Dregoste-iubire NU, dece ură, răutate, egoism? ÎI sîntem datori LUI ! Atunci?

   Cînd eşti îndrăgostit, pluteşti, eşti aiurit, plecat cu sorcova, nu-ţi pasă de nimeni decit de iubirea , ce nu are nici un cusur, pentru tine, e minunea întruchipată, eşti în stare să urneşti munţii pentru.... E firesc, dar, e o cerinţă abuzivă, şi irealizabilă, să ceri iubire, dragoste pentru Dumnezeu oricare ar fi, pentru că văd căi năvală cu cei falşi  în faţă, ce-L adevărat e lăsat mai deoparte, obraznicul mănîncă praznicul.
   EL, după ce mi-a dat credinţa şi a confirmat-o, mi-a lăsat timp  să vegetez, nu m-a silit, decît atunci cînd, depăşeam baremul acordat, a fost greu începutul, şi atunci, simţind o dată că EL, mi-a  fost alături mai deosebit într-o întîmplare, am avut un moment de recunoştinţă maximă, poate şi alceva, simţind răspunsul SĂU atunci ca o mare bucurie în sinea mea.
   Atît, numai odată, am fost capabil, poate de un sentiment de recunoştinţă amestecat poate cu dragoste, faţă de EL, şi EL, ma învăluit, preţ de o clipă cu o mare bucurie.
   Văzînd în cotidiana viaţă atîta ură, răutate, dispreţ, egoism, animalitate dezlănţuită, concomitent se bate monedă pe dragoste,iubire, cred, de ai da la gioale, pe la spate, nu înţeleg, lipsa de adevăr, incapacitatea de a înţelege că la fel ca mine toţi nu sîntem capabili, de aceste sentimente înălţătoare prin credinţă, dece se minte cu neruşinare ştiind că nu se poate.
   O campanie falsă, ce ne minte, dela A la Z, e credinţa în lume acum, inclusiv aI LUI, nu fac notă discordantă şi ar trebui, pentru că-L ştui, dar nu-L respectă nici de frică, dar încă să-L creadă, vrea prea mult, nu?
   Eu, caut să-L ştiu, respect, de frică-I ştiu, şi să-L cred, îs corigent la iubire, dragoste faţă de EL , consider în cazul meu mă suportă aşa.
   Deci mai întîi, să înlăturăm minciuna din credinţă, cu desăvîrşire, ştiu e greu, de peste o mie de ani am vieţuit cu ea, e un mod de viaţă, dar ce-I prezentăm LUI, cînd va veni? Nişte netrebnici, nişte neîndreptaţi posibili, încăpăţinaţi. Pentru că eu, îmi rînduiesc îndemnurile nu cred degeaba, EL le vede, şi vă vede şi pe voi cum reacţionaţi, mai bine zis, cum nu recţionaţi.
   Îi daţi înainte cu iubire,şi dragostea, ce nu-i în voi, macar, aflaţi-L, respectaţi-L, înfricaţi-vă de EL, şi tot ar fi ceva de nu-L credeţi cum ar trebui.
   Eu am o justificare, faţă de EL, că-s aşa limitat, EL ma altoit toată viaţa mai puţin de cînd îL cred, şi ştiu; dar voi ce aşteptaţi, să vă altoiască ca pe mine, posibil, aşteptaţi, şi veţi suferi, treaba voastră, nu vă oblig.