1520.O existenţă liniştită

   Se zice de au bunăvoinţă şi înţelegerea multora de neînţeles că au duh. Că-s buni şi încrezători, drepţi şi miloşi din fire, ce mai în colo şi încoace, oameni adevăraţi. Normali cum trebuie să fie toţi. Să ne dăm în vileag obîrşia Divină, înălţătoare şi josnicia care ne mai încearcă s-o uităm definitiv. Lepădîndu-ne ca de o geoarsă inutilă nouă şi nimănui. Să ne dorim neapărat deosebirea de cei cu obîrşia simiană, ce-s inumani, imorali, şmecheri şi nedrepţi din fire.
   De ni se cere ajutorul, ori vedem neputinţa şi suferinţa ce cere fără cuvinte, să-i sărim în ajutor de putem. Să nu ne lăsăm rugaţi, chiar să preîntîmpinăm demersul şi să nu aşteptăm mulţumiri niciodată. Să căutăm prin felul de a fi, să nu ne atragem părăsirea şi a nostră de către EL şi s-o încurcăm ca acei năcăjiţi. Că un lucru esenţial nu se ştie : fie cît de molipsitoare şi năpraznică nenorocirea celor cu care vii în contact ajutîndu-i, nu te molipseşti.
   Eşti sub cea mai straşnică pavăză din Universul SĂU, invulnerabilă în faţa oricărei agresiuni. Cu EL nu se glumeşte ci mergi la sigur de te încumeţi şi vrei sincer să-L urmezi. Astfel te învoieşti să fii ales de Dumnezeu. Nu invers, că-i imposibil, să-L alegi tu pe EL. Deci pregătiţi-vă oamenilor prin îndreptarea cerută de SUS şi aşteptaţi-vă rîndul, să fiţi chemaţi cînd vii vremea. Cu răbdare şi încrede şi nu staţi degeaba ci existaţi cum vii menirea.
   Deci să fim neînfricaţi cînd ajutăm şi pe cel mai molipsitor bolnav în suferinţă aspră, că EL ne apără. Doar să fiţi sinceri şi cu încrederea în EL nemăsurată. Şi de asemenea, de sîntem îndreptaţi cum trebuie EL ne va alege să-L urmăm cum vrem doar sinceri doritori să fim.
   Să ne vedem de drumul vieţii ştiut prin felul de a fi, cum ni-i dat, muncind şi avînd grija zilei de mîine. Dar cu bun-simţ între oameni şi înfăptuind doar binele. Că astfel vom avea o existenţă liniştită. Şi de-L şi ştim corect, respectîndu-L cum se cuvine, e şi mai şi. Salvaţi noi şi familia noastră, fiind.

1416.Nu îngăduie să triumfe nedreptatea

   Spiritul şi gîndirea date nouă să ne întregească în corp material, înalt elaborat, cît sîntem vii pe Pămîntul SĂU. Da, sigur în aşa alcătuire ni se pare că sîntem străini pe acest pămînt, zicem prea obişnuit, dar nu-I. Ci-i o componentă vie, ne sesizată încă de noi din Totul ce-L formăm cu EL şi Lumea LUI.
   Avem un anumit traseu în cunoaştere şi altele de făcut, poate încă foarte multe şi încă imposibil, aşa cum sîntem, de ne închipuit măcar. Trebuie să mai evoluăm, dar în condiţiile cerute de SUS şi încă ne îndeplinite : moralizarea şi de nu putem să-L ştim măcat corect, atei să fim. Un timp cît ni se va da de SUS.
   Să căutăm apropierea de oameni cît mai mult, nu să ne băgăm în sufletete lor cu de-a sila, ci cît să nu-i derajăm deloc. Cu bun-simţ, să le fim de ajutor la nevoie, să nu fugim de răspunderea ce ne-o asumăm cînd ni se cere. Ne cunoaşterea reciprocă creează distanţe şi chiar duşmănii, ce-s atitudini incorecte şi de ne dorit între oameni. Imoralitatea s-o combatem cît vom exista, fiind îndreptaţi şi spre bine mereu şi rău şi urît niciodată.
   Sînt cazuri şi cazuri între oameni ivite, unii nedrepţi, ce-i eviţi te abordează continuu, nelămuriţi de ce-i ocoleşti ori refuzi prezenţa. Trebuie lămuruţi că mai întîi să se moralizeze, îndrepte, cum trebuie între oameni cu bun-simţ să fie şi doar după aceea se mai poate discuta cu ei. De nu vor, să fie evitaţi pînă se îndreptă integral cum trebuie.
   Adevărul oricare ar fi, e ceva frumos, dar atîta timp cît nu-i cunoscut bine e doar o părere, o contemplare mai îndepărtată ori mai apropiată doar. Trebuie preocupare de a-l cunoaşte cu folos şi învăţat la nevoie, să-l ştii util în bine. Dreptatea e singura în măsură, fiind necruţătoare şi fermă să impună adevărul la locul lui, poate necunoscut.
   Dreptatea nu îngăduie să triumfe nedreptatea, e aprigă şi numai de-i minţită poate greşi. ascunzîndu-i-se adevărul. Ca acuma şi de mult timp cu adevărul SĂU, straşnic dosit de creştinătatea nedreptă de cînd e ea în lume. Şi cînd dă puterea dreptatea altuia s-o înfăptuiască, doar acelora ce-s în stare, devotaţi cu dorinţă măcar de a o înfăptui neapărat.

