3617..Ci mai responsabil, mai atent drămuită viața

  Poate doar ni se pare din necunoștință de cauză, nepriceperea în raport cu Divinitate. Oamenii își zic că EL nu ne dorește, eu zic, deoarece îL nemulțumim încă. Din vechime nedumerindu-ne asupra SA și a nostră în raport cu EL și  Lumea LUI. Se mai poate să ne fie accentuată nepriceperea, fiind pe calea consimțită o vreme.
  Și de EL simțită de acei aleși temporar, care se dovedesc ulterior nevrednici. Părăsiți își irosesc speranțe de izbăviri necunoscute, ci mai degrabă neîmpliniri simțite. Cu mirare în timp și spațiu, transmise și altora la derută, EL înlesnind, doar ne va veni mintea mai abitir cumva. În aflarea corectă a SA și a raportului nostru corect cu EL, nu de mîntuială, să zic.
  Ci mai responsabil, mai atent drămuită viața trăită-n preajma SA simțită mai altfel. Îmbunătățită, coerentă și distantă de nelegiuiri și lumescul nedrept, Întîmpinîndu-L oarecum măcar, în comuniunea aflată-n dorință.

3585.Greu plătite și nici acuma cumințiți

  De nu-i în conlucrare omul în înfăptuirile sale pe Pămînt cu Divinitatea. Se pot oricînd strecura neconcordanțe, aberații, ducînd la zeificări nedrepte nouă și LUI. Teroare-i atunci oricînd posibilă, demonstrată cu vîrf și îndesat de istoria omenirii. Mai ales că îndepărtarea, care-i și acum tare și mare, de EL și noi cum nu ar trebui.
  Imorali, nedrepți, fuduli și netrebnici, cu zei închipuiți în mare fanfaronadă. Faraonice înfăptuiri îs greu de adus cu picioarele pe Pămîntul nostru în conlucrare cu EL. Cînd limitele-s posibil corecte, corectabile oricînd, că-n fața SA o așa Imensitate. De ne imaginat, nu I se poate împotrivi nimeni pe față, ci pe din dos ca acuma-neștirile fără EL și noi.
  Vulnerabile omenirii fapte și gîndiri nesăbuite, greu plătite și nici acuma cumințiți.

3283..Nu-i nevoie de accelerări și întreceri prostești, care pe care mai timpuriu să învețe, de nu-s oameni încă!

  Nu reușește la examinarea drastică, fermă și clară a temelor: morala, binele și Divinitatea însușite temeinic. Nu trece mai departe și părinții să se spele pe cap cu așa copii, bineînțeles va fi o perioadă de tatonări. Și experimentări, ca rezultatul să fie omenirea trebuie schimbată în direcția corectă. Nu de mîntuială ca acuma, ci cu adevărat și răspicat ruptă această tradiție de netrebnici.
  Ce constituie lumea azi și nu numai, în părăsire mereu, plătind neputința lăsată să se dezvolte. Să prolifereze, imoralitate, răutatea, egoismul, ura, invidia, necunoașterea SA adevărată. Lucruri ce ne costă, plătite cît trăim și neînțelegîndu-ne rostul în lume. Viața dată și nefolositoare din cauza lipsei unei îndreptări adevărate și de foarte timpuriu știută și practicată.
  Altfel tinerii să nu mai acceadă mai departe în cunoaștere de nu-s bazați pe ceea ce le edifică pornirea. Nu-i nevoie de accelerări și întreceri prostești, care pe care mai timpuriu să învețe, de nu-s oameni încă!

