Uitarea

   Oamenii sînt îndemnaţi din necunoaşterea adevărului să-şi schimbe oarecum credinţa, spiritualitatea Divină dar nu cu entităţi invizibile, ci cu materialitatea lumească trucată cumva : icoane,sicrie, cruci diverse imaginate plastic, construcţii mai mult ori mai puţin reuşite cam în spiritul lumescului ce ne cam domină.
   "Oamenii cred mai departe, dar nu mai vor, nu mai pot crede în entităţi invizibile şi transcedentale. Religia rămîne dar are ca obiect materii...Fiinţele ideale s-au transformat în elemente lumeşti"(N.Steihardt).
   Imaginarul spiritual colectiv a cam dispărut undeva, L-a retras EL pentru că nu-L înţelegem, şi nu-L merităm, mai sînt unii încăpăţinaţi, L-a care şi EL ţine, şi-s ascunşi privirilor, neînţeleşi de mulţimea nedreaptă şi nedrept  îndrumată de "avocaţii" cultelor "inculte". E altfel credinţa adevărată ceL cuprinde definit corect pe EL, Nedespărţitul, Unicul, Pur, ce ne aşteaptă pe toţi, să-L ştim, respecta şi crede, cum E EL, Adevărat.
   Acei singuratici cu EL în gînd, nu-s chiar puţini, şi nu-s legaţi de aşezăminte religioase is liberi, am întîlnit cîţiva din diverse colţuri de ţară, cu imaginea SA în sinelea lor, încă-I slujesc cum se pricep, neştiuţi de lume cumva, îL ţin nedespărţit în gîdul lor, pentru că EL e O Unitate Divină Inimaginabilă de nedespărţit, cum face rău azi lumea nedreptă în frunte cu religiile lor, împărţindu-L în cîteva componente, de ce nu în toate, care-S poate miliarde, de miliarde, de miliarde....şi Toate Demne din EL, de ce se zgîrcesc cu EL, tocmai cu ceL ce zic că-L slujesc?
   Cei ceL slujesc în singurătatea lor, îs ocrotiţi de EL, înpreună cu familiile lor, şi nu ştiu de pedepsele ce-i lovesc cam pe toţi nedrepţii lumii acesteia, chiar în frunte cu cei din cultele lor, la hurtă nediscriminatorie ca-ntre nedrepţi în faţa LUI .

Instanţa

   Instanţa supremă adevărată, îndreptăţită, îi cunoaşte pe fiecare, şi se adresează numai celor cei pricep tema fundamentală a existenţei noastre într-o legătură definitivă cu EA, altfel nu se poate vieţui corect, "instanţele nu cheamă decît pe cei ce vor să vină la ele"(N.Steinhardt).
   Majoritatea omenirii ignoră instanţa Sa, şi-şi angajează cîţi "avocaţi" ai diferitelor culte, de-s respectivii cu trecere înaintea LUI, se mai rezolvă cîte ceva, de nu, nu, se poate să afli că trebuie să te-ndrepţi, ori. 
   Şi-n acele eşecuri, urmeză să te străduieşti tu să-L afli, respecta, şi crede cumva pentru a-ţi rezolva deficienţa de îndreptare cumva în direct cu EL, altfel pedepsirea ta ori a familiei tale sau şi şi, va continua pînă vei afla cum să-L întîlneşti faţă în faţă să ştii cum stai, vei afla dosarul de la EL, şi te vei trezi cumva.
  

Te cunoşti?

   Cu sinele poţi face foarte multe de-l stăpîneşti cumva, pentru că-i foarte greu în condiţiile libertăţii şi democraţiei ne moralizate, preocupare intensă pentru înfrînarea pornirilor înăscute şi needucate încă, inconştientul e foarte greu de aflat şi stăpînit.
   În afara ta e altceva, există reguli, legi, obiceiuri şi mulţi observatori interesaţi să te educe cumva de ai interes şi dacă familia şi apropiaţii sînt în acest sens preocupaţi cumva, de nu tot din interior îs pornirile ce te sălbăticesc într-o lume civilizată, cibernetizată, internetizată, globalizată şi dezinteresată, dezordonată, neîndreptată încă
   "Sufletul e absolut liber în interior, dar în afară se supune formelor şi obiceiurilor"(Michel de Montaigne). Pornirile trebuiesc moralizate, cu voinţă, tenacitate, educaţie în timp, ori prin credinţă bună de orice fel, doar bine înţeleasă, fiind cea mai completă împăcare a animalităţii umane cu raţiunea .
   Bunul simţ, cine-l are e un cîştig uriaş, în ziua de azi e o avere a sinelui aceluia, netransmisibilă, nu ţi-o fură nimeni, e o proprietate foarte preţioasă oriunde în lumea de azi, o raritate în nedreapta noastră lume, atunci"bunul simţ e cel  mai bine împărţit din lume"(Michel de Montaigne).

