1537.Dorinţele SALE ce ne privesc

   Natura ce ne însoţeşte de cînd existăm pe pămînt, cu toate ale ei foarte diverse forme ale vieţii ei. Are reguli cărora trebuie să ne supunem, de nu le ştim şi pierdem în faţa ei, pe mîna noastră de nedrepţi şi-n faţa ei. E destul de necorespunzător că în faţa LUI nu ne îndreptăm şi nici nu-L ştim bine, cum ne-o cerut şi nici cu natura nu o ducem mai bine.
   Prin venirea SA acum 77 de ani pe aicea, o rezolvat mitul mesiilor de tot felul ce tot bîntuie prin lume mai vechi, ori de acum înainte. EL ne guvernează din CER şi din cînd în cînd ne mai îndrumă, cum doreşte. Şi la momente ce numai EL le programează în funcţie de ce încă noi nu pricepem. Singur ne îndumă şi prin aleşi ai SĂI, copămînteni, chiar conaţionali, doar să-L înţelegem corect, dar încă nu se vrea aceasta.
   Ne încăpăţinăm în necunoaşterea SA, şi adoptarea nedreptelor religii şi imoralitatea şi nedreptatea socio-culturală. Îndepărtîndu-ne continuu de dorinţele SALE ce ne privesc, dar încă degeaba. Ne preocupă micimea lumescului fără EL şi o viaţă socială nedreaptă, potrivnică voinţei SALE, exprimate chiar pe aicea, cînd o fost.
   Nedreptăţile de care sîntem capabili, includ şi fericirea de se poate spune aşa, pe seama altora, furtul de existenţă pe nenorocirea altora. De fapt toate-s cu acordul SĂU, că nu-L ştim şi-I greşim, părăsindu-ne şi alţii-s puşi să ne pedepsească. Uneltele SALE vremelnice, care ulterior nedrepţii fiind, la o adică şi ei suferind corecţii. Ni se pare un talmeş-balmeş, dar toate-s după un program discret de SUS. Nu vrem să-L ştim cum e cu EL şi noi şi vrem să o ducem bine, dar ne lipseşte Baza vieţii, s-o ştim corect.
    Adevărul SĂU, singurul care ar rezolva multe din necazurile noastre, de L-am cunoaşte şi de L-am respecta îndreptîndu-ne. Adevărul SĂU nu-i simplu ci foarte complex, mai bine numai ce ni-i strict necesar, pentru o existenţă simplă şi tihnită.

1482. Imorali şi fără EL

   În viaţă să cauţi să te împlineşti prin muncă doar în ce-ţi place cu adevărat să faci, cinstit cu bun simţ înspre bine şi util. Deci doar ce te reprezintă cu adevărat, ce faci ca pentru tine e adevărata ta valoare, restu-s eşecuri. Nu te ocupa decît de ce-ţi doreşti cu ardoare, chiar de-i greu şi de ne cunoscut urcuşul, te edifici în lucru. E şansa de a izbîndi, să te mulţumească în viaţa ta şi a familiei prin tine, chiar de la început o fi fost nepricepere.
   Existenţa e searbădă de eşti nepăsător, rezonanţa cu tot ce ne încojoară bun şi util nouă, de oriunde-I Esenţa. Numai cei ce ne sînt superiori pot şi sînt impasibili la tot ceea ce sîntem în viaţă şi natura Pămîntului SĂU. Sîntem siliţi de anumite împrejurări să luăm parte la o existenţă încă inexplicabilă multora clar, aproximăm încă nedrept.
   Nedreptatea ce ne sileşte-n existenţe rele şi urîte, cărora nume de nu le putem da, nu-i bai se află în toate. Fărădelegile trăirilor de cînd sîntem tereştri, tot aşa din vechime nu am progresat în bine şi util ci tot imorali şi fără EL.
   Înfăptuim întregul ce ne cuprinde-n bine, frumos şi util, cu gîndul dus şi fără frică nedreaptă, pică o fărădelege. Ce strică totul şi degeaba-i osteneala de nu-i grijă şi pază de nevoi, că aşa cum trebuie în faţa LUI nu-I sîntem.
   Aspirăm către înalte îndeletniciri, ce ne cuprind lăuntrul, izolaţi ne credem de ceilalţi şi nu-i, cînd necăjiţii cer. Lăsăm totul deoparte contribuind la o altă şi mai înalta LUI dorinţă, mila  şi daruim cum se cuvine pe cel ce cere.
   Pentru a nu decădea în lumescul nedrept, urzit continuu de răutatea societăţii, ne trebuie în suflete tărie destulă. Minţi lucide, consecvenţi în morală, bunăvoinţă să nu ne acrim în luptă şi echilibru în trăiri demne.
    Ne dorim nu numai noi, desăvîrşirea să fim, ce nu se poate, ca fără umbră să existăm, puri, curaţi, frumoşi. Dar nu-i cum, sîntem  raţiune şi umbră, dar şi inconştient şi lumină.

Petrache Lupu

    Un subiect ce de mult îl cam ştiam, mai bine poate de cca 10 ani, Am să caut să-l analizez cumva deoarece e un episod interesant, şi unic cumva, şi EL mi-a dat voie.
    Petrache Lupu cam bolnav, gîngav, casătorit, sărac, cioban din satul Maglavit, de la finele lui mai pînă pe la începutul lui august 1935, întîlneşte sub forma unei entităţi Divine pe Domnul Dumnezeul nostru, sub forma descrisă ca un Luminos MOŞ cu plete şi barbă albe ce levita, vorbindu-i ciobanului să transmită românilor că trebuie să se-ndrepte, să se trezecă moral şi în credinţă cumva cu influienţe  din NT cred , nu ştiu pentru că pe mine EL mă îndrumă tot spre o trezire morală a societăţii oamenilor, dar şi de cunoaşterea şi respectarea LUI, în vederea încredinţării .
   Petrache Lupu a fost îndrumat de EL să transmită oamenilor ca singuri să-şi caute îndreptarea, şi încredinţarea, altfel vor avea de suferit amarnic de sus pînă jos.
   Oamenii nedrepţi, neînţelegători, au obligat pe cioban să încalce zicerile Divine, obligîndu-l săi intermedieze cumva mai multe vindecări, ameliorări ale vremii, diverse alte probleme, dar s-a uitat pricina : îndreptarea de sine a fiecăruia în parte,şi toată minunea a ieşit pe dos pentru români, şi au fost pedepsiţi amarnic 50 de ani, inclusiv bisericile nepricepute încă.