ia fost alaturi sprijinindu-L, scotindu-L din incurcaturile traiului, firescului, si-n soferie-s mai prmanente, el nu sa evidentiat cu nimic si nici nu are de gind de acuma in colo, sa-I faca propaganda ca mine. Ci fiecare isi duce credinta ancestrala dobindita de la parinti, nestirbita de grohotisul timpului si modelor , de pot si au tarie multa.
Se poate sa fii cu EL, si ceilalti nu stiu, deci un exemplu aproape SF, un om obisnuit care datorita LUI a invins toate valurile vietii, tinindu-se de EL, cu toata fiinta lui, si fiind obisnuit, firesc,neevidentiat ca un ocrotit al LUI. Si participa la toata viata normala a obstii in rind cu lumea si numai EL il stie, parca-i nefiresc de frumos, nu? Mai sint oare minunati din acestia printre noi multi, ii stiti?
De mai sint in fiinta neamului, viitorul cu EL,e salvat, si de asta, numai fruntasii si neindreptatiti-s cauta locul in firescul LUI, si nu-l gasesc, pentru ca nu fac ca Ghita.

Cerintele realitatii de azi in EL, DUMNEZEUL meu!

  EL ma vrea: simplu, sobru, fara excese, cu masura, cumpatat, tolerant, echilibrat, si cred ca nu-i greu  de-I indeplinesti aceste cerinte LUI, pt. ca lumea s-a-ntrecut cu gluma. Mintuirea mult trimbitata, e de mintuiala exersata. La EL nu tine, in sistemul nostru inchis numai faptuind binele serios si glumind dupa reusita binelui, ne vom apropia de a-L sti. Nu va oblig. EL va mai da cite una mai serioasa, ori in gluma, de stiti de gluma LUI. De glumeste si EL. Eu nu stiu. Cu mine  e serios si drept si eu caut sa-I fiu asijderea pe cit pot.De te-ai aprins din ceva lumesc, cauta sa fii pe pace, si de vrei ceva constructiv in bine cum si EL doreste, in preajma LUI nu se face, decit sa te-ndrepti, altfel nu.
  De meriti te gaseste EL, de inca nu, tu pe EL, si e foarte bine ca esti interesat de o relatie cu EL.
  EL nu are nimic cu fumatorii, aprecia arderile de tot ce azi nu-s; is bune si afumarile de tot, cred ca-I fac placere. Se poate fuma o pipa a pacii cu EL, curaj! In preajma LUI nu se cade sa fii mindru ci tu firesc adevarat, fara frica, in gind iL vei gasi
  EL e a celor vii cu precadere.Activitatea mea de acum e la indrumarea LUI, caut sa-L urmez.
  Uitate atent in jur,incordeazati toate simturile pt. a primi informatia ce-ti lipseste nu numai tie: esti in iad!..., nu mai este pt. om si sufletul lui alt iad decit cel lumesc de om facut, pt.suflet exista acea prelungita ori scurta peregrinare pina-i PRIMIT de unde PROVINE, de aceea va spun aveti grija de mortii vostri. Mult mai mare decit aveti acum, chiar si EL carei considera necurati, va tolereaza sa-i tratati cum trebuie, cu mult respect.
Mormintul apropiatului sa-l aveti cit mai mult in atentie pina e PRIMIT, pt. ca sufletul nu va are decit pe voi, nepriceputilor. Da, asta implica multe, rezolvati-le! Si var scapa de toate vizitele necurate. Auzi, draci, habar n-ave-ti ca-s sufletele lor inca ne PRIMITE si insingutate, haituite, purtatile de grija cu atentie!
  Nu-s multumit de mine, mai fac greseli, nentelegindu-I toate mesajele, cred ca EL vrea sa ma formeze in credinta la stirea voastra concomitent cu voi, si eu invat odata cu voi sa ma indrept. Un fel de ajutor reciproc in incredintarea in fata LUI.
  Toate legaturile in credinta indiferent de religie, duc la EL, nu face discriminare. Sintem egali in fata LUI de-L credem cumva.
  EL ma ales si asta mii stilul, cum vurbesc asa scriu. In timp ne vom intelege, pt. a-L intelege pe EL, e o logica pe care o invat din mers cu voi alaturi, a LUI , adaptata oarecum pt. noi. E un duel informational, deci o cit mai deplina egalitate intre noi de se poate.