Greşesc plătesc

   În librărie, d-na încă tînără, disuţii pe teme diferite şi despre credinţă, ei i se pare că EL ar vrea ceva, simte că e atenţionată cumva, nu se pricepe deloc, eu cumva în grabă, îi zic că EL va veni pe pămînt şi ea fiind destul de tînără încă poate să-L afle în acele viitoare transformări lumeşti-Divine.
   Acasă, constat că-s pedepsit destul de serios, pierd viaţă, oare dece?, alarmat îmi rezum urgent trăirile trecute, şi aflu cam destul de repede unde I-am greşit : nu trebuia să mă amestec între EL şi d-na din librărie obligîndu-L cu ce drept? să o ţină-n viaţă, pînă vine EL la noi, remarcabil.
   Urgent a doua zi, îmi  cer imediat iertare de la  EL, şi planul de îndreptare iL propun, şi trec la acţuine cît de repede pot, trec peste alte treburi, EL e prioritatea mea nr.1, cînd îL pricep. În librărie, d-na chiar e plăcut surprinsă de acţiunea mea, poate se va putea apropia şi ea de EL cumva, speră şi discuţia e mult mai evoluată în dezbateri spirituale, şi-i zic că am fost atenţionat-pedepsit aspru, dar îs învăţat, mai mult decît să mă părăsească mai bine să mă pedepsescă, toată viaţa am fost tot pedepsit şi nu L-am simţit deloc, acum cînd e mai mereu cu mine, să risc, nu concep defel renunţarea la EL, orice ar fi.
   Aşa află d-na că trebuie să se-ndrepte, şi-şi dă seama oarecum trezită că e atenţionată printr-o suferinţă apropiată, se vede că-i preocupată de îndreptarea sa, îi dau şi adresa de blog, şi o informez şi de alte acţiuni ce EL le doreşte şi le practic pe net.
   Deci cam aşa acţionează EL vînînd doi dintr-o lovitură, îndreptîndu-ne cumva, eu crezîndu-L, dar mai am de învăţat, cam aşa, prin trăiri, din greşeli, iar ea, o îndreptare începătoare altfel poate.
   Nu contează vîrsta, starea, ocupaţia, felul de a fi, în orice fel te afli, important e să-ţi deschizi gîndul spre EL, şi să nu-L mai părăseşti cît exişti, de nu L-ai aflat pînă acum.

Întîmplare ?

   Mai repet, consider că-i necesar : cine se simte bine în credinţa ce o cunoaşte, indiferent care o fi şi e şi apărat prin ea cumva el şi familia sa, atenţionat uneori, ori de are o oarecare conlucrare cu EL, să n-o lase în ruptul capului orice ar fi, să se întremeze şi mai bine în acea credinţă cum poate mai bine, pentru că i se potriveşte , şi-i a lui cît va exista, ori pînă va veni EL, atunci va fi alceva vom trăi şi vom vedea şi simţi, ce va dori EL, cu noi.
   Un tip solid intră pe uşa librăriei, cu gura cam mare pentru un bărbat, dar e bine şi aşa pentru că mai afli trăiri de îndreptare, eu nu pot tace, şi-l cam pun la punct cumva în privinţa crdinţei, se interesază ce crdinţă am, îi zic teist, el de colo, ateist, nu teist , fără a, zic , cu greu îl lămuresc cumva.
   Ulterior, acasă îmI transmite că nu-s nici un fel de teis, ci un om în formare înspre credinţa în EL, am înţeles Tată Ceresc.
   La librărie tipul deşartă o întîmplare : era  la strîns ciuperci, cumva pe lîngă o mînăstire, îşi propusese cu acordul familiei care era cu el, la plecare să aprindă o lumînare în mînăstire. Se vede că strînsul ciupercilor o fi durat mai mult şi se răzgîndesc a mai aprinde acea lumînare. Pornesc pe drumul de întoarcere, la o intersecţie, drumul spre mînăstire e spre stînga, ei cu maşina spre dreapta înspre casă. Hopa dar faitonul cu cai de unde a apărut aşa tam-nisam, şi boacăna-i mare, accident, daune mai mari mult decit de aprindeau o lumînare şi timpul ce-i zorea i-a părăsit lăsîndu-i cu zăbava .Eu îi întăresc zisa de învăţătură a lui : odată promiţîndu-I nu mai întoarce orice ar fi în ruptul capului, că plăteşti cu vîrf şi îndesat amăgirea SA.

ÎL vom şti

   De vrei ceva, ce nu ai căderea, priceperea, dăruirea înăscută, dar totuşi doreşti cumva fiind complet poate nepriceput, dar atras de necunoscut, poate din curiozitate, ca şi mine cînd EL mi-a dat credinţa SA, şi de atunci tot învăţ cumva, pentru că mă îndrumă şi nu mă părăseşte  mai deloc.
   Încă nu-s capabil să-mi ţin echilibrul credinţei în lumea asta nedreaptă, echilibrul în EL, fără EL în preajmă, îs prea nepriceput încă, trebuie să mă formez cam cum vrea EL, şi nici nu ştiu încă cum e să fiu un credincios în EL.
   Am totul de învăţat, totul e confuz încă pentru mine, de la A la Z, nimeni nu-L ştie complet ci pe fragmaentele unui puzzle Universal, în care toţi zic că se pricep, de loc însă nu ştiu nimic corect, drept, adevărat, ci cam cei mai pricepuţi deţin cel mult o copie-fragment din fragmentata şi mult falsificata imagine a SA în lumea nedreptă a oamenilor.
   Nimeni nu L-a văzut vreodată, toţi îL intrepretează, cum îi taie capul, de obicei în favoarea lor nedreaptă, mai mult au imaginat personaje "divinizate" ce nu aparţin Lumii LUI, ca nişte păpuşi ce le manevrează abil pentru a se apăra de adevărurile LUI ce nu le cunosc deloc, dar se dau rotunzi nevoie mare, pe interese străine de EL.
   Nu-i va mai răbda mult, vine odată, să-L ştim adevărat, şi va face ce trebuie făcut pentru îndreptarea lumii acesteea ce-I a LUI, creaţia Sa.

AI LUI

   Da, intresant, ceva ceva e cu poporul SĂU, totul e în legătură cu EL, şi încă e şi-ncontinuare, dar de curînd, a cam schimbat macazul oarecum şi spre întraga lume, îi mai aşteptă şi pe EI, dar mai rezervat oarecum. L- au cam dezamăgit, şi-i presează încă. El a investit mult în ei, şi-i dorea mai aproape, acum caută şi alţii, să vedem ce va fi, EL va fi printre noi mai altfel cît de curînd, ori, vom afla multe neştiute încă în lume din Lumea LUI,urmează o Schimbare.
   Pînă va veni EL totuşi, şi toţi îL vom şti cum E, nu trunchiat, aproximat, bojbăit, cum îL percepem azi în lumea noastră nedreaptă. Nu ne va lăsa, de vrem ori nu, va face ce e programat, cumva vom afla, poate şi prin mine, nu ştiu, mai sîntem mulţi în lume azi.
 

Hibiscus

   Am şi un premiu de la EL, am preocupări oarecum şi horticole închinate şi LUI, un altar cu de toate cam felurite plante, în amestec şi cu gazon, cam în fiecare an îl măresc cumva, acum are cca. 2,5 ari, e în cîmp deschis.
   Şi lîngă casă am diferite spaţii cu plante închinate LUI, şi în lucru un solar-seră poate, în camera mea toate plantele-s închinate LUI, în cameră temperatura variază iarna de la cca. +1 pînă la cca.+27grd.ces.= dimineaţa-seara.
   Trandafirul chinezesc din camera mea înfloreşte în acest an începînd de la mijocul lui ianuarie, nu ca de obicei din vară pînă venea iarna, e premiul de mulţumire ce şi la făcut EL, să-l ştiu şi eu, şi voi cunva.
    Am primit diverse îndrumări cu privire la ce-I închin LUI în domeniu horticol, nu totdeauna am fost pe fază, am mai şi greşit uneori, şi m-a penalizat cunva.
    EL doreşte atenţie din partea noastră, respect şi de-I şi închini cîte ceva ce-ţi place şi ţie, să-l îngrijeşti în numele SĂU e ceva extraordinar.
     Eu am greşit cîndva, şi I-am promis de mă va scăpa. şi m-o scăpat, îi voi înălţa o biserică, a trecut mult timp şi încă mai am de lucru, am  altarul, şi altele în lucru, EL nu vrea neapărat un templu, cît te pricepi, e bine ce-I închini în comuniune cu EL totuşi.
     Nu e prea pretenţios, doreşte să-L ştim, respecta, cu frică de nu se poate altfel, şi cît mai curînd să-L şi credem pentru că-I sîntem datori vînduţi, şi nu-L prea ştim încă majoritatea.

Cărarea

   Da, aşa e El îţi dă ocazia să te afirmi cumva în credinţa LUI, constaţi curînd că alţii nu o înţeleg şi nici pe tine nu te înţeleg defel, îţi dai seama că nu ai aliaţi ci potrivnici, în cel mai bun caz unii care se miră de ce crezi în EL.
   Unii curioşi, ca la ceva ieşit din comun, inexplicabilă spiritualitate, unicat în zonă, sînt unii ce-s mai permisivi în ale credinţei în general, ori începători, nehotărîţi  în ale spiritualităţii, o întreagă paletă de felurite credinţe şi necredinţe.
   Unii maturi, realizaţi social nu-şi pun problema tranşant, ori ori, se complac sînt în  derivă cu valurile vieţii,EL nu ia cernut încă îs la hurtă indecişi, fiece o fi, nu-i interesează mai nimic, fierb în suc propriu cu bune şi rele, amestecat.
   Le umple viaţa mass media, după o secetă cumlită, nu au timp şi priceperea înţelegerii ce li se întîmplă, îs victimile nedrepte ale lumescului nefiresc, haotic, dezordonat
   Nu ne interesează înfăptuirea binelui necesar vieţuirii normale, şi de care EL ne face responsabil să-l utilizăm, să-l posedăm în noi evident, nu empiric ca acuma.
   Trebuie să reuşeşti, greu uşor, cu împotrivirea generală, în caz de nereuşită singur răspunzi, nu poţi da vina pe nimeni, ei nu se inplică, nu ştiu nimic, nu găseşti sprijin mai deloc, decît în EL, cînd meriţi cumva
   Eşti un însingurat, pusnic între oameni, în vîrtejul lumii acesteia, în care oricum eşti participant mai retras pentru că nu poţi sluji la doi stăpîni, şi EL te forţează cu consimţămîntul tău să-ţi construieşti o cărare cam întortochiată şi nouă în lumea noastră, pe care vei circula singur deocamdată.
   Nu cred degrabă să întîlneşti rătăciţi cumva pe cărarea ta, nici nu o sesizează măcar, nici nu ai voie deocamdată să-i faci prea publicitate, cît se nimereşte cumva, la mulţi li se pare lumina întunecată, halucinaţii de nedrepţi .
   Cărarea e cam străină de lumea noastră, şi duce spre LUMEA LUI, e ceva ce EL mii de ani a construit, nevăzută, neştiută, nebănuită măcar, e ceva absolut nou, în afara a lor LUI, credinţa curată, pură în EL, Gelosul, Unicul, adevăratul,Responsabilul, Creatorul, Universul.
   "Opera trebuie să poată fi îndeplinită în orice fel de împrejurări şi independent de ele. Aici nereuşita nu poate fi trecută pe alţii, pe soartă, pe viaţă, pe împrejurări în general. Victoria este obligatorie. Răspunderea e mereu şi în totalitate a subiectului. Vina, întreagă, e netransmisibilă. Invocarea circumstanţelor este de aceea nulă şi neavenită" (N.Steinhardt).
    Responsabil oarecum invitat e Necunoscutul din noi. Marele semn de întrebare, ce ne ştie în cele mai intime feluri acţiune şi gînd, pentru că-I aparţinem cum nu ne închipuim încă.

Întărirea

   Cum plictiseala, cum săturarea de vieţuire, e nefiresc, e josnic, viaţa trebuie trăită vrei nu vrei, e de dorit nu de refuzat un cadou de la EL, şi ca orice cadou ce ţi se dezvăluie permanent tot mai frumos desăvîrşit, cît ai de trăit, nu aiurea-n tranvai, fiece o fi.
   Vieţuită în toată complexitatea ei, să nu te mai saturi de viaţă, asta e normal şi să-I mulţumeşti mai permanent în gînd cu EL. Nu ai voie să te plictiseşti, ori eşti o epavă, un ratat, un gunoi uman, aşa te simţi? Nefolositor ?
   Nu meriţi, dar EL se face că nu te vede, că-I refuzi darul, mult dorit de mulţi alţii pedepsiţi de EL pentru grave erori, şi tu ce faci? E darul suprem dat omului, trezeştete, pe ce motiv nu ştii să-ţi chiverniseşti  viaţa ?
   Eşti oare un neputincios, un vai de tine, faci oare umbră degeaba pămîntului, tu care ai primit de la EL lumină pentru viaţa ce o ai în faţă.
   Ce ai făcut cu lumina LUI, ai pierdut-o, irosit-o degeaba, ori nu eşti conştient că EL ţi-a dat lumină, să ştii că ţi-a dat lumină interioară vrei nu vrei o ai de la EL dintotdeauna pentru totdeauna cît exişti.
   Cu lumuna ta poţi ajuta pe mulţi nevoiaşi, nu te vei plictisi niciodată, cautăte în firea ta şi vezi de nu găseşti tărie pentru continuarea existenţei tale rodnice, nu oricum rodnice, fii foarte atent cu ea !
   Nu te întrista că nu ştii ce să faci, că nu-ţi imaginezi trăirea în continuare rodnică, ai o pauză de activitate neprogramată, cere-I ajutor LUI şi numai LUI în gînd neîncetat pînă primeşti răspuns, nu te lăsa!  
   Răspunsul îl vei simţi cumva şi te vei bucura fii sigur, numai să nu disperi, ai răbdare şi atenţie la semnele LUI către tine.
   Ai ieşit la pensie şi e greu fără ocupaţie, cautăţi-o indiferent ce o fi să fie, de nu ai nici un căpătîi, ajută-i pe alţii mai neputincioşi decît tine, şi fii rezonabil la cei ceri LUI, şi răbdător cu atenţia  mărită, nu au intrat zilele în sac, gîndeşte-te de e posibil cum să-L ajuţi şi pe EL cumva, e ceva foarte înălţător, vei vedea!

Cunoaşterea

   "Cînd orice creatură trebuie să se declare, să fie aşa cum e şi cum era dintru început, cum poate nu şi-a dat singură seama că e. Vine clipa, emoţionantă şi surprinzătoare desigur, a întregului adevăr"(N. Steinhardt).
   E greu  să-ţi dai seama că nu eşti încă treaz, că EL a organizat încă de mii de ani în aşa fel lumea încît unii să-i ascundă celorlanţi adevărurile, după diferite tertipuri.
   Şi astfel am trăit de mii de ani adormiţi, şi în curînd soneria ceasului SĂU, va suna alarma trezirii mondiale, la ADEVĂRUL LUI, ce numai l-am mimat, aproximat, bojbăit, cu ochii legaţi, acuma ni-I dezleagă.
   Va fi uimitoare trezirea, adevărată, vom afla, ce nu au ştiut zeci, sute de generaţii, cine sîntem, cine-I EL, ce mai avem de făcut.
   EL nu-I mulţumit de noi, va trebui să ne schimbăm comportamentul în totalitate.
   Aşa a fost să fie să nu-L ştim, înţelege, respecta, nici de frică nu-I mai ştiam, de credinţă poate unii în unghere pe undeva pe care EL i-a ocrotit departe de ochii lumii, cred că nu ne-a dorit în apropierea SA, nu meritam.
   Masele cît şi elitele nu L-au ştiut mai defel, s-a ascuns şi cu ajutoril religiilor ce ni le-a dat pe capete, să ne săturăm de neputinţa noastră milenară.
   EL ştie absolut totul despre noi de mii de ani ne studiază, în diferite ipostaze, şi chiar pedepsiţi uneori, să ne vadă reacţiile, micile treziri efemere. Ştiu că va veni dar nu ştiu cînd încă. Nu ne rămîne decît să-L aşteptăm cît mai pregătiţi cumva, căutîndu-L în noi, şi îndreptîndu-ne spre bine.
   Vă rog să fiţi calmi, cu răbdare pregătiţi-vă de întîmpinarea LUI. Ştiu atît că după primele semne va începe o haotică trezire şi nu e de dorit, trebuie să ne stăpînim, e prea aşteptată regăsirea ca să o ratăm grăbindu-ne.
   Unii mai pregătiţi dintre voi deja au prins să-L întînpine, se pregăteşte ceva, nu simţiţi încă?

Petrache Lupu 2

   Mihai Urzică : "din toate predicile lui Petrache Lupu (P.L.) a lipsit întotdeauna înţelegerea şi mărturisirea sfintei treimi.... Din toată trăirea spirituală a lui P.L. lipseşte concepţia mîntuitorului...totodată lipseşte de la îndemnurile lui P.L. ideia de mîntuire...Este preocupat de cele pămînteşti şi nu de cele cereşti...lipseşte mai cu seamă a spovedaniei şi împărtăşaniei... că e destul să ne pocăim la cruce şi la buturugi, spre a ne curăţa de tina sufletului nostru".
   Se uită esenţa cererii LUI către oameni prin intermediul lui P.L.: să încerce fiecare să se-ndrepte în faptele şi gîndurile lumeşti şi ale credinţei cum o pricepe fiecare, deci totul se bazează pe ce va face fiecate în dreptul său pentru îndreptare, nu la grămadă în frunte cu unii nedrepţi, pe care P.L. îi critică în public "văzîndu-i" ce fel de clerici  păcătoşi erau.
   Domnul vrea de atunci să se tezescă lumea în adevăr, binenţeles că nedrepţiilor şi acoliţii lor nu vor să-L ştie decît aşa cum EL s-a ascuns cunoaşerii de mii de ani, şi nu le vie a crede că e altfel, de cît îL ştiu. 
   Pentru a fi în fruntea obştii credincioşilor trebuie să ai chemare spirituală înălţătoare, nu funcţie clericală, şi să fii în toate înpreună cu oamenii cei conduci, nu să-ţi cauţi privilegii nedrepte.
   EL a simţit o oarecare atracţie a maselor spre simplitatea nefirească a unor minuni, indiferent de suportul lor.
   Şi  P.L. nu a fost pe măsura aşteptărior LUI, cu toate că EL a căutat să mai îndrepte cîte ceva, dar s-a lămurit curînd că lumea trebuie pedepsită, şi aşa a fost. Încă nu se înţelege dorinţa SA nici acum în sec.XXI, e bine că ne mai păsuieşte încă. Dar eu zic să-L căutaţi în voi, singuri fără interpuşi, pentru că vă aşteptă.

Trufia

   E foarte greu cînd succesul  în viaţă cumulat cu cel spiritual te orbeşte, crezi că la-I prins pe Dumnezeu de un picior, şi de se mai întîmplă că eşti şi în comuniune cu EL, dar neechilibrat, încă nedrept, repezit, o ei peste ochi de la EL, cît de curînd.
   Deci îi eşti întîi LUI dator să-I mulţumeşti, şi grabnic de mai ţine comuniunea cu EL, şi nu te-a părăsit, caută să afli calm, cu răbdare ce e de făcut să te echilibrezi cumva, pentru că trufia nu-i bună deloc.
   Cu bun simţ, şi multă răbdare pentru că nu le prea place apropiaţilor să te ştie şi în credinţă-comuniune cu EL şi nedrept, îngînfat, călcînd în străchini de nu te vezi.
   E greu să-L înţeleg, încă mai am foarte multe de învăţat, ştiu cîte ceva şi vi le-am transmis nu pe toate că şi aşa încă nu ştiu să mă comport cu EL în apropierea mea, mai permanent, e greu.
   Îmi dau seama cît de greu le-a fost unora ce au avut legături apropiate cu EL, dar au aplicat o tactică de evitare a vieţuirii în lume, retraşi e altceva, numai cu EL undeva în cele pustietăţi, şi ulterior purificat cumva de poţi reveni în lume cumva cred că-i mai uşor, ai un alt statut.
   Poporul SĂU angajat în vechime pentru EL, aşa rămas, iar cu EL totuşi trebuie şi ei să se trezească cumva, pentru că EL îi tot presează, şi ei ştiu toate cererile LUI, cei privesc.
    Ştiu că e greu, dar va veni şi va trezi lumea pentru o nouă eră cu EL.

Ceva despre Poporul SĂU

   Cît de curînd sprijinul acordat de statul sudic oarecum Istraelului, va înceta, şi vor începe problrmele, asta în virtutea presiunii ce o exercită EL pentru îndreptarea poporului SĂU.
   Sînt foarte multe de spus dar nu prea am voie de la EL, aşa că voi mai spune că EL încă are mari aşteptări de la EI, şi de ar fi fost cum vroia EL, alte vremuri trăiam noi, lumea, azi .

Caracterul

   Ansamblul însuşirilor fundamentale psihice-morale ale unei persoane, care se manifestă în modul de comportare, în ideile şi acţiunile sale.
   Caracterul te reprezintă fără să vrei, înainte mult de a te prezenta, cine şi ce eşti cu toate bune şi rele, ce hram porţi, într-un cuvînt te dezvăluie, înainte de a deschide gura chiar.
   E ceva ce te poate înălţa ori coborî în aprecierea apropiaţilor. În situaţii limită, nefireşti în care viaţa te pune, încercîndu-te, de ieşi ori nu bine.
    O bună educaţie, însuşită corect, adevărată, responsabilă în intimitatea ta cea mai adîncă, e cel din urmă apel al tău la firea ta întruchipată, ce e cel mai greu de schimbat cunva, e ultima staţie a firii tale .
   E tiparul autentic, lăuntric, ascuns ce nu se vede, decît în deranjante, ofensatoare, dărîmătoare ocazii limită în care viaţa te obligă să le trăieşti cumva, vrei nu vrei.
   Aşa că cel mai bine e să te înfrîneţi, moralizîndu-te neîncetat, conştientizînd permanent conduita ta, filtrînd de poţi toate acţiunile tale prin politeţea necesară, şi buna cuviinţă.
   De se poate să fii cît mai treaz la controalele inopinate ce ţi le face viaţa la pielea goală, la fundul gol, al comportamentului, gîndirii  şi în prezenţa martorilor de toate felurile ce te evaluiază vrei nu vrei, etichetîndu-te după cum eşti, şi foarte greu vei schimda ceva de va fi nevoie cîndva.
   Trebuie să fii un om normal, aşa cum te doreşte EL, cît mai curat, adevărat, fără false atitudini ce nu te caracterizează defel, ce nu te reprezintă pe tine cu adevărat, verifică-te permanent ca în faţa unei oglinzi interioare, ce trebuie să o ai.
   N. Steinhardt : "Convingerea politică, părerile filosofice, originea socială, credinţa religioasă nu sînt decît accidente ; doar caracterul rămîne după filtrările produse de situaţiile limită  ce ţi le pune-n cale viaţa".

Precauţia

   Gilbert Keith Chesterton : "păcatul nu este că maşinile sînt mecanice, păcatul este că oamenii sint coducătorii ; nenorocirea nu este că oamenii iubesc maşinile, nenorocirea vine din faptul că oamenii iubesc prea puţin  maşinile" Adică nu le apreciază destul de corect, şi cu precauţie conduse.
   Şi sînt inconştienţi de forţa lor distructivă, haotică cînd sînt conduse iresponsabil, neatent, beţi de viteză, şi ne cunoscători ai sinelui lor în raport cu maşinile lor.
   Omul la conducerea unei maşinii se poate transforma într-o fiară incontrolabilă, ajungîndu-se uneori nefiresc de rău, educaţia, şi legi aspre, precum şi implicarea LUI prin conştientizarea omului despre normalitatea existenţială, deci o asigurare la EL şi la ADAS.
   Crezi că EL ţi-a dat viaţă şi te-a lăsat să evoluiezi bătîndu-ţi joc de tine, creaţi SA, El te bate înainte de a face prostii, şi după ce ai făcut-o lată te mai bate dar şi mai tare, pentru că nu ai ţinut cont de avertizarea dată.
    Nepricepuţi, nedrepţi, nefireşti, încăpăţinaţi, buieci pe cheltuiala LUI, inconştienţi, măcar conştiinţă să aveţi, că-I sînteţi datori vînduţi, măcar acum în al 12-lea ceas.

Petrache Lupu

    Un subiect ce de mult îl cam ştiam, mai bine poate de cca 10 ani, Am să caut să-l analizez cumva deoarece e un episod interesant, şi unic cumva, şi EL mi-a dat voie.
    Petrache Lupu cam bolnav, gîngav, casătorit, sărac, cioban din satul Maglavit, de la finele lui mai pînă pe la începutul lui august 1935, întîlneşte sub forma unei entităţi Divine pe Domnul Dumnezeul nostru, sub forma descrisă ca un Luminos MOŞ cu plete şi barbă albe ce levita, vorbindu-i ciobanului să transmită românilor că trebuie să se-ndrepte, să se trezecă moral şi în credinţă cumva cu influienţe  din NT cred , nu ştiu pentru că pe mine EL mă îndrumă tot spre o trezire morală a societăţii oamenilor, dar şi de cunoaşterea şi respectarea LUI, în vederea încredinţării .
   Petrache Lupu a fost îndrumat de EL să transmită oamenilor ca singuri să-şi caute îndreptarea, şi încredinţarea, altfel vor avea de suferit amarnic de sus pînă jos.
   Oamenii nedrepţi, neînţelegători, au obligat pe cioban să încalce zicerile Divine, obligîndu-l săi intermedieze cumva mai multe vindecări, ameliorări ale vremii, diverse alte probleme, dar s-a uitat pricina : îndreptarea de sine a fiecăruia în parte,şi toată minunea a ieşit pe dos pentru români, şi au fost pedepsiţi amarnic 50 de ani, inclusiv bisericile nepricepute încă.

Inconştientul

   De vreme ce este inconştientul şi te apasă, trebuie să-l subjugi luminîndu-l şi să te purifici cunoscînd (Sigmund Freud).
   Inconştientul la fel ca şi animalitatea înăscută, umană, se poate înlătura prin educaţie în timp, cu voinţă, inteligenţă şi în ultimă instanţă prin moralizarea fiinţei tale.
   Dar există un dar foarte mare şi periculos, se poate reinstale imoralitatea, inconştientul şi animalitatea precumpănitoare în fiinţa ta neatentă, intrînd într-un mediu foarte ostil, fiind nepregătit suficient de bine, adică încredinţat adînc, şi trebuie să o iei de la început din nou, deci atenţie, vigilenţă, şi conştiinţă înaltă de se poate.
   Trebuie să fii atent la orice provocare, întîmplare deochiată, ori fireasă neaşteptată nouă nemaiîntîlnită.
   Şi de se mai întîmplă inconştientul, ca la mine, să te mai încerce uneori, şoptindu-ţi cîte prostii, rele ori necuviinţe, să te faci că nu-l auzi, eşti surd la pornirile lui deochiate .
   Ar fi corect să-ţi ceri iertare în asemenea cazuri de inconsecvenţă spirituală intimă, să-ţi ceri iertare LUI, că ai avut o asemenea pornire, căreia nu ia-i dat curs, te-ai înfrînat conşient, dar procedind aşa cred că-i mai bine.
   Acel gînd rău să-l stăpîneşti,şi să-l fugăreşti din minte, uitîndu-l cît mai repede, gîndintu-te la alceva mai constructiv, mai adevărat, pur, curat, la comuniunea cu EL cumva.
   De nu-ţi stăpîneşti conştient gînditele involuntar greşeli, şi le şi repeţi, fără să-ţi ceri instantaneu iertare, şi să te căieşti cumplit, sincer, ajungi din greşeaşă în greşeală o epavă, nu un om adevărat.

Curajul

    Da, curajul, dar nu cu ochii închişi ca un înpins de un inpuls nefiresc, nebunesc, ci curajul adervărat roditor, responsabil, e ceva ce te face viteaz, demn , irezistibil, de neoprit, chiar invulnerabil pentru cei luaţi prin surprindere de iniţiativa ta. Henry Montherland : "Curajul! La cuvîntul acesta revenim mereu".
    Un curaj folositor, nu gratuit numai să te afli în treabă, dement, zadarnic, zăpăcit, fără un ţel măreţ, deosebit.
    De curaj ai nevoie cam în multe întreprinderi ce se ivesc în viaţă, din lipsa curajului mulţi le evită, nu se inplică le e frică, laşi poate. Frederic Rauh : "Oricare ar fi concepţiile, curajul e totul"
    Poţi fi un deschizător de drumuri, de pîrtie, urmat de izbînzi nescontate pînă nu demult, un victorios, un învingător ce ia totul. Luis-Antoine Saint-Just : "Circumstanţele nu sînt grele decît pentru cei care se dau înapoi din faţa mormintelor lor"
    Toţi inventatorii au fost şi sînt nişte încăpăţinaţi curajoşi, la fel ca marii descoperitori, ce nu s-au dat înlături, sacrificîndu-şi chiar şi viaţa pentru un ţel, atunci nefiresc. Brice Parain : "E simplu, dacă vrei să fii liber, nu trebuie să-ţi fie teamă de moarte". 
    Şi reversul medaliei, cînd lipsit de curaj cu capul în nisip ca struţul, şi te năpădesc nevoile, învingîndu-te pe tine şi apropiaţii tăi. Rene Descartes : "Toate greutăţile se datorează faptului că eşti lipsit de curaj" N. Steinhardt : "Curajul îi cere intelectualului o oarecare simplicitate, refuzul de a se pierde în subtilităţi prea gingaşe, voinţa de a se descotorosi de speculaţiile intelectului analist şi fabulator ; de unde  şi formula lui N. Iorga : Frica are mai multă imaginaţie decît curajul".
    Şi cu EL să ai de lucru îţi trebuie o doză oarecare de curaj, orice ar fi îţi zici, e totuşi cu mine un nefapt, un CEVA ce nimeni nu-L ştie încă. Dar voi izbîndi, pentru că nu mă lasă de izbelişte, şi ce vrea EL voi voii şi eu cumva EL ştie.

Reprezentarea

    Numele ori cuvîntul cel reprezinţi că eşti, să fii aşa nu altfel, de eşti părinte să te comporţi ca un părinte întrutotul responsabil, de eşti educator să educi cu dăruire nu falsificînd aşteptările copiilor şi părinţilor, să ai chemate pentru orice funcţie ocupi şi să cauţi chiar de nu eşti bine pregătit să devii în cel mai scurt timp, altfel eşti un rebut social, nedemn de numele de om.
    Să-ţi faci datoria cum se cuvine nu după ureche, şi interes, de nu ştii lasă-te să vie altul, şi să nu-ţi fie ruşine de nepriceperea ta, e o dovadă de corectitudine, nu de laşitate.
    Dar să nu te încăpăţinezi şi mai rău să profiţi de avantajele funcţiei pe care nu ştii să o onorezi corect, aşa cum se-ntîmplă azi la noi în ţară, care-şi înşeală aşteptările de peste 20 de ani, iluzionînd poporul, cei furat nu guvernat, înfometat, dezorientat din vina falşilor politicieni, şi conducători cu numele, nereprezentanţi ai maselor ci ai propriilor interese, poate ne vom trezi cumva, şi EL ne va îndrepta.
    "Conducătorul spiritual nu trebuie să trăiască altfel decît enoriaşii lui....Omul politic se cuvine să fie pildă vie de cinste şi curaj pentru ţara lui....Guvernanţii se cade să poarte răspunderea actelor lor....nu eşti ostaş de nu o şi dovedeşti, nu eşti fiu dacă nu te învredniceşti prin faptele tale de acest nume ( N. Steinhardt ).