Îndreptarea

   Vi s-a impus cu forţa acum 1686 de ani de Imperiul Roman, inepţia, falsul în credinţă prin Isus şi NT, minciuna dusă la paroxism, urlată şi încă cu multe semne de întrebare neclarificate, totuşi există trufaşa prostie, care ne duce de nas încă-n lume, unii s-au săturat şi o părăsesc dar nu-L ştiu, nu-L respectă pentru că a fost dosit .
   Ascuns de minciuna : creştinismul deşănţat, deplasînd atenţia de la EL, Creatorul, Tatăl Ceresc, Dumnezeu cel Adevărat, al viilor, nu al unui mort de acum aproape 2000 de ani, îngropat şi aflat recent osemintele lui şi familiei lui şi identificat dar nu se vrea recunoaşterea, EL o va îndrepta prostirea lumii, numai răbdare, în curînd .
   Libertatea de a-L crede, şti şi respecta, Nicolae Steinhardt : "libertatea poate fi înfăptuită, ca un bun preţios pentru care merită să lupţi şi fără de care nu merită să trăieşti", dar EL te ajută dar trebuie să vrei, dovedeşte-I.
   A vrut să-i mai preseze pe ai SĂI, să-L respecte cum dorea atunci în vechime, şi a fost oarecum de acord cu crearea creştinismului, L-a tolerat, dar ulterior înţelegîndu-i firea omenirii nedrepte, ascunzindu-L tot mai mult pentru că-I Drept şi cam Intolerant cu nedrepţii în devenire, ce au umplut azi lumea cam peste tot, acum EL va veni să ne-drepte şi-npreună să-L urmăm .

Copiii

   Cele mai pure, curate, neîntinate fiinţe umane, copii, nevinovaţi încă, încă nepătaţi de animalitatea firească dar imorală din cauza instinctualităţii proprii ori molipsite din anturajul apropiaţilor, ori din mass media, TV, ori altele foarte diverse surse moderne, hîde, urîte, rele, deochiate.
    Copii sînt un reper viu pentru oamenii maturi, deja întinaţi, şi-s mai curaţi în faţa LUI, ce-I apără cumva, îndrumă oarecum şi ţi-i serveşte în acţiuni de exemple de eşti foarte atent, eu am avut cîteva astfel de învăţăminte de primit prin intermediul copiilor în general.
    Cu trecerea timpului copii coboară din ce în ce mai timpuriu în mizeria lumii acesteia nedrepte, se mai salvează unii prin cele ungere uitate de lume, puri în continuare cum cresc curaţi şi-n spiritualitate cu EL crezîndu-L, respectîndu-L fiind totuşi cumva ca nişte insule de adevăr în lumea oamenilor nepăsători, nedrepţi foarte diverşi în urîţenii şi răutăţi.

Unde dai şi unde crapă

    Cam aşa cred eu că s-a întîmplat, şi EL îmi e alături, I-am cerut să-mi fie alături să nu greşesc cumva, cu crearea creştinismului : cînd romanii se luptau să oprească răspîndirea iudaismului, care atunci era mai curat, credinţa în EL, şi avea o putere devastatoare de răspîndire în Imperiul Roman, şi în loc romanii să-i asimileze din toate punctele de vedere, în calitate de cuceritori, pe iudei.
   Se vedeau puşi în postura ingrată, nedorită deloc de a fi cuceriţi spiritual şi astfel au născocit foarte greu creştinismul, ca răul cel mai mic în raport cu iudaismul, dar ca o creeaţie a lor, renunţînd cu chiu cu vai la politeismul de sorginte elen, ce dominaase spiritualitatea latină pînă în 325, cînd a căzut măgăreaţa pe Împăratul Constantin şi maică-sa Elena, să înceapă teribila impunere cu forţa a noi credinţe, noi minciuni(în locul politeismului) : creştinismul, cu scopul eradicării iudaismului din imperiu, ce se cam oficializase tacit.
    Cu aceste mişcări spirituale era de acord şi EL : nu vroia naţiile celelalte să se apropie de EL, ci numai poporul SĂU să-I rămînă fidel şi să se-ndrepte cît mai mult spre EL, din toate puntele de vedere. Astfel prin creştinism aI LUI erau presaţi să-L urmeze cumva, dar în timp s-a-ntîplat altceva : aI LUI au cam dezertat la formele diverse de creştinism.
   Cam nu demult EL şi-a ameliorat cerinţele şi cred sub influienţa schimbărilor din creştinismul în distrugere prin răzmeriţa internă sporită de EL. Acum EL doreşte curat lumea să-L ştie, să-L afle din toate punctele de vedere, mai ales ale spiritualităţii, şi să-L respecte, pentru că EL va veni curînd, SE APROPIE TIMPUL SĂU!

Frica?!

    Pînă  a avea o relaţie normală cu EL, şi mie îmi era frică uneori, din te miri ce, dar acum chiar de uneori sînt pedepsit, de-I greşesc, ştiu de ce, şi caut să mă-ndrept repede, şi se remediază deficienţa în relaţiile cu EL, şi sincopele acestea mai sînt deoarece încă mai am de învăţat credinţa în EL, şi-s un om normal ca fiecare din voi ce EL m-a ales să-L cunosc urmîndu-L.
    "Cît priveşte frica trebuie să mărturisesc că e un sentiment ruşinos, de care am avut parte şi eu. Trag nădejde că în parte, cel puţin, m-am vindecat. Nu cu totul"(Nicolae Steinhardt), numai cînd nu-L simţi lîngă tine îţi este uneori frică, dar după ce-L ştii, şi te obişnuieşti cu prezenţa LUI, Creatorul, mai permanent cu tine de cine să-ţi mai fie frică? De oameni şi acţiunile lor? Aiurea, nu-L cunoaşteţi încă, şi vi-i frică cred să-L aflaţi !
     Ştiu, vi se pare că bravez, va veni timpul cînd şi voi îL veţi afla aşa ca mine şi vă veţi lămuri cum e cu EL, Dumnezeu Tatăl Ceresc, Unicul, Divinitatea Supremă şi prin lumea noastră pămînteană, şi nu numai aşa cred, El nu se va lăsa să mai zbenguim neştiutori de EL, de cînd e cam lumea noastră cam nedeaptă, şi cam dezlegaţi la nedreptăţi despre EL, şi să-L aflăm corect, adevărat, ferm cum doreşte acum EL.

Călătoria

   O nouă faţă a noastră, o nouă fiinţă prin alţii aflăm cînd călătorim, la o altă scară valorică, străină nouă, de ne imaginat, parcă renaşti indiferent cîţi ani ai, de cîte ori intri în contact osmotic cu altă civilizaţie umană, înregistrînd cutremurîndu-te îmbogăţit în toate cîte afli.
   Se-ntîmplă să mai şi dezerteze, numai din tagma celor slabi de înger, fără temelie lăuntrică, iar unii cu timpul îşi revin, sîngele apă nu se face, şi vin în ţară şi o iau de la zero învăţînd ce nu au ştiut să simtă mai tare româneşte odată pentru totdeauna.
   "Călătoriile primenesc, aţîţă, dezvăluie, înţelepţesc şi creează o stare de spirit deschisă şi receptivă ce nu ne poate fi decît de cea mai mare priinţă...precauţiune împotriva irosirii timpului, a oboselii şi frica de noutate...e discontinuitate, e contact cu noul, cu neaşteptatul, cu abruptul, cu neeuclidianul...să-ţi îmbogăţeşti cît mai ales mintea, cugetul şi inima cu impresii şi experienţe de trăire printre alţi parametri decît cei de unde ai plecat"(Nicolae Steinhardt).
   Din călătorie te mai alegi cu transformări intime, ce-ţi îmbogăţesc fiinţa şi care trebuie să ai răbdare să le înţelegi clar, adînc, cum trebuie adevărat, nu numai să bifezi grăbit, neînţelegînd nimic din călătorie, care astfel devine o pierdere de timp şi de bani, o irosire falsă, de duzină, o harababură nesănătoasă, inumană, fără nici un cîştig bun la ceva folositor.
   Călătorind corect, cinstit cu tine, afli un evantai cît mai complet al lumii creeate de EL, şi dată şi pentru intreconexiunile cunoaşterii, astfel aflîndu-L tot mai mult pe EL, Creatorul lumii acesteia aşa cum e ajunsă azi cu acordul LUI, şi nu prea ştiindu-L, şi nu prea respectîndu-L.

Credinţa

   Credinţa în EL trebuie continuată de unde a lăsat-o EL pe pămînt, printre aceia ce-L respectau atunci în urmă cu mii de ani ; da, e mare faliea temporală, comportamentală, socială,de civilizaţie în general cu altfel de gîndire, de aşteptări, atunci sclavagismul epocii acelei, azi civilizaţia actuală încă în căutarea LUI.
   După cum bine zice N.Steinhardt : "bine ştiutul adevăr că cel mai sincer omagiu pe care-l poţi aduce unei învăţături nu este de a o imita, ci de  a o continua (aplica). Imitaţia, fireşte, e mai uşoară (şi mai animalică, mai totalitară). Dar duce numai la realizări minore, în cea mai fericită ipoteză "interesante"...Opera autentică însă e un laser, nimic n-o reţine", şi EL asta vrea acum de la noi, oamenii planetei pămînt.
   Şi nu cred că e vreunul, care să nu-L urmeze cum vrea EL, fiindu-I creaţia SA,"a osîndi o lume nu înseamnă a nu o iubi"(N.Steinhardt).
   EL doreşte apropierea de noi şi ne aşteaptă să-L abordăm tete-a-tete,.cum ne pricepem fiecare, singur singure în gînd şi numai în gînd cu EL, veţi primi răspuns de la EL, chiar încurajator, numai trebuie avut curaj sincer din suflet, tărie, perseverenţă, încăpăţinare, dorinţă arzătoare, simplu, fără sofisticate întîmpinări, şi să fii tu însuţi, fără copieri şi fără reluări ce nu te reprezintă.

Repornirea-2-

   "Nenorocirea înjoseşte adesea, uneori însă transformă în creeaţie"(N.Steinhardt), am să reiau partea primă a maximei cugetări, pentru că în textul întîi cu acelaşi titlu am tratat a 2-a parte mai mult.
   Înjosiţi ne considerăm cînd sîntem pedepsiţi de EL, dar nu ştim că ne pedepseşte pentru că I-am greşit cumva, şi nu trebuie decît în gînd să ne adresăm LUI sincer, cu disperarea momentului, şi să nu-L mai părăsim, ci împreună cu EL în gînd cît mai mult, să convieţuim din acel moment, ar fi cel mai bine, veţi simţi tot ce vă cere EL.
   Da, nu vă silesc să-L consideraţi cum doresc eu, pentru mine EL e totul, dar văzind atîta suferinţă, şi nepriceperea vindecării odată pentru totdeauna de veşnica problemă a pedepsirii lumii de către EL pentru că nu-L respectaţi măcar, caut să fac cîte ceva îndrumîndu-vă cumva, nu ştiu, măcar încercaţi şi veţi vedea cu ce urmări, şi veţi judeca ulterior ce drum să urmaţi în viaţă.
   Nu e soarta cea care vă trasează firul vieţii, sînteţi proiectaţi de EL, să-L avem în vedere cît trăim, şi EL ne pune în diverse scenarii să trăim, încercîndu-ne să vadă de ce sîntem în stare cumva, cu ori fără EL, conştienţi ori ba, cu familie într-o credinţă oarecare în general ori nu, singuri ori la grămadă, şi altele şi altele nenumărate ipostaze.
   De regulă nimeni nu-ţi face temele datorate LUI, decît poate familia de sînge, şi ulterior să nu calci în străchini adică să nu-I greşeşti iar, poate trăgîndu-i şi pe iei în jos.
   Infinite-s pedepsele aplicate de EL omenirii şi au o infinitate de cauze şi rezolvarea e una recunoaşterea SA, aşa cum doreşte EL, da e ceva trebuie să aflăm tot cum doreşte EL să-L ştim, respecta şi crede .
   EL nu se grăbeşte, te aşteptă şi o viaţă întregă să-L afli cumva, te mai atenţionează pe tine şi pe ai tăi să scoată maximum din ce-L interesează pe EL, sîntem aI LUI datori vînduţi şi nu ştim nici măcar cum să ne purtăm, şi e tare răbdător cumva.
   În lume de cînd e lumea sînt diverse influienţe mai mult ori mai puţin normale, bune ori rele ce au înrăurit omenirea dar toate cu ştirea SA, aşa că orice problemă cît de dificilă EL o poate rezolva, e doar lumea creeată de EL în totalitate cu bune şi rele.
   Eu mai am mult de învăţat încă, mai şi greşesc şi plătesc, şi astfel învăţ şi din greşelile mele nu numai din a altora, caut să vi le împărtăşesc şi vouă uneori cît pot mai bine şi fără să-L supăr.
   EL nu a avut totdeauna acestă deschidere către toată lumea, ar trebui să judecăm bine orice gînd şi faptă ce-L privesc cît de cît, să nu-L mai supărăm pentru că ne vrea îndreptarea bună, urmează o schimbare a întregii lumii şi ne priveşte, deci echilibraţi cu răbdare şi atenţia mărită, respectîndu-L.

Petrache Lupu 2

   Mihai Urzică : "din toate predicile lui Petrache Lupu (P.L.) a lipsit întotdeauna înţelegerea şi mărturisirea sfintei treimi.... Din toată trăirea spirituală a lui P.L. lipseşte concepţia mîntuitorului...totodată lipseşte de la îndemnurile lui P.L. ideia de mîntuire...Este preocupat de cele pămînteşti şi nu de cele cereşti...lipseşte mai cu seamă a spovedaniei şi împărtăşaniei... că e destul să ne pocăim la cruce şi la buturugi, spre a ne curăţa de tina sufletului nostru".
   Se uită esenţa cererii LUI către oameni prin intermediul lui P.L.: să încerce fiecare să se-ndrepte în faptele şi gîndurile lumeşti şi ale credinţei cum o pricepe fiecare, deci totul se bazează pe ce va face fiecate în dreptul său pentru îndreptare, nu la grămadă în frunte cu unii nedrepţi, pe care P.L. îi critică în public "văzîndu-i" ce fel de clerici  păcătoşi erau.
   Domnul vrea de atunci să se tezescă lumea în adevăr, binenţeles că nedrepţiilor şi acoliţii lor nu vor să-L ştie decît aşa cum EL s-a ascuns cunoaşerii de mii de ani, şi nu le vie a crede că e altfel, de cît îL ştiu. 
   Pentru a fi în fruntea obştii credincioşilor trebuie să ai chemare spirituală înălţătoare, nu funcţie clericală, şi să fii în toate înpreună cu oamenii cei conduci, nu să-ţi cauţi privilegii nedrepte.
   EL a simţit o oarecare atracţie a maselor spre simplitatea nefirească a unor minuni, indiferent de suportul lor.
   Şi  P.L. nu a fost pe măsura aşteptărior LUI, cu toate că EL a căutat să mai îndrepte cîte ceva, dar s-a lămurit curînd că lumea trebuie pedepsită, şi aşa a fost. Încă nu se înţelege dorinţa SA nici acum în sec.XXI, e bine că ne mai păsuieşte încă. Dar eu zic să-L căutaţi în voi, singuri fără interpuşi, pentru că vă aşteptă.

Ceva despre Poporul SĂU

   Cît de curînd sprijinul acordat de statul sudic oarecum Istraelului, va înceta, şi vor începe problrmele, asta în virtutea presiunii ce o exercită EL pentru îndreptarea poporului SĂU.
   Sînt foarte multe de spus dar nu prea am voie de la EL, aşa că voi mai spune că EL încă are mari aşteptări de la EI, şi de ar fi fost cum vroia EL, alte vremuri trăiam noi, lumea, azi .

Precauţia

   Gilbert Keith Chesterton : "păcatul nu este că maşinile sînt mecanice, păcatul este că oamenii sint coducătorii ; nenorocirea nu este că oamenii iubesc maşinile, nenorocirea vine din faptul că oamenii iubesc prea puţin  maşinile" Adică nu le apreciază destul de corect, şi cu precauţie conduse.
   Şi sînt inconştienţi de forţa lor distructivă, haotică cînd sînt conduse iresponsabil, neatent, beţi de viteză, şi ne cunoscători ai sinelui lor în raport cu maşinile lor.
   Omul la conducerea unei maşinii se poate transforma într-o fiară incontrolabilă, ajungîndu-se uneori nefiresc de rău, educaţia, şi legi aspre, precum şi implicarea LUI prin conştientizarea omului despre normalitatea existenţială, deci o asigurare la EL şi la ADAS.
   Crezi că EL ţi-a dat viaţă şi te-a lăsat să evoluiezi bătîndu-ţi joc de tine, creaţi SA, El te bate înainte de a face prostii, şi după ce ai făcut-o lată te mai bate dar şi mai tare, pentru că nu ai ţinut cont de avertizarea dată.
    Nepricepuţi, nedrepţi, nefireşti, încăpăţinaţi, buieci pe cheltuiala LUI, inconştienţi, măcar conştiinţă să aveţi, că-I sînteţi datori vînduţi, măcar acum în al 12-lea ceas.

Isus

   Trebuie să dezbat şi problematica aceasta deoarece consider că nu-i cunoscută, şi El îmi dă voie, chiar îmi dă şi unele informaţii, şi confirmări necesare, elucidării acestui aşa de extins caz aşa zis divin.
   De la început să vă informez un adevăr important : întrebîndu-L cu peste un an în urmă despre Isus, mi-a răspuns că nu a fost şi nu este în CER, şi nu-i Divinitate.
    Ulterior am aflat că a fost un iudeu cu aptitudini paranormale şi vindecător cum sînt azi şi atunci în lume numeroşi asemenea inşi, de care EL ştiia, şi l-a folosit prin intermediul împăraţilor Constantin şi Elena, la edificarea unei noi religii.
    Creştinismul ca nouă religie era şi folosită de EL pentru îndepărtarea neamurilor de la EL, preocuparea SA fiind poporul SĂU, deasemenea ca şi sursă de presiune pentru neascultătorul SĂU popor pămîntean care-I ştiu şi simt cererile LUI de îndeplinit pentru ei către EL.
    Deci a lăsat să evoluieze noua religie în limitele binelui şi iubirii pe o temelie imaginară, falsă pentru acele scopuri enunţate mai sus, în lume creştinismul nu a dorit răul în esenţa sa, doar condus nedrept nerespectîndu-se NT, în litera sa cum a fost conceput, nu cum este trunchiat de profitori lumeşti din bisericile dezbinării.
    EL, Domnul Dumnezeul Tatăl nostru, ca pedepsă a neadevărului propagandistic creştin îl ţine tot spînzurat pe Isus pe cruci, şi de asemenea iubirea mult trîmbiţată nu se înfăptuieşte şi încă creştinisnul se tot divide şi se macină prin lupte intestine.
    Avînd în vedere că EL doreşte în curînd să vină pe pămînt, doreşte o trezire adevărată a lumii noastre, ca să-L ştim adevărat pentru început. Şi ne vom lămuri atunci definitiv cum stă tema Isus cu adevărat.
    Credincioşii ce se simt bine şi ocrotiţi  adică nu sînt pedepsiţi deloc de EL, în orice credinţă sînt inplicaţi, nu au nici o problemă, dar cei ce suferă pedepse de orice natură, să caute grabnic îndreptarea cît mai e timp.

Toleranţa visată

   Toleranţa, e visul meu din noaptea trecută : se făcea că urmam o învăţătură, cred în credinţa ce mi-a dat-o EL acum peste 4 ani, erau undeva expuse întinse pe spaliere diferite haine textile, şi tricouri cu spatele tipărit în date ale toleranţei ca în sistemul ISO, aşa ceva aproximativ, o alegorie. Cineva mă îndruma să iau un tricou cu toleranţe, la-am împăturit şi în clasa unde învăţam, s-a transormat într-o carte pe care am băgato în geanta mea spre a o folosi la învăţare ulterioară. Profesoara ne supraveghia , dar nu a văzut ce am făcut, cred că era contra regulamentului, ceva.
   Trag concluzia că eu am nevoie de a fi mai tolerant dar nu expus ci mai interiorizat, să vă tolerez expusele voastre credinţe, dar să fie corecte, spre bine, constructive, adevărate, drepte, în folosul omenirii, planetei, Creaţiei SALE. Şi să le simţiţi că vă ajută cumva, altfel nu-s corespunzătoare.
   Faţă de postarea pe Blog de ieri "Solemnitatea", pe care am încheiat-o cu  avertismentul, de a vă îndrepta spre EL.
   Consider că am cam fost intolerant ( de ce, veţi zice, să credem în visele unora?). Ştiu că EL e cu mine şi mă îndrumă, mă şi pedepseşte de-I greşesc.
    Repet din nou, nu oblig pe nimeni, dar văd că suferiţi, vă pedepseşte mai mereu, fiindcă nu urmăriţi binele ci ura, dezordinea, nepăsarea, neîndreptarea, spuneţi una şi faceţi alta, vă descalificaţi ca specie cu gîndire şi spirit de la EL.
    Şi fără să-L ştiţi măcar, nemulţumiţii, indecişii, începătorii, de doriţi să-L aflaţi căutaţi-L cum vă pricepeţi fiecare independent , pe cont propriu.
    Se prea poate să vă accepte şi fiind atenţi la schimbările ce vi se întîmplă, să deveniţi alt om în devenire, nu fiţi prea aspru cu voi înşivă, în a vă îndrepta pe fugă, ci calm răbdător şi atenţi să învăţaţi binele, toleranţa, încrederea în voi, şi în cei ce credeţi că vi-s aproape.

Solemnitatea

   Au degradat solemnitatea vorbelor mari, inpostorii, nedrepţii, lichelele (cu oarecare cultură), folosindu-le pentru aşi acoperi mîrşăviile lor, micimea din ei, prostiile.
   Lovind în imaginea societăţii, ducînd în derizoriu solemnitatea adevărată pură, bătîndu-şi joc de ea.
   Cei ce au dus o viaţă uşoară, fără privaţiuni, ori needucaţi nu ştiu să aprecieze adevăratele valori umane, greşind la aprecierea încărcăturii emoţionale a sentimentelor.
   Prin vorbe solemne, adevărate, puternice, patriotice, ori mobilizatoare în orice domeniu înălţător, ce-i mişcă pe cei ce au suferit, şi ştiu să aprecieze obiectiv suferinţa, şi să le fie milă de cei oropsiţi, şi să nu facă haz de nacaz.
   Cinismul îşi are rostul său, dar nu oriunde şi oricum pentru că poţi greşi şi răni prin gestică şi atitudini orgolii întemeiate adînc , de nezdruncinat, plătind greu neştiinţa.
   Nu e ruşine să-ţi fie milă, şi cei viteji şi incoruptibili au o doză apreciabilă de aplecare spre ameliorarea suferinţei adevărate concrete.
   Să nu cunoască pedeapsa, durerea pentru că nu ştiu să-i facă faţă, nu sînt pregătiţi deloc, chiar de au fost avertizaţi cumva, suferinţa e mereu nouă, neaşteptată, imprevizibilă, dărîmătoare, descurajantă, totală, paralizantă uneori, depinde de sinele fiecăruia.
   Şi de regulă cei complet nepregătiţi, şi cei ce nu ştiu să aprecieze echilibrul vieţii, plătesc, şi cît sînt de maturi ca şi "domnul Goe" fug la mama, de se mai poate un asemenea refugiu.
   E ceva şi mai şi decît s-a desprins pînă aici : de mii de ani unii s-au considerat îndreptăţi-ţi în solemnitatea supremă să nu-L ştie, respecte şi fără frică cum vrea EL, au fost şi sînt pedepsiţi  ei şi enoriaşii lor.
   EL va veni şi cum a promis în VT, la final, va fi vai şi amar de voi nedrepţilor, am intrat deja în ceasul al 12- lea.

OARE?

   "Un altar înălţat pe locuri unde au fost nenorociri şi suferinţe. singura inscripţie de deasupra altarului ( cadedralei din Coventry) : "Tată, iartă-ne". Au Englezii defectele lor, dar şi cînd se decid să fie nobili! Oraşul Convetry, distrus de Germani, îşi refăcea catedrala sub semnul asumării în mod egal de către toţi -atacanţi şi victime, învinşi şi învingători- a vinilor"(N.Steinhardt).
   Interesant, familia e patria mică, de ai greşit părinţilor, tu copil fiind le ceri iertare înainte ca ei să te pedepsească.
   Dar naţiile astea mari mature responsabile, prin conducerile lor de atunci măcar în public să ştie întreaga lume pentru că-i privea, I-au cerut iertare recunoscîndu-I TUTELA asupra noastră ca UNICULUI PĂRINTE ? Şi  cred că pedeapsa se micşora cumva.
   Nu, ei îşi cer iertare unii de la alţii, dar ei toţi greşindu-I numai LUI, şi de asta au plătit toţi la hurtă .
   Pentru că nu-L ştiu, respectă şi crede, în măsuta pe care o doreşte EL, pemtru că ceva ceva se ştie de EL dar nu cît doreşte EL dintotdeauna, cred că nici acum.
   După atîtea milenii de la creaţia noastră nu consideraţi că a venit timpul să-L recunoaşteţi măcar corect cum vrea EL?
   Măcar încercaţi ceva deosebit mobilizator în direcţia asta, EL aşteptă şi iar aşteptă, şi acum se apropie un hop global nu sesizaţi?
   Credeţi că-l veţi trece fără EL, Creatorul Universului?
   Şi iar, şi iar....plătim din vina voastră "fruntaşi" ai lumii?????
   TREZIŢI-VĂ !!!!
   Şi noi oricum vă urmăm, dar întîi în direcţia LUI !

Frica de EL

   Dostoievski : Frica e blestemul omenirii.
   Şi totuşi se consideră : căruia îi e frică de EL, Domnul Dumnezeul Tatăl ceresc, e primul pas spre credinţa în EL, şi nu-i blestem ci binefacere, salvarea.
   Bineînţeles o frică constructivă în raport cu credinţa, respectul şi să-L ştim cît mai adînc şi bine.
   O frică care să ne permită, cunoscîndu-L, cît vrea EL, să promovăm în direcţia dorită de EL, evoluînd ca să-L mulţumum cunva şi noi să fim mulţumiţi în comuniune cu EL.
   O altă lume, cred.

Îndreptarea

   În Pateric : curtezana care ori de cîte ori venea  un anume mare pusnic în oraş după treburi îi dădea milostenii şi-i plăcea să-l asculte. Odată, după ce bătrînul îi vorbise, l-a întrebat : Părinte, este ispăşire-îndreptare? Zice bătrînul : Este.
Atît.(L-a urmat pe loc şi a dus-o la o mînăstire de femei în pustie.)
   Aşa e, de cauţi  în adevăr, sincer să te-ndrepţi,chiar şi pentru înaintaşii tăi, EL te ajută, te îndrumă, şi te aşteptă să reuşeşti în a-L urma în gînd şi fapte, cu voinţă, îndărătnicie, încăpăţinare, şi vei deveni alt om pe care nevoile, pedepsele nu te vor mai atige, vei fi în altă lume, cu toate că vei fi printre oameni , dar cu fericirea ta în tine.

Se-ncearcă încă minţirea lumii

    Unii răuintenţionaţi caută să mintă despre mesia încă din Geneză în Vechuil Testament :  Genesa 4-3-22 : "...Să-l înpiedicăm dar acum ca nu cumva să-şi întindă mîna,să ia din pomul vieţii, să mănînce din el şi să trăiască în veci" (23) : Deaceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pămîntul, din care fusese făcut.
     Nu se rînduieşte alceva, de nici un mesia, ci simplu şi la obiect. Da sînt închipuiri, vise, dorinţe de neîndreptaţi, tot ce se poate, dar nu în izgonirea din rai.Iubirea, unde-i? că nu o văd nicăieri, ci ură şi iar ură întradevăr umană, dar mai aproape de animalitatea omului, decît de morală, şi foarte departe de credinţa mult invocată,doar în lozinci bune pentru prostimea încultă.
      Aşa că mai încet cu propaganda de prostit lumea, fiţi realisti, nu lozincari de şanţ, de care lumea s-a săturat pînă peste cap, unde trăieşti? Treziţi-vă !