ÎL vom şti

   De vrei ceva, ce nu ai căderea, priceperea, dăruirea înăscută, dar totuşi doreşti cumva fiind complet poate nepriceput, dar atras de necunoscut, poate din curiozitate, ca şi mine cînd EL mi-a dat credinţa SA, şi de atunci tot învăţ cumva, pentru că mă îndrumă şi nu mă părăseşte  mai deloc.
   Încă nu-s capabil să-mi ţin echilibrul credinţei în lumea asta nedreaptă, echilibrul în EL, fără EL în preajmă, îs prea nepriceput încă, trebuie să mă formez cam cum vrea EL, şi nici nu ştiu încă cum e să fiu un credincios în EL.
   Am totul de învăţat, totul e confuz încă pentru mine, de la A la Z, nimeni nu-L ştie complet ci pe fragmaentele unui puzzle Universal, în care toţi zic că se pricep, de loc însă nu ştiu nimic corect, drept, adevărat, ci cam cei mai pricepuţi deţin cel mult o copie-fragment din fragmentata şi mult falsificata imagine a SA în lumea nedreptă a oamenilor.
   Nimeni nu L-a văzut vreodată, toţi îL intrepretează, cum îi taie capul, de obicei în favoarea lor nedreaptă, mai mult au imaginat personaje "divinizate" ce nu aparţin Lumii LUI, ca nişte păpuşi ce le manevrează abil pentru a se apăra de adevărurile LUI ce nu le cunosc deloc, dar se dau rotunzi nevoie mare, pe interese străine de EL.
   Nu-i va mai răbda mult, vine odată, să-L ştim adevărat, şi va face ce trebuie făcut pentru îndreptarea lumii acesteea ce-I a LUI, creaţia Sa.

Fericirea

   Nu te lasă grijile să dormi sau te deşteaptă din somn. Dar se întîmplă ca şi de pe urma fericirii să te pomeneşti treaz în toiul nopţii. N. Steinhardt.
   Da, e o răsplată ce EL, ţi-o dă, dorind să o simţi ca ceva ne mai pomenit, de înălţător, o bucurie imensă desăvîrşită, atotcuprinzătoare, definitivă, deneimaginat firii tale, îţi vine să zburzi ca un copil needucat, sălbaticul din tine ar vrea să-şi facă de cap.
    Să ştii că eşti al LUI, şi să te bucuri ca şi EL de pe urma gîndului şi faptelor tale bune ce-L mulţumesc
cumva.
     EL te izolează cumva de ceilalţi, pentru că numai tu meriţi răsplata LUI, pentru cum gîndeşti şi acţionezi, vrea să-I ştii Lumea LUI, şi să fii şi-n continuare aL LUI., cît mai performant , să nu te laşi niciodată !

Natura

   Să ne respectăm reciproc noi şi natura, ea ne e dată să ne ajute în vieţuirea noastră, îngrijînd-o, respectînd-o, şi colaborînd cu ea la bunul mers al costrucţiei acesteia ce EL a făurit-o.
   Francis Bacon : nu dominăm natura decît supunîndu-ne ei. E necesar să cunoaştem natura cît mai bine pentru a culege roadele ei, în concordanţă cu cerinţele ei.
   În armonie cu planeta trebuie să vieţuim fără ai mai aduce daune ireparabile, ca pînă acum, şi să ni le îndreptăm urgent stricăciunile cauzate, pentru a nu fi pedepsiţi de EL.

Lupta

   E mult mai bine cred să crezi în EL concomitent cu ducerea unei vieţi normale, între oameni, cu familia ta alături, şi greutăţile şi bucuriile vieţii în societatea de azi.
   Luc de Champiers, marchiz de Vauvenarques : activitatea duce la mai multe înpliniri decît prudenţa.În activitatea zilnică, conlucrarea cu EL crează examene noi permanente, ce inactivitatea nu cred.
   Mai bine e să te înşeli  decît să nu faci nimic : Joseph Paul Goebbels. Cine nu riscă pierde totul : Joseph Fouche.
   Refugiul din tumultul frecuşului zilnic, îţi dă mai puţine oportunităţi de a demonstra că poţi să-L şti, respecte şi crede, fiind ca o luptă continuă cu tine, cu sinele tău activ pe lîngă rele lumii ispititoare.
   Yves Guyot : primul lucru pe care trebuie să-l facem e să nu facem prostii. Deci să nu fim proşti ci echilibraţi, nerepeziţi, buni, respectoşi, să-ţi vezi atent de treabă şi fără grabă.