2995.Umanitatea va fi un singur tot în schimbare

  Într-adevăr în unele nații EL o „găsit spijin” de lovire reciprocă-n unii și alții. Luîndu-și și ei porția pentru neascultea SA. E greu de colaborat cu Divinitatea, ne fiind încă acomodați deplin cum trebuie. Înstrăinarea și renegarea LUI cu acele încă actuale minciuni ce-L înlocuiesc. Ne țin departe de calea corectă și o vom duce-o destul de greu de nu ne îndreptăm, cumsecade.
  Între noi oamenii și cu știința LUI corectă, fără nici o greșeală în timp trebuie să ne desăvîrșim. Altfel va mai trece timp și necazuri, că-n final tot se va face ce vrea CER-ul. De vrem ori nu, tot vom fi nevoiți la cele ce-s programate de cînd lumea pe Pămînt. Cu luarea aminte și voință, acceptînd conducerea LUI, chiar de n-o pricepem încă.
  În vreme ne vom dezmetici și se va afla ceea ce ni-i necesar drumului de urmat cu toții. Întreaga umanitate va fi un singur tot de schimbarea promisă SUS și necunoscută jos.

1922.Și pentru EL nouă, într-o oarecare măsură

   Un fel de colaborare, ce nu o cunoști și poate nici apropiații tăi. Cu EL, Divinitatea, Unică, ce mai încolo și încoace, ești pe o cale în aflare. O experiență și pentru EL nouă, într-o oarecare măsură, că și noi și EL, am evoluat. În direcții care cum o fost posibil și programat de SUS, ce noi habar nu avem încă de multe.
   În timp te lovești de cîte nu gîndești și-L vrem și te lasă să te avînți. Uneori mai mult decît ți-i plapuma propriilor puteri, am zis e o lucrarea nouă. Și poate unii mai știu cîte ceva, dar nedreptatea-ți astupă urmele. Simte de mult că i se apropie ceasul, dar încă de mai găsește gură cască destui. Îi mai exploatează la maxim, dau și unii și alții socoteală în fața SA.
   Prin părăsiri și suferințe cînd le vine vremea și de nu se îndreaptă, o moarte grăbită. Ce să-i faci cu așa neputință și necunoaștere a adevărului SĂU, Unicul Dumnezeu. Lipsa Bazei vieții din lume permite încă multă nedreptate să coexiste .

1527.Realitatea LUI

   Sînt mulţi cu înalte ziceri în religiile lumii, dar nedrepţi la greu nu-şi închipuie Divinitatea, ce-I ci îngusta lor limitare. EL e Universul şi Totul din jur de aicea şi de pretutindenea ştiut şi neştiut. Împreună cu Lumea LUI de ne cuprins de mintea noastră limitată şi ne meritorie din necredinţă suficientă.
   Se tot zice de viaţă veşnică dincolo, după o judecată de apoi. Aproximări de nedrepţi, am zis uitaţi NT şi luaţi VT şi doar atunci mai vorbim. Judecata e înainte de a muri şi fiecare simte, de-i timp, unde şi ce va urma cu el şi de ce. Şi alţii apropiaţi de-s pe fază schmbîndu-se de pe urma îndrumărilor muribundului, altă existenţă alege în îndreptare şi aflare a SA. Deci altă judecată amplă şi nu mai ştiu cum nu-i, decît cînd dispari afli ştirea ta, cum ai fost, de nu eşti chiar conştient de tine.
   Pentru că majoritatea ştiu ce hram poartă şi ce au făcut şi evaluarea nu-i şochează, se ştiu mult puţin. Iar dincolo se zice că-i o recuperare a ceea ce nu ai reuşi viu fiind. Acolo spirit te căzneşti să urci acolo unde ţi-i menirea de poţi. Cei rămaşi te pot ajuta de îşi amintesc de tine drept, cu faptele tale demne, de ai avut. De nu e greu şi nu ştiu decît EL ce-i de făcut atuncea. De regulă cine o dus o viaţă corectă şi L-au ştiut şi respectat, o duc corespunzător şi acolo.
   De asta EL se preocupă de fiecare să-l aducă cît mai aproape de EL, îndreptat şi înspre bine doar. Prin atenţionări şi altele mai deosebite părăsiri chiar în suferinţe să se dezmeticească la realitatea LUI şi îndreptaţi. Se vor salva ei şi ai lor. Prin aceste schimbări de ritm normal şi arătarea nevoilor şi chiar tu fiind implicat în ele te trage de mînecă. Să te trezeşti la realitatea SA unică şi să nu-I mai greşeşti ci să îţi revii la normalul dorit SUS.
   Conştienţi doar să fim de necesitatea îndreptării şi doar cu fapte bune în lume. Şi spiritual cum ne dorim să-L ştim de bine, că ne aşteaptă să-L urmăm cum putem fiecare. Nu-i obligatoriu nici un stil, fiecare să şi-L caute cum vrea şi simte că-i bine.