1397.Singuri a ne îndreptăţi

    Îndreptaţi cum ni se cere e o realizare deosebită pentru tine şi familia ta. Să nu-ţi baţi joc de ea, izvoditoare de farmec, în rupul capului. respectînd-o în faţa celorlante trăiri ale tale oricare ar fi. Ea-ţi asigură o viaţă demnă şi corectă în timp cît vei mai exista dar să te menţii în aceeaşi parametri corecţi în faţa SA. Oriunde ai fi azvîrlit de viaţă a ţi-o duce, vrednică, de se poate într-o reciprocă rodire şi înălţare, respectîndu-ţi aproapele.
    Expresia fac ce vreau să însemne, nu că-mi fac de cap fără un bun-simţ şi îndreptare spre bine. Ci liber de teamă, pofte şi josnicii, ştiind ce-i în dreptul necesar a fi cumsecade şi onorabil. Ferindu-te de nedreptatea lumii încă în toi. Deconectîndu-te de la sluţeniile şi relele, imbecilităţile şi mîrşăviile, ce să cauţi a nu te atinge niciodată-n pe tine şi familia ta. Să nu ne cîrdăşim cu cei care nici ei nu ştiu cît îs de nefericiţi.
    Ni s-o dat lumea în dar şi nimic nu-i posibil fără participarea la dar. Deci neputincioşi nu-i corect a fi şi distanţi ci-n limitele bunului-simţ înspre bine şi util totdeauna. Departe de frecuşul zilnic cu răul şi urîtul, ce-s neprielnice realizării demne. Ceea ce-ţi doreşti cu adevărat viaţa îţi acordă, deconectîndu-te de încurcături banale şi trecătoare neputinţe.
    Căutînd realizarea se impune o mai permisivă înţelegere a ofertei, tăgăduind mai puţin, fiind mai avut în vastul domeniu al încîntării. Ce ţi-i dat  a ţi se petrece nu-l poţi evita, decît cu acordul SĂU, fiind un îndreptat ce-L ştii cel puţin. Se-ntîmplă uneori ca treburi derizorii să fie înălţate prin preocupări deosebite, îmbogăţindu-le. Făcîndu-ţi ţie aceea şi construindu-l e ceva, din inimă-l dăruieşti lumii.
    Să ne ferim a ne implica în zădărnicirea realizării cuiva. Şi a ne putem ajunge singuri a ne îndreptăţi.Cînd ne asumăm un lucru şi consecinţele-s de luat în calcul imediat şi concomitent. Să nu dăm curs avînd o imaginaţie debordantă, de ne controlat, fără a calcula urmările nefaste. Înfrîgerea s-o suportăm cu demnitate, învăţînd din ea şi ne acuzînd pe nimeni din afară, toată-i a noastră.
   Ne plac în general adevărurile consolatoare, nu cele tăioase ce ne-o retează din pornirile noastre nedrepte.

1374.Bettex

  Să nu-i observăm pe şmecheri şi canalii, ferindu-ne de ei. Nu-i ai cum întîlni, diferenţa cu ei e enormă, ei nedrepţi, tu în căutarea îndreptării. Cuplu invariabil, cînd înfăptuim binele şi moralizaţi şi avem şi credinţă în EL şi numai în EL.
   EL ne păzeşte de rele şi urîte un timp, şi de vede că-I luat în seamă se mai implică, de nu, mai aşteaptă vremuri mai bune. Implicarea SA e pe măsură, n-o prea pricepem imediat şi ne trebuie o acomodare permanentă cu măsurile ce trebuiesc luate mereu.
   Recunoaşte cîte unul (Bettex) că doar cu ajutorul credinţei numai în EL te poţi salva şi cunoaşte minumile, într-o existenţă corectă, adevărată şi altfel nu-s posibile, orice ai face. Şi de asemenea imoralii şi răi şi cu fapte urîte nu-şi revin la normalitatea omeniei, pierzîndu-se încet şi sigur.
   Să ne învrednicim a ne curăţa de negativitate şi nedreptatea lumii, îndreptaţi putînd să-L urmăm mai altfel, cum ne doreşte. Şi chiar şi noi încă nu sîntem conştienţi de necesitatea aflării SALE şi să ne comportăm mai acătării între noi respectîndu-ne reciproc, făcînd numai binele şi utilul.
   Fiind nedrepţi într-o societate nedreaptă, ne pasc permanent încercări cutremurătoare. Şi de ne-am putea să ne detaşăm de lumesc, să ne vedem de un drum corect, îndreptaţi, ar fi ceva. Altfel avem o existenţă fragilă, oricînd putem fi în suferinţe nemărginite.
   Se zice că o realaţie cu EL e cea mai cea, mai frumoasă, dar şi preocupantă şi neştiută, o afli din mers. Alăturea de EL.
   Pe drept nu-L putem renega fără a ne nega existenţa proprie. Şi dăm dovadă de inconştienţă. O inconţienţă mai aparte, pe EL nu-L ştiu mulţi şi siguri permanent de-o prezenţă doveditoare.
   Iadul e în mintea nedrepţilor şi nu au cum îl dovedi, cai verzi pe pereţi. Corect nedreptatea ce-o trăim e un fel de iad, ce ni-l facem noi înşine între noi cu ardoare negativă.
   Intenţiile bune nu ajung ci realitatea doveditoare, de ni le confirmă, simţindu-le ca atare.

1363.Reîntoarcerea la EL

   Conştiinţa impurifică firea binelui, care ar trebui făcută sincer din instinc. Dar e foarte greu după atîta amar de nedreptate în lume. Ce s-o împămîntenit cu titlu de glorie hîdă încă în baza existenţei, credinţa nedreaptă e acuma-n societate încă atotbiruitoare. Să ne reîntoarcem la EL, cum putem cum nu putem şi îndreptaţi, că altfel e viaţa rateu.
   Copilăria odraslelor voastre oameni n-o lăsaţi în grija celorlanţi copii mai capabili dintre ei. Că nu ştiu bine ce-i binele şi răul şi altele ca un om matur şi responsabil. Vă veţi trezi cu nedreptăţi în familie şi cu greu ori imposibil să le mai faceţi faţă, şi vor creşte  nişte nimeni. Şi voi împreună cu ei veţi fi părăsiţi de EL la greu în viaţă. Sînteţi responsabili pînă muriţi şi de îndreptarea lor şi greşiţi în faţa LUI de gîndiţi şi faceţi altfel.
   Chiar de copii au familiile lor proprii, să le atrageţi atenţia că-n faţa LUI încă-I sînteţi responsabil de nu-s morali şi să-L ştie măcar corect. Şi de nu vor după repetate îndrumări, cereţii LUI ajutorul şi doar după aceea se poate să-i lăsaţi în plata LUI. Cu toate că-n VT se zice că-s de capul lor oamenii după închegarea unei familii proprii, nu-i aşa de nu-s cum trebuie în faţa SA. Şi părinţii trebuie să medieze îndreptarea odraslelor în primul rînd ca ei şi familia lor toată să-I fie corecţi în faţa SA.
   Unii imorali şi iresponsabili se scutură grabnic de datorii asumate-n timp, dovedindu-se nedrepţi şi inumani şi-n faţa societăţii şi a LUI. Cînd într-adevăr situaţia e scăpată de sub control, de simţii că EL e cu tine nu te da deoparte din faţa greutăţilor or care ar fi ele şi vei reuşi în demersul tău doar cu EL alăturea. Ei se scuză, nedrepţii : că-i mai bine un măgar viu decît un leu mort. Pentru că-s fără EL.
   Şi EL ne ştie pe fiecare ce plătim în faţa SA, fiind vii de care EL Unicul Răsponsabil din faţa CER-ului. Nu putem singuri să ne apreciem în universul nostru închis de EL, pentru noi în cadrul Pămîntului SĂU. De asta cine zice că ştie, se înşeală de nu-i moral şi să-L ştie cu respectul cuvenit. De asemenea în cadrul convieţuirii pe Pămînt, EL ne crează condiţii prielnice şi drepţilor şi nedrepţilor pînă la o adică.

Petrache Lupu 2

   Mihai Urzică : "din toate predicile lui Petrache Lupu (P.L.) a lipsit întotdeauna înţelegerea şi mărturisirea sfintei treimi.... Din toată trăirea spirituală a lui P.L. lipseşte concepţia mîntuitorului...totodată lipseşte de la îndemnurile lui P.L. ideia de mîntuire...Este preocupat de cele pămînteşti şi nu de cele cereşti...lipseşte mai cu seamă a spovedaniei şi împărtăşaniei... că e destul să ne pocăim la cruce şi la buturugi, spre a ne curăţa de tina sufletului nostru".
   Se uită esenţa cererii LUI către oameni prin intermediul lui P.L.: să încerce fiecare să se-ndrepte în faptele şi gîndurile lumeşti şi ale credinţei cum o pricepe fiecare, deci totul se bazează pe ce va face fiecate în dreptul său pentru îndreptare, nu la grămadă în frunte cu unii nedrepţi, pe care P.L. îi critică în public "văzîndu-i" ce fel de clerici  păcătoşi erau.
   Domnul vrea de atunci să se tezescă lumea în adevăr, binenţeles că nedrepţiilor şi acoliţii lor nu vor să-L ştie decît aşa cum EL s-a ascuns cunoaşerii de mii de ani, şi nu le vie a crede că e altfel, de cît îL ştiu. 
   Pentru a fi în fruntea obştii credincioşilor trebuie să ai chemare spirituală înălţătoare, nu funcţie clericală, şi să fii în toate înpreună cu oamenii cei conduci, nu să-ţi cauţi privilegii nedrepte.
   EL a simţit o oarecare atracţie a maselor spre simplitatea nefirească a unor minuni, indiferent de suportul lor.
   Şi  P.L. nu a fost pe măsura aşteptărior LUI, cu toate că EL a căutat să mai îndrepte cîte ceva, dar s-a lămurit curînd că lumea trebuie pedepsită, şi aşa a fost. Încă nu se înţelege dorinţa SA nici acum în sec.XXI, e bine că ne mai păsuieşte încă. Dar eu zic să-L căutaţi în voi, singuri fără interpuşi, pentru că vă aşteptă.

Petrache Lupu

    Un subiect ce de mult îl cam ştiam, mai bine poate de cca 10 ani, Am să caut să-l analizez cumva deoarece e un episod interesant, şi unic cumva, şi EL mi-a dat voie.
    Petrache Lupu cam bolnav, gîngav, casătorit, sărac, cioban din satul Maglavit, de la finele lui mai pînă pe la începutul lui august 1935, întîlneşte sub forma unei entităţi Divine pe Domnul Dumnezeul nostru, sub forma descrisă ca un Luminos MOŞ cu plete şi barbă albe ce levita, vorbindu-i ciobanului să transmită românilor că trebuie să se-ndrepte, să se trezecă moral şi în credinţă cumva cu influienţe  din NT cred , nu ştiu pentru că pe mine EL mă îndrumă tot spre o trezire morală a societăţii oamenilor, dar şi de cunoaşterea şi respectarea LUI, în vederea încredinţării .
   Petrache Lupu a fost îndrumat de EL să transmită oamenilor ca singuri să-şi caute îndreptarea, şi încredinţarea, altfel vor avea de suferit amarnic de sus pînă jos.
   Oamenii nedrepţi, neînţelegători, au obligat pe cioban să încalce zicerile Divine, obligîndu-l săi intermedieze cumva mai multe vindecări, ameliorări ale vremii, diverse alte probleme, dar s-a uitat pricina : îndreptarea de sine a fiecăruia în parte,şi toată minunea a ieşit pe dos pentru români, şi au fost pedepsiţi amarnic 50 de ani, inclusiv bisericile nepricepute încă.