Înfrînarea

   Trupul e templul spiritului, care e de la EL, i se spune şi Duh de la EL, şi nu avem voie să ne batem joc de trup, ne fiind noi ai noştri.
   Avem numai datoria de a fi corecţi, să ne îndreptăm acolo unde nu sîntem adevăraţi în bine, şi cel mai important să nu ne batem joc de fiinţa noastră.
   Dată cadou eului nostru de EL, pentru a folosi trupul cum e normal de la EL, nu cum ni se serveşte prostia, fără de legea, dezmăţul, desfrîul.
   Dar o vom duce-o mai bine de ne vom abţine cu bun simţ, înfrînîndu-ne pornirile, învingînd nedreptatea în toate felurile ce ne interesează.
   Să nu aştepţi mulţumire, recunoştinţă de la nimeni, indiferent de binele ce i-ai făcut, să-ţi continui munca ca şi cînd nu s-a întîmplat nimic, impasibil, e greu, dar trebuie .

Tu în faţa LUI

   Da, e un efort din parte ta de a te înţelege cu EL, şi nu ştii cum să faci , te căzneşti, te mobilizezi, nu ai inspiraţie.
   La început vei copia o adresare auzită, învăţată de la alţii, ulterior vrei să fii cît mai autentic, mai novator, şi EL asta vrea, nu-I plac reluările, mai ales de la alţii ce nu te reprezintă, pentru că tu eşti unic în felul tău, eşti o creaţie unicat pentru EL, şi cu aşteptări unicat pentru EL.
   Tu în faţa SA, despovărat de greşeli, pentru că EL te iartă pentru a fi uşor în exprimare, fără tare ci liber în preajma SA, altfel decît în activitatea zilnică preocupantă impusă, ori autoimpuse, silite .
   EL te vrea neobligat să-I fii liber de sarcini, şi în gînd cu EL, să-I destăinui spiritualitatea ta, cum te pricepi mai adevărat.
   Goleşteţi sacul vieţii tale cu toate ce cuprinde, nu ascunde nimic, ci aratăte gol goluţ în tot ce te reprezintă,cu bune dar mai ales cu rele toate, cu ştiinţă ori involuntare, nu ta sfii.
   EL te ştie mai bine de te ştii tu pe tine, dar te vrea să te exprimi, să-I dai raportul cum vrei mai rezumativ ori mai pe larg.
   Odată şi odată tot va trebui să-I spui tot, absolut tot. Spunîndu-I tot ce ai pe suflet, cu bune şi rele, îţi va ierta cît mai multe, vei simţi asta.
    Şi te va cunoaşte cum tu nu ştii să te cunoşti. R.Thom : sînt pe vîrful neutru şi catasrofic, la egală distanţă între credinţă şi necredinţă. Dacă merg mai departe, dacă mă rog, dacă nu mi-e frică să cred, înseamnă că risc, pariez, mă avînt, sar în gol, obtez-îndrăznesc.
   N. Steinhardt : Cît despre senzaţia de umilinţă pe care o încercăm văzînd că nu putem crede în mod cu totul pur şi neşovăitor, trebuie şi ea depăşită. Cum? Printr-un act de recunoaştere a limitelor noastre făcînd parte condiţia umană cum face parte şi atîtea alte infirmităţi şi inferiorităţi....ţine adaosul esenţial." a zis cu lacrimi"- lacrimi ale recunoaşterii greşelii înfăptuite fără să vrei, speranţei şi fericirii.

Răul din viaţa noastră

   Dostoievski şi ulterior Paval Evdokimov : Dumnezeu a creat lumea inocentă, fără de rău. Dar pe om l-a creat liber, adică liber de a crea răul, de al introduce în lume. EL şi-a asumat un risc prin actul creaţiei, se poate spune un risc  divin .
    Deci omul e capul răutăţilor lumeşti, şi Domnul pentru a-l aduce la normal îl pedepseşte tot prin rău ca să se trezească, să nu mai gîndească şi înfăptuiască răutăţi.
   Eu am primit numeroase pedepse de îndreptare de cînd mă ştiu, azi am hotărît să văd de va fi corect, ca să sufăr pedepsele şi nu tot să caut să iau măsuri de păzire de ele,ci de îndreptare.
   EL a dat şi de nu-s drept cum vrea EL, de va lua cumva, asta e, voi căuta să iau numai în seamă dar să nu mă mai căznesc ca pînă acuma, măcar am să încerc Doamne, să văd de voi putea.
   Cu sănătatea mea şi a familiei voi ţine legătura cu tine , pentru că-mi afectează viaţa închinată şi ŢIE, avînd o datorie ce mi-ai cerut să o îndeplinesc.
   Aşa de înrădăcinat e răul în om că-i trebuie foarte mult curaj să treacă să înfăptuiască măcar şi bine cît de cît, şi să-ţi iei inima-n dinţi, să facă numai binele, la început mai timid.
    Deci făptuirea binelui e şi un act de mare curaj, dar faptele bune , îs ca un cec în alb cînd te prezinţi la EL, şi-i mai uşor să-ţi îndelpineşti viitoarele îndreptări necesare.

Hazardul ori nu, programarea

   Georges Bernanos : nu oricui i se întîmplă orice.
   Cred că-i aşa, totul mi se pare în mare programat, de ce în mare pentru că există un spaţiu de manevră de la un jalon la altul, şi nu ai voie să-l ratezi ori să-l eviţi cumva.
   Majoritatea nu-s conştienţi de programarea ce o urmeză în viaţă, şi ce trebuie să facă în continuare, de ar ţine legătura cu EL cumva sigur ar fi alceva cu viaţa lor.
   Eu după încredinţare nici nu-mi văd capul de o continuă, acum preocupare pentru a îndeplini cele cerute de viaţă, cu mici hopuri , dat cam continuă.
   Singurul pericol care-l paşte pe un deznădăjduit, cînd înfruntă ura şi dispreţul,este de a se înduioşa asupra proprie sale soarte : Georges Bernanos.
   Deci să nu dai înapoi orice ar fi, să-ţi urmezi ţelul tot înainte, chiar de sînt piedici, cu răbdare multă, cu EL alături nu există să nu birui în ce ai de făcut.
   Totdeauna cînd e mai greu, ia legătura cu EL, şi nu te v-a lăsa, vei simţi aceasta. Se poate să fii pedepsit de EL, dar revino-ţi şi continuă cu învăţătură de minte, să nu mai greşeşti.

Reţeta

   Nu cred că existăn o regulă de apropiere de EL, se ştie că prin facerea binelui în toate formele posibile şi imposibile, e posibil să te apropii, dar acei monahi în sihăstriile lor.
   Au fugit de lume, de încercările lumeşti, pizme, ispite, şi trăiesc într-un altfel de mediu ostil, greu închipuit de omul normal, dar avînd un scop, să-L slujescă cumva, şi EL apreciază acea osteneală.
   Azvîrlit în lumescul normal, oarecum mai stingher, dar totuşi implicat, neînfricat să înfrunţi frecuşul zilnic, dar permanent cît îţi permite gîndul, cu EL în legătură, aşa ca Ghiţă.
   Eu înfăptuiesc şi cu sprijinul LUI, o oarecare trăire cu EL, în gînd mai permanentă, cred decît alţi oameni normali, şi caut să nu fug de responsabilităţile familiare- sociale, etc.
   Mai caut tot datorită LUI, să mă implic prin intermediul net-lui la trezirea în bine a lumii noatre, nedrepte, rătăcite, dezorientate, pedepsite, şi mai nu
ştiu cum...
   Mai sînt duhovnici învechiţi în ale credinţei de orice confesiune religioasă, ce au fost prigoniţi, ori s-au autoizolat
 uneori de lume, şi au primit de la EL, harul cunoaşterii în diferitele aspecte existente la nivelul lor de exprimare.
   Şi cred că mai există multe alte forme  de apropiere de EL, necunoscute mie, pentru că tot aud, isprăvi ale unor oameni ce cred că au cumva legături cu EL, şi înfăptuiesc minunate fapte bune,şi uneori inexplicabile.