1490.Doar binele lumii

   Raţiunea nu poate toate cele, să ne rezolve în viaţă. Dar nici să cădem în extrema cealaltă că poate face orice. Îi trebuie şi ei moderaţie şi răbdare, cumpătare pentru a înţelege complexitatea existenţei umane şi nu numai, ci în conexiune cu universul şi Pămîntul SĂU. Şi deja am ajuns la o răspîntie Divinitatea şi Totul care-I de ne priceput. Împiedicîndu-ne în cerinţa SA, de a ne îndrepta cum se cuvine, ca o primă calitatea ce ne lipseşte. Înainte de a avea acces la cunoaşterea ce ne lipseşte încă.
   Deci o dorinţă din două focuri încrucişate asupră-ne, nedrepţii lumii. De o nevoie de cunoaştere împiedicată straşnic de EL, că nu-L ascultăm defel. Şi pe de altă parte  ne tot părăseşte şi ne iau în primire nevoile de tot felul, dîndu-ne existenţa peste cap. Prin suferinţe nenumărate şi tot mai sofisticate, imposibil de ţinut în frîu benefic nouă nedrepţii SĂI şi ai noştri. Trebuie o hotărîre corectă la nivel mondial de a ne alinia cerinţelor SALE, înspre îndreptarea cerută. Ca un prag obligatpriu de trecut. Altfel ne vom mai împiedica mult şi bine de el, inconştienţi fiind de EL.
   Trebuie să ne venim în fire odată pentru totdeauna. Nu ni se cere să murim pe cîmpul de luptă cu EL, că asta se întîmplă de mult timp, inconştient ori nu ne împotrivim LUI. Şi EL ca o contra măsură ne părăseşte la greu. Să ne vedem de ale noastre dar încet să ne împăcăm cu EL şi îndreptaţi, moralizaţi şi înfăptuind doar binele. Cu EL trebuie să fim în relaţiile cele mai cordiale posibil, Creatorul nostru Însuşi şi a tot Universul cu Pămînt cu tot. Singurul Responsabil din partea CER-ului de noi vii de pe aicea.
    E greu, dar asta e, raţiunea are o slăbiciune, se adresează doar celor raţionali. Nu mai fiţi implicaţi în negîndite treburi, ori meschine interese, imoralitatea uitaţ-o şi urmaţi doar binele lumii. Cu bun-simţ şi între naţii de orice fel. Să nu ne mai ascundem după moderaţiunea necesară convieţuirii paşnice între cei mari, s-o facem utilă şi la căţei. Şi chiar şi mai violentă de binele nu-i urmat corect de nedrepţii, rău intenţionaţi.

1432.Bellu (Şerban Vodă)

