Ţinuta

   Ideia generală care reflectă just realitatea în zicerile mele mă opreşte uneori, dar ar trebui permanent,  să nu mă avînt în cîte şi mai cîte discuţii ori dezbateri sterile ce nu-L privesc, chiar de par interesante, dar nu-s, lovind în ţinuta SA ce doresc să fie şi a mea, dar încă mai am de învăţat, urmîndu-L în tot şi-n toate încredinţat de EL şi Lumea LUI.
  Deci slobozenia-n vorbire e supusă unei decenţe spirituale ce ne mobilizează uneori înfrînîndu-ne pornirile fiziologice de a nu ne încălca principiile ce dorim să ne călăuzească "izvorînd tot dintr-un grijuliu sentiment al demnităţii"(Jean Bruller zis Vercors), îndreptaţi în viaţa socială şi spirituală, ca ceva firesc înălţător de ne explicat în cuvinte celor ce nu-L simt, fiindu-le strîin în toate.
  Chiar de mai pornesc incorect în vorbe ce nu-s decît replici negîndite prin noua mea postură de respect ce-I port Divinităţii, de  nu reuşesc să mă trezesc singur, intervine EL şi-L urmez imediat decent oarecum schimbat cum devine situaţia dată, majoritatea nu-nţeleg nimic din relaţia cu EL, îs străini în lumea creaţiei SALE, ignorîndu-L ori amestecîndu-L într-un talmeş-balmeş de neînţeles pentru nimeni cine-i corect ferm şi clar în Adevărul SĂU.

Unici

   Fiecare în faţa SA e unic în felul său, astfel sîntem diferiţi cîţi sînem pe pămînt acuma şi cred că de ne va mai creşte cifra pămîntenilor tot nu vom fi repetabili în identităţi umane fizice, de gîndire, vorbe şi fapte, astfel şi în exprimarea faţă de EL trebuie să ne deosebim unul de altul, şi să nu acceptăm deloc repetabilitatea exprimării în faţa SA, fiecare cu stilul său unic de a-L aborda pe UNICUL.
   Respectul ce iL purtăm ne priveşte strict şi personal în mod foarte intim, şi nu avem voie să-L destăinuim nimănui indiferent cine o fi, ci numai cu EL în gînd fiecare, e o mare neghiobie să apelezi la intermediari în relaţiile cu EL, indiferent de ce fel or fi, decît dacă îţi dispune EL personal fiecăruia la o adică minune comună, altfel nu.
   EL ne vrea să ne comportăm cum ne duce capul pe fiecare în parte, fără copieri, ori reluări din alţi autori,chiar cunoscuţi, apropiaţi nu contează exprimarea independentă total e reprezentativă în faţa SA, şi categorisită, apreciată în dreptul tău, ca la orice examen nu se pun copierile de la alţii, EL te-a creat unic pentru tine nu pentru alţii să se amestece în viaţa ta fără nici  o chemare din parte SA.
   Nicolae Steinhardt : "Fiecare îşi manifestă credinţa potrivit cu personalitatea sa. Nu există nici un stil obligatoriu", uneori trebuie să înfruntăm primejdia pentru a ne exprima obţiunea în EL, ori în anumiţi apropiaţi ce merită sacrificiul nostru de e cazul pe faţă ori pe ascuns, depinde de împrejurările demne de morala momentului, "cînd se produce conflictul între porunca divină (sau dreptul natural ) şi porunca omenească (legea pozitivă ) nu încape îndoială", Fraţii Jerome şi Jean Tharaud : "singurul lucru important, orice ai face, este de a fi mereu eroic","altfel trăim, dar trişti".
   Fiecare continent, ţară, popor, naţie, etnie, regiune, localitate mai acătării îşi are emblema sa comportamentală în diferitele direcţii proprii exprimăriilor intime şi oamenii şi mai şi în parte fiecare pentru el însuşi îşi poartă personalitatea în orice ocazie a vieţii sale, după cum i-a dat-o EL, UNICUL

Datoria

   Ai şi cerinţe în viaţă ce n-ai prea auzit de ele, fiind cumva mai retras în lumea numerelor mari, şi ţi se cer eforturi susţinute într-un domeniu necunoscut, şi nici apropiaţii nu te ajută ci te încurcă, neînţelegîndu-L, e un traseu cu învăţăminte multiple, noi, înalt profesionale dar nu de pe aici ci din alte zări ce se încumetă a fi implementate cumva omenirii, "nimic nu se poate realiza fără de participarea la dar" (Germaine Lemaire).
   Cînd ratezi cîte ceva, reiei totul, ori măcar îmbunătăţeşti făptuirea, învăţînd din mers alături de vieţuirea normală între oameni, şi de se poate neştuit  decît de un foarte restrîns  număr de "apropiaţi", ce nu te-nţeleg deloc, dar te acceptă ca pe ceva nefiresc, dar cîte se-ntîmpă azi în lume, e loc şi de experimentul tău neconvenţional, încă.
   Nu-i loc de eşec, nu se cunoaşte acest cuvînt în tematica urmată, şi încă cît va fi nevoie, îndrumarea-I înaltă şi distantă oarecum, te simţi acum încă în termenii, parametri proiectaţi, cu toate că simţi uneori că eşti şi urmărit pe drumul pe care-l urmezi, nou şi pentru EL, cred, sînt şi instrucţiuni scrise dar în alţi termeni, ce trebuie corectaţi permanent, după traseul nou, "nesimţirea...: trebuie să poată fi îndeplinită în orice fel de împrejurări şi independent de ele. Aici nereuşita nu poate fi trecută pe alţii, pe soartă, pe viaţă, pe împrejurări în general. Victoria este obligatorie. Răspunderea e mereu şi în totalitate a subiectului. Vina, întreagă, e netransmisibilă. Invocarea circumstanţelor este de aceea nulă şi neavenită"(Rudyard Kipling şi Nicolae Steinhardt).
   "Care-şi caută împlinirea independent de împrejurări şi pentru aceasta au nevoie de a se izola de încălcările meschinăriei şi de insidioasele atacuri ale frecuşului zilnic cu urîtul şi răul. Circumstanţele neprielnice, ...le va considera ca pe o provocare la duel"(Alain=Emile-Auguste Chartier).
   Experienţele pe propria piele le ai de învăţătură, aşa de nou e traseul vechi, uitat poate nu ştiu încă, învăţ, şi ajutorul uman foarte necesar, sprijin cumva, nu-l primesc decît de foarte curînd din partea unui neiniţiat mai de loc, dar totuşi înţelegător în ale temei dar, şi cu o oarecare rîvnă, cred, pentru că traseul are şi căi mai uluitoare lumii noastre limitate.

Unde dai şi unde crapă

    Cam aşa cred eu că s-a întîmplat, şi EL îmi e alături, I-am cerut să-mi fie alături să nu greşesc cumva, cu crearea creştinismului : cînd romanii se luptau să oprească răspîndirea iudaismului, care atunci era mai curat, credinţa în EL, şi avea o putere devastatoare de răspîndire în Imperiul Roman, şi în loc romanii să-i asimileze din toate punctele de vedere, în calitate de cuceritori, pe iudei.
   Se vedeau puşi în postura ingrată, nedorită deloc de a fi cuceriţi spiritual şi astfel au născocit foarte greu creştinismul, ca răul cel mai mic în raport cu iudaismul, dar ca o creeaţie a lor, renunţînd cu chiu cu vai la politeismul de sorginte elen, ce dominaase spiritualitatea latină pînă în 325, cînd a căzut măgăreaţa pe Împăratul Constantin şi maică-sa Elena, să înceapă teribila impunere cu forţa a noi credinţe, noi minciuni(în locul politeismului) : creştinismul, cu scopul eradicării iudaismului din imperiu, ce se cam oficializase tacit.
    Cu aceste mişcări spirituale era de acord şi EL : nu vroia naţiile celelalte să se apropie de EL, ci numai poporul SĂU să-I rămînă fidel şi să se-ndrepte cît mai mult spre EL, din toate puntele de vedere. Astfel prin creştinism aI LUI erau presaţi să-L urmeze cumva, dar în timp s-a-ntîplat altceva : aI LUI au cam dezertat la formele diverse de creştinism.
   Cam nu demult EL şi-a ameliorat cerinţele şi cred sub influienţa schimbărilor din creştinismul în distrugere prin răzmeriţa internă sporită de EL. Acum EL doreşte curat lumea să-L ştie, să-L afle din toate punctele de vedere, mai ales ale spiritualităţii, şi să-L respecte, pentru că EL va veni curînd, SE APROPIE TIMPUL SĂU!