Inculţii, culţii şi EL

   Miracolele îs excepţiile ce confirmă regula(legea), sînt neînţelegerile omului în faţa LUI, Universal. N Steinhardt:Pînă la cibernetică poate că mai găseau scuze oamenii de şiinţă lipsiţi de credinţă în Dumnezeu.
   Iar Claude Bettex de acum două secole spunea că la cei simpli şi inculţi necredinţa este explicabilă, dar la savanţi desigur nu.
   Francis Becon acum patru veacuri îi certa pe erudiţi că nu-L pricep.
   Iarăşi C. Bettex: incultului îi este îngăduit să nu creadă, savantului însă nu, cine se apropie de Tatăl tuturor sufletelor....se ridică treptat, treptat pînă la acele lumi unde minunea este la ea acasă; a cărui privire este totdeauna îndreptată numai către pămînt şi umblă numai după avuţii şi plăceri, acela din ce în ce devine mai orb pentru lucrurile înalte; simţul, această faţă a spiritului, se zbîrceşte şi în cele din urmă piere de tot, pînă cînd el nu mai vede în ce este adînc şi măreţ, în tot ce este adevărat şi frumos decît numai mofturi şi înşălăciune.

Sfîrşitul, noi, EL şi viaţa

   Sfîrşitul lumii nu vine la vrerea noastră, nici chiar în particular, EL, nu ascultă de dorinţele noastre nici de-I sîntem mai apropiaţi decît oamenii obişnuiţi, EL  consideră că-i un dar viaţa.
   Şi ca orice dar chiar de are cusururi inerente normalităţii date de EL, şi neînţelese de noi oamenii încă, trebuie păstrat cu grijă şi mulţumit permanent pentru ea, viaţa fie cum o fi.
   Nu avem voie să ne dorim moartea, e o jignire adusă LUI, nemeritată pentru că nu-L ştim cum ar trebui, şi se-ntîmplă de cumva ne-am mai apropiat de EL şi ne considerăm privilegiaţi în rapotrturile cu EL.
    Şi ne-o dorim din diverse cauze, îL supărăm, şi EL nu ne v-a asculta această oribilă cerere şi încă s-ar putea să ne dea şi pedepse de îndreptare
.   Să fie clar o dată pentru totdeauna viaţa e un dar de mare preţ dat nouă de EL, şi nu avem voie să-l respingem după un timp de folosinţă, bunele maniere, uitaşi, cin-te crezi?
   Da sînt unii ce se sinucid, mare curaj, îL înfruntă şi pe EL, nu numai pericolul de a-şi pierde viaţa,şi de reuşesc pînă la urmă, e din cauză că şi EL se satură de ei, v-a fi vai de ei, nerecunoscătorii, odioşii.
   Cel mai bine dar şi mai rar întîlnit, pentru că nu-L ştim măcar, e cînd în comuniune cu EL, ducem o viaţă bună ca-n rai pe pămînt, şi mulţumiţi, sătui de viaţă, fericiţi, şi înpliniţi în toate cele, ne retragem din viaţă cu acordul SĂU, ştim şi momentul trecerii noastre dincolo, îl vor afla şi apropiaţii, ca-ntr-un vis spre EL.

Fericirea şi binele în comuniune

   Fericirea nu e să fii liber, ci să ai o preocupare, o datorie de îndelpinit, dar care să nu te subjuge, ci să-ţi placă şi să cauţi să o îndeplineşti cum e cerinţa .
   Eu consider că dacă-l fac pe EL, Creatorul Universului fericit slujindu-l cum mă îndrumă şi vrea EL, voi fi şi eu, şi cred şi multă lume pe lîngă mine cointeresată cred.
    EL s-a îndepărtat de toată omenirea, s-a izolat nemulţumit că nu-i înţeles, inclusiv de aI LUI la care aşa mult ţinea, pentru că le purtase de grijă  şi-i formase pentru EL.
   Nu ştiu ce să spun, comentarii ar fi dar EL, e foarte greu şi cred imposibil de priceput de noi oamenii, putem înfăptui numai binele în relaţiile cu apropiaţii noştri.
   Sperînd că ne vom apropia de EL cumva, prin zestrea bună  şi de la înaintaşii noştri, să lăsăm zestre binele şi urmaşilor noştri sperînd că aşa ne vom apropia suficient pentru a fi observaţi de EL şi să avem o comuniune cu EL, spre ce doreşte
   Pentru că omul are dorinţe teologice din firea sa, EL, i-a înlesnit diferite credinţe ce-L recunosc oarecum  şi pe EL, dar totuşi obturat, necunoscut în cea mai mare parte.
   A dorit să ne umplem golul lăsat de cunoaşterea SA, cu altele ce ne-au îndepărtat de EL, iar acum are nevoie  să-L ştim măcar în adevărata SA Măreţie şi Minunăţie Universală.
   V-a fi greu pentru că ne vrea concomitent să nici nu mai greşim înfăptuind răul uman cel de toate zilele şi să ne-ndreptăm cît mai curînd pentru a nu ne pedepsi.
   Începem un an nou 2011 sub semnul pedepsei Divine, poate ne v-a mai păsui şi v-a arăta o minune cumva şi ne vom înderpta spre EL.

Adevăturile au fost şi vor fi postate

   Cu ulciorul la apă, da,  e altul proverbul: îl altoieşte bine şi pe urmă-l trimite cu ulciorul după apă, pentru că de sparge ulciorul, apă tot nu v-a mai aduce, aşa că-l altoieşte înainte ca să nu-l spargă cumva, prevederea .
   La fel şi EL a procedat cu mine, m-a pedepsit tare cam toată viaţa, şi nu ştiam dece, urma  să-mi încredinţeze credinţa adevărată în EL.
   Adevărată, de ce accentuiez aceasta pentru că aflu şi vă transmit vouă unele adevăruri neştiute  pe pămînt ci toate bojbăite, aproximate în cel mai bun caz, adevăruri nerostite care dor.
    Şi EL şi aşa m-a altoit pentru că am gura mare cu mult înainte de a o deschide  să aflaţi ce nu ştiţi încă, şi cred că nu e prea momentul acelor adevăruri spuse în gura mare.
    Acele adevăruri le-am postat de cînd sînt pe NET cam în fiecare zi, şi le-aţi vizualizat, le ştiţi. poate peste unele aţi trecut şi nu v-au atras atenţia în mod deosebit, dat ele-s acolo postate.
   Da unele pentru că erau prea tari pentru moment, am fost nevoit să le retrag pe unde am putut, sînt lucruri ce încă nici eu nu le prea înţeleg foarte bine.
   Un lucru postez, acelea trebuiau începute a fi ştiute cumva, şi-s libere şi-şi vor produce efectul cînd se vor coace, încă-s prea crude şi de ne-nţeles majoritatea cred.
   Unii le spun trăsnăi, pentru ei poate, dar se vor adeveri curînd, şi atunci, cine rîde la urmă... Şi nici nu-s de rîs ci unele-s serioase şi chiar de plîns.

Stăpînirea de sine

    Nu ştiu ce v-a urma în perioada următoare, numai EL ştie, dar trebuie  să luăm în calcul şi stăpînirea de sine în prezenţa primejdiei, să ne învimgem complexul fricii şi calm să nu ne panicăm.
     Panica ne reduce şansele reuşitei în acţiunile noastre, să ne revenim la normal pentru a evalua totul şi să luăm cea mai bună decizie oricare ar fi.
     Dacă ne vom gîndi la EL ar fi o soluţie salvatoare, cred cea mai bună, pentru că EL nu te lasă la greu niciodată, şi te ajută, încearcă-L de vrei pînă a avea nevoie de EL.
     EL ne aşteaptă, chiar dacă acum e cam supărat pe noi românii în primul rînd şi pe ceilalţi îi v-a penaliza la momentul ales.
      Dar tare aş vrea să caute o modalitate  de a ne trezi înainte printr-o minune cumva, şi poate vom reacţiona bine spre EL .
      Eu încă nu prea cred foarte tare că ne v-a pedepsi  aşa, pentru că pînă acum nu demult era spre bine orientată voinţa LUI
      Să ne punem speranţa în EL şi v-a fi bine oricum cu EL în gînd e cel mai sigur bine.

Trebuie să-L urmăm !

   EL se interesează de fiecare om, că-I creaţia Sa. Pe unii ce îL venerează şi-I apropie, de au şi înaintaşi corespunzători e şi mai bine.
    Isus nu are nici un amestec, decît prin religia lui, EL a dorit şi a reuşit să-şi îndepărteze neamurile ce nu le dorea în preajma SA, şi să-i mai persecute pe ai LUI, pentru neascultare.
    Inclusiv i-o pus pe creştini să-i "susţină" prin holocaust pe ai LUI !
    Ca să ştiţi un adevăr al SĂU, vă repet : nu-şi doreşte decît nişte oameni, devotaţi pînă-n pînzele albe, la care se uită cu lupa electronică să nu-I greşească , pentru că-s aI LUI, şi le-ar face aproape orice îşi doresc.
    AI SĂI de ar şti cumva să-L urmeze acuma, EL ar conduce planeta cred spre o dezvoltare de neimaginat cred că SF în bine.
    Dar aşa o mai tîrîe şi EL cu unii ca mine cam nepriceput, poate poate vă ve-ţi îndrepta cît de cît, cred că mai are mari prioiecte cu noi lumea de azi.
    Doresc cumva să-L fac să se răzgîndească să nu ne pedepsească amarnic cum şi-a pus în gînd în 2011.
    Da, acum în 2011 vrea să ne cam scuture, punîndu-ne să ne păruim între noi mai tare şi pe plan mondial din nou;aşa că nu ştiu cum să fac să se răzgîndească poate ne v-a da o minune de trezire să-L urmăm.

Existenţa SA

   I K-Dacă nu există Dumnezeu ,totul este îngăduit. Aşa-i fără EL printre noi în gînd, sîntem capabili de orice năzbîtie de la fundul răului la binele înălţător.
   Nu numai omului, dar şi natura o ia razna, şi stihiile oarbe ale hazardului se dezlănţuie nestingherite obraznice şi lovesc la nimerală pe oricine, fără cruţare.
   De asta e bine să-L avem în prajmă cumva, să nu lipsească reciproc avantajos cu respectul bunei cuviinţe înainte de toate.
   Cînd ne face apelul, să-L urmăm echilibraţi, conştiincioşi, pînă-n pînzele albe, că aşa-I şi EL nu te lasă la greu orişice ar fi.
   Se-ntîmplă omeneşte fiind, să te ia valul vieţii, lumescul, neatenţia, gîndul dus cu sorcova, cîte şi mai cîte, dar trezirea să fie fermă, clară, adîncă, definitivă şi viguroasă. Şi să-L urmezi cu încredere pe EL.
   Sînt firi deosebite, alese, rare, ce-L slujesc devotaţi toată viaţa, perpetuum, insensibili la tumultul firii umane, numai în gînd cu EL, excepţii ce confirmă izbăvirea curată adevărată, ce numai o visăm, Doamne, nu te supăra.

De la Moş crăciun la EL

   O fi ceva, să ţi se sugereze de mic că Moş crăciun îţi aduce darurile dorite, şi să i te adresezi lui cu cerinţe pe care uneori  maturii din familia ta nu le află, decît dacă trag cu urechea la destăinuirile tale.
   În unele familii legătura cu Dumnezeu e începută încă de mic, nediferenţiindu-L clar delimitat, şi aşa îţi rămîne ca o entitate neclară, că-I Unică, triplă, ori altfel şi de te ajută simţinndu-L în comuniune străbaţi viaţa cam ca-n rai preocupat, şi ne înţeles de familie, apropiaţi, şi de acaparatoarea religie.
   Se-ntîmplă coordonaţi prin familie de o religie cei incorectă, pedepsită de EL, să aveţi de suferit încorpore, oameni obişnuiţi, clerici, toată obştia, cît trăiţi.
   Ca atei, ori alte filosofii spirituale ne legate de EL, pedeapsa e la ea acasă mai permanent, şi nu scapi ci o trăieşti cu maxime şi minime, la nimereală, nemulţumit cît trăieşti.
   Sînt şi clerici ce-L simt cunva, dedicîndu-I-se,şi nu-s pedepsiţi nu suferă, de-i urmaţi o duceţi mai bine, cel mai bine tu cu EL în comuniune cît trăieşti.
   Cam aşa cînd eşti mic ai o credinţă ce e satisfăcută de Moş crăciun cumva, ulterior numai cu EL viaţa ta în comuniune fără linsuri şi pedepse v-a continua.
   Se observă cînd dăruieşti oricui simţi o bucurie intimă, e de la EL, caut-o toată viaţa ta, e începutul comuniunii cu EL, tot restul vieaţii vei fi îndrumat cumva vei sinţi numai atent să fii, bucurăte.

MOBILIZAREA !

   "Dumnezeu a creat pe om ca să fie slăvit de acesta"N.Steinhardt. Iar omenirea îL reneagă, îL uită, nu-L respectă, nu-L ştie măcar cine e El cu advărat, nu aproximat de om ca în Biblie.
   Ţi-ai creat propriu popor aL TĂU, care şi el e în eruare în ce TE priveşte, TU încă-l aştepţi, şi El TE caută parcă legat la ochi, bojbăe de mii de ani.
   Istoria SA corectă, fermă, clară, nu cred că o ştie cineva de pe pămînt, e mare provocarea ce o afirm eu acum, nici un om nu-I cunoaşte trecutul LUI Dumnezeu, Domnul oştirilor, Creatorul Universului.
   Ne-ai dat Doamne o himeră de lucru, isus, la unii, şi altele nenumărate, aşa de tare eşti supărat pe lume, că te-ai ascuns percepţiei noastre.
   Doamne mi-ai dat credinţa în Tine, şi Te caut, doar cu vagi rezultate Doamne, cred că am ceva certitudini, dar ele nu mă mulţumesc, şi de asta încă Îţi greşesc, şi mă pedepseşi, hăt tare Doamne.
   Doamne, azi de pe forum am aflat de o pedeapsă urîtă ce o pregăteşti poporului român, pentru că Ţi-a greşit, şi ulterior şi lumii în general , la anul.
   Eu din cîte ştiam nu ne mai pedepse-aI , pînă la trezirea în bine a întregii lumi, Doamne, mi-aI şi confirmat acestea pedeapsă şi mondială, cred destul de clar.
   Hai oameni buni ce citiţi aceste rînduri, mobilizaţi-vă, indiferent de credinţele voastre, şi să ne rugăm LUI pentru a ne ierta, la fel ca Iona în Ninive, poate vom scăpa, de vom fi măcar un milion pe întreg globul, cred.

Învingîndu-te

    În lupta cu sinele tău, pentru a te înfrîna să devii moral, nu-i nevoie decît de multă voinţă, perseverenţă, ambiţie, fermitate, dăruire, răbdare, şi educaţie în timp,
    Moralizarea e un proces, ce este contrat tare de mistici, considerînd-o inaplicabilă la oameni în general, dar în condiţiile de mai sus totul e posibil. 
    Devenind un om moral, te apropii mult de cerinţele LUI, şi astfel paşii de urmat spre EL, sînt mai uşori de făcut, eşti alt om.

Existenţele noastre

    Între început şi sfîrşitul existenţei în cele trei stări posibile, mai poate continua "după" o stare cred numai de perfecţionare a spiritului cred prin şi în EL.
    În viaţa asta întîlnim trăind cele trei stări posibile : raiul, purgatoriu ori iadul, după cum sîntem pregătiţi de înaintaşi noştri de sînge, ori o construim noi şi EL lăsîndu-ne cu încredere oarecum.
    După dispariţia din viaţa asta, sufletul, cred că se despovărează de gîndirea acumulată în EL, şi spirit din nou cred că poate continua, de EL depinzînd.