   Suferinţa adio, şi altele necazuri ce ni le pricinuia părăsirea de către EL, ce-o simţeam prin nevoi ce ne loveau. Cînd vom fi în conlucrare corectă cu EL, altă făină se va măcina şi la moara noastră, ne părăsită de Divinitate. Cum am fost mai mereu de mii de ani, neştiind cum e de procedat cu EL.
   Adineauri pe Radio, o trăsnaie : vizitarea cimitirului Bellu (Şerban Vodă), de către lume, ca un muzeu, aiureli. Opriţi-vă! Acolo-i loc de veci, nu mahala gălăgioasă şi nedreaptă şi în comportamente necivilizate, pardon! Aţi greşit adresa, muzeul acesta al morţilor nu se vizitează decît cu mare atenţie şi numai cu acordul lor ( morţilor). Vii să-şi facă ale lor mendre în ale lor nedrepte încă trăiri. Liniştea n-o tulburaţi, de nu ştiţi ce înseamnă tărîmul celălalt, cu necazuri de îndrepare, ce nu s-o reuşit încă aici. Nu-i ajutaţi aşa, ci-i stingheriţi nedrepţilor!
   Nu cu ajutorul nedreptelor religii veţi îndupleca pe ceilalţi, ci îndreptaţi în dreptul vostru, cu bun-simţ şi acolo. Feriţi-vă de ai mai obosi cu ale viilor curiozităţi, sinistre lor. Ei vor un loc cu linişte şi cu cei apropiaţi doar să-i simtă aproape, sincer şi fără deloc alte nedreptăţi străine lor. EL v-o transmis din vechime nu-i stingheriţi pe cei plecaţi că-s necuraţi pentru vii, lumile-s total diferite şi nepricepute de voi nedrepţilor în faţa LUI!
   Viilor e minunat să fim cu bun-simţ unul faţă de altul, întrecîndu-ne în a vorbi atenţi să nu supărăm, e greu, dar e minunat. Nu ni-i în fire să fim minunaţi între noi, minunile-s domeniul SĂU, arătat nouă din cînd în cînd, cînd merităm. Dar făcîndu-ne cadouri ce ni-s la îndemînă, fără un efort deosebit, decît binele şi utilul fecăruia. Întrajutorarea reciprocă, a ne face viaţa cît mai plăcută între noi, cu atenţia necesară, se poate şi-i minunat.   
    Şi EL ne apreciază şi e o cale de a-I veni în întîmpinarea dorinţelor SALE, de a ne îndrepta cum trebuie. Să ne străduim de a da de la noi, ne zgîrciţi ci cu bunăvoinţă. Nu că nu am făcut nici un rău nimănui şi ne păzim pătrăţica noastră, nu-i destul, ne trebuie convieţuire corectă. Cît mai corectă, să punem inimă în toate cele, fără să complicăm viaţa de prisos, ci simplu şi normală. Cît e necesară fiecăruia să se simtă bine. EL ne doreşte să-I fim alăturea îndreptaţi şi să ne învăţăm a şti să dăm de la noi, fără păreri de rău.

1377.Să supravieţuiască omul

   Ştiţi jocul din copilărie cu cărţi de joc, popa prost. Acum în noua viziune, cea corectă de cînd lumea, ei ce-s pe calea spirituală prin societate cu rol de îndrumare, în primul rînd să fie absolut morali, de nu afară şi din societate. De ce aşa de aspru că-I baza societăţii, Credinţa în EL, şi de-o porneşti cu atitudine nedreaptă, pierzi total şi imediat. Deci în primul rînd moralitatea şi facerea binelui între oameni şi pe urmă de te ţin, pe tine ca om normal, puterile şi doreşti, aflarea SA şi cîte altele. Să fim aşa, să nu ne pierdem cu firea în faţa SA de tot, şi-n timp om mai vedea.
   Da, toleranţă zero pentru cei imorali şi nedrepţi în primul rînd. Şi apoi în spiritualitate, numai de partea SA, cu arme şi hagaje, de la mic la mare, toată suflarea de poate. Nimic nu-i obligatoriu, cum vă aşterne-ţi, aşa veţi dormi (trăi).
   În privinţa aleşilor LUI, ar fi de dorit, ca din ei formaţi în calea SA, să-I mai lese-n lume un timp de îndreptare a noastră înspre ceea ce ne doreşte. Noi avem nenumărate rateuri spirituale în faţă încă, ce nu ne duc la bune ci la nebune, prin exemplul lor nedrept la greu. Doar de faţadă, tare fudui şi înfipţi în neruşinata nepotrivire cu ce se pretind. Noi îi ştim mai puţin, atîta timp cît nu-I părăseşti la greu şi atunci ne dăm seama că-s nepotriviţi, fiind nişte ordinari nedrepţi.
   Să ne încredem ori să ţinem la cîte altele din lipsa SA din viaţa noastră. Pentru că nu putem fără Divinitatea, aşa am fost creeaţi pe Pămîntul SĂU. Şi de ne lipseşte acut, prin inconştient poate în timp locu-I luînd altele nepotrivite ce ne vor, nu apropia, ci îndepărta de EL. Şi ne va părăsi dezamăgit şi vor urma nevoile pe noi. Mai bine atei în aşteptarea SA cînd se va putea, că acuma-i mai greu cu nedreptatea asta hîdă-n toate cele.
   Gesturile demne şi purtările frumoase au hazul şi o forţă emoţională ce te încîntă şi bucură că mai există şi nu s-o pierdut omenia din noi. Cu atîta nedreptate mereu, e şi tot mai greu să supravieţuiască omul cu bun-simţ şi adevăr şi dreptate în el cum L-o dat pe Pămînt.

1348.Guvernul şi demnitatea

   Unora li se pare că-I capricios Dumnezeu, nu ştiu nici eu prea bine ce să zic, decît că-I drept şi noi nu-L ştim bine încă. Misterios E, nu-L ştim şi-I inaborabil uşor ci foarte, foarte greu şi nu tu pe EL, ci EL pe tine cînd îndeplineşti nişte condiţii de SUS puse. Adică cînd catadicseşti să-I intri pe lungimea SA de undă receptoare. Şi aceia doar de îndeplineşti nişte bareme, eu cred că le ştiu acuma cît de cît, în timp mă voi edifica, cred. Totul încă după cum vedeţi, în cazul meu încă-i cu aproximări, sînt în calea SA, dar mai am de învăţat
   De nu ai ceva corespunzător în spate care să te recomande, degaba faci valuri şi nedrepţii fac la greu şi-i duc de nas pe gură cască şi alţi neaveniţi. Ca-ar trebui eviaţi şi lăsaţi în plata LUI, că-i destul. Da, unii-s publicişti şi se dau generali, celibatarii dau lecţii familiştilor, cultura o îndrumă analfabeţii, etica şi morala e pe mîna imbecililor, politicienii socialişti apără libertatea, toate-s aiureli ce-s la zi în lume şi la noi aşijderea.
   În aceeaşi ordine de idei, guvernul trebuie să fie autoritat (pleonasm - scuze), şi să-şi vadă de ale lui, că are destule şi promise şi mai şi. Vom vedea acum noul guvern, Victor Ponta, ce va face.
   Guvernul trebuie să fie apărătorul poporului, contra birocraţiei şi funţionarismului, să doboare încăpăţinarea specialiştilor, doboară rezitenţa potentaţilor-îngînfaţilor vremii, fiind privirea neobosită a alegătorului neîncrezător.
   Statul are nevoile sale, e prea puternic, nu mai e pus în mişcare de o inteligenţă curată, luminată, conştientă de scopurile pentru care există. Nu forţa îi lipseşte ci inteligenţa şi eficacitatea, moderaţiunea, justiţia, înălţarea morală, demnitatea, deci prestigiu şi autoritatea.
   Dreptatea cea adevărată e aceea care produce consecinţe practice utile omului şi nu numai.
   Libertatea e necesară să fie largă, dar nu într-atît să fie îngăduitoare ci fermă moral şi demnă, corectă. Cel ce are dreptate are îndatorirea să o afirme sus şi tare şi să nu admitem că orice părere e bună, că în final răul se va afirma învingător.

Începuturi

   După cum am mai scris în postările anterioare, creştinismul iniţial a fost impus în Imperiul Roman datorită uzurpării de către iudaism a poziţiei spiritual-dominante a politeislului oficial roman, lucru cu care romanii nu puteau fi de acord. Iudei (evreii şi alte naţii din "Palestina" de atunci), cu toată postura lor de cuceriţi, sclavi, umiliţi în diferite feluri tot reuşeau să-i domine  pe ceilalţi prin spiritualitatea desăvîrşită a credinţei în EL, singura adevărată dintotdeuna pentru totdeauna.
   Astfel oficialităţile spirituale şi administrative romane au fost nevoite să recurgă la un artificiu ( un hocus-pocus), peste noapte creind din nimic adevărat creştinismul numai pentru a înlătura cumva dominaţia iudaică din Imperiu, răul cel mic,creştinismul,să învingă răul cel mare, iudaismul, după gîndirea romană de atunci.
   Bazat pe o falsă divinitate, Isus, creştinismul a fost încurajat şi de EL numai pentru a îndepărta naţiile celelalte de la EL rămînînd aI SĂI numai închinaţi LUI, dar tot EL ştia că-şi asuma un mare risc, impus cu forţa un timp creind multe victime şi de o parte şi de alta, creştinismul a prins la populaţii inculte, politeiste, înapoiate şi în timp obişnuindu-se, s-a mai cizelat şi el astfel azi pare corect, pentru mulţi.
   Oficialităţile romane nu prea aveau curaj să apuce taurul de coarne, trecu-se mult timp de cînd creaseră creştinismul şi nu se decideau, să-l oficializeze, îi încurca tare opoziţia clerului imperial ce ştia că-i o minciună ca şi politeismul lor, numai Împăraţii Constantin şi maică-sa Elena, au avut "curajul" forţării notei şi impunerii şi cu forţa a creştinismului timpuriu.
   Tot EL ştia de atunci că nu se putea baza pe aI SĂI ferm în dominarea lumii oamenilor, şi că în timp creştinismul îI va face necazuri, mai corupînd şi din EI. Astfel a decis din acele începuturi creştine să-i lovească în toate ale creştinătăţii, şi i-a pedepsit şi-i pedepseşte încă în diferite feluri şi forme, dezbinări, omucideri, etc. de nu le ştiţi încă, consultaţi net-ul le veţi afla oarecum din vechime pînă azi.

Omul

   Omul, o mare enigmă ce singur nu se înţelege pe sine, s-a mai aflat cîte ceva dar înaintăm într-o direcţie complet necunoscută, şi bîjbîim încă sîntem la grădiniţă, şi EL ne credea, şi dorea măcar la liceu să ne găsească după cca. 3500 de ani în care ne-a lăsat să ne cunoaştem, să evoluăm, să cucerim spaţiul cosmic înconjurător apropiat.
    Şi acolo I-am fi aflat cumva Lumea LUI mai pregnant, mai altfel decît pe pămînt, noi în schimb L-am înlocuit pe EL cu diverse închipuiri false, atribuindu-I şi LUI, uneori caraghioase funcţii comlet mincinoase, astfel că acum nu-L mai ştim mai deloc cum a evoluat şi noi am involuat şi poate am fi îndreptat altfel cursul strîmb al istoriei recente înţelegîndu-L altfel, mai corect, mai adevărat.
    Fericitul Augustin : "Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul lui Dumnezeu. Iată de ce  gîndirea nu poate fi înţeleasă nici de către ea însăşi întrucît e un chip al lui Dumnezeu".
    Nu-L pricepem, nu-L vrem alături, cu religiile cam toate ce nu-L respectă, înlocuindu-L cu închipuiri ce nu-s din Lumea LUI, şi astfel plătim pedepsindu-ne mai permanent pentru că-I sîntem "străini" în tot ce gîndim, vorbim şi facem, ne şi înpiedică să-I aflăm unele secrete pentru că nici nu ne gîndim măcar să-L respectăm cum doreşte EL.
  

Datoria

   Uni-s conştienţi alţii nu că au o datorie firească, normală la EL, în afara faptului că trebuie să vieţuiască să rodească în locul destinat lor pentru existenţa cu toate consecinţele vieţuirii normale, adică mai ceva pe deasupra ceva mai aparte cumva peste animalitatea înăscută, firească  normală ca la fiecare om, ceva de care nu scapi de bună voie, cît vei trăi, ceva ce te urmăreşte, revenind din cînd în cînd în viaţa ta, ca încercare într-o altă direcţie anume.
   Ceva cei obligatoriu să faci cumva, şi pînă la urmă vrînd nevrînd consimţi să faci, unii mai bine alţii mai puţin bine, depinde de fiecare şi de cerinţele LUI pentru fiecare, apropiaţii tăi vor observa o schimbare cu timpul, unii îşi vor explica cumva alţii nu, şi vei evolua cu viaţa ta normală plus noua preocupare  mai vizibilă ori ba.
   Da cred că va-ţi dat seama cumva, e o extra-preocuparea vieţii, ce uneori e spirituală şi poate porni şi din copilărie la iniţiativa apropiaţilor, a familiei, a unor întîmplări ce nu-s deloc întîmplătoare, alteori îs preocupări de "n" feluri şi unele chiar rare.
    Unii nu-şi află supra menirea niciodată, nu o pricep cînd trebuie, şi ratează întîlnirea cu EL, cu datoria cumva către EL, aceea vor umbla toată viaţa halandala, animale-om, chiar de vor fi normali în existenţă firească de nu au şi o altă preocupare care să-I Întregească nu vor fi cum vrea EL, şi vor suferi nemulţumiri cît vor exista pînă o vor  împlini cumva, pînă-n ultima suflare e timpul fiecăruia să se trezeasctă, cu folos ori nu şi pentru alţii.
   Uneori EL te vrea, mai altfel decît alţii cam ca tine, şi e posibil nouă preocupare într-un nou scop, nou şi ne mai întîlnit cu probleme pentru înţelegerea ta, şi poate şi a celor ce te cunosc şi poţi avea neînţelegeri în a te afirma şi împotrivire, rezistenţă din partea unora ce nu pricep Rostul tău în lumea creeată de EL.
   Franz Kafka : "primim toţi din partea divinităţii o sarcină a noastră. Divinitatea ne dă, sub diferite forme, numeroase prilejuri de a o îndeplini în cursul vieţii, dar de ea nu scăpăm ; tot la ea ne întoarcem, orbita pe care ne mişcăm, întîmplările care ne ies în cale, obţiunile care ni se oferă la ea ne trimit".

Atenţie la voi

   Corpul uman femeie ori bărbat să rămîie curat pentru ce e dat de EL, nu spurcat de vicii, boli tolerate cu care ne fălim ca proştii în văzul lumii, mai mult în expuneri de paradă, obrăzbicie de neînţeles.
    Denaturarea umanului, şi încă accentuarea deviaţiilor de orice fel, trebuie urgent tratate şi îndreptate, căci vă pedepseşte, dar e şi îndreptarea posibilă. "Fugiţi de desfrînare ! Orice păcat pe care-l va săvîrşi omul este în afară de corp. Cine se dedă însă desfrînării păcătuieşte în însăşi trupul său. Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfînt care este în voi, pe care-l aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sînteţi ai voştri? (Nicolae Steinhardt) : "pentru care păcatul trupesc este cel mai compromiţător şi angajează complet persoana umană".
    Desfrîul în cortegii de paradă e maximum de obrăznicie rea şi urîtă. Să vă feriţi, să nici nu-i priviţi, lăsaţi-i singuri cu urîtul şi răul lor strigător la CER, şi se vor cuminţi fără zarvă, le piere cheful dezmăţului, şi-i obligaţi şi pe ei să se înfrîneze cumva spre bine.
  

Stilul

   Să ne facem că nu vedem nedreptatea strigătoare la CER, şi să fim mulţumiţi de noi-nepăsătorii, şi de ceilalţi nedrepţii, dar mai e şi EL în tot acest carusel ameţitor de nedrept al universului lumescului, şi nu ne lasă să dospim şi noi nedreptăţile fireşti mult timp, şi ne trezeşte la realitatea LUI, adevărată, dreaptă, corectă, fermă, "altfel trăim, dar trişti- şi cu insomnii...fiecare îşi manifestă credinţa potrivit cu personalitatea sa. Nu există nici un stil obligatoriu"(Nicolae Steinhardt).
   Urmîndu-L să depăşim împotmolirea în îmbîcsita, deochiata, lume de azi şi să ajutăm şi pe alţii să depăşească greutăţile nefirescului nedrept şi să răzbim spre EL cumva, greu greu dar nu imposibil, eu ştiu deja asta o trăiesc din plin, ceea ce vă doresc şi vouă, cu EL fără frică, complexe de inferioritate, ci o viaţă normală, normală cu EL alături mai permanent, Jerome şi Jean Tharaud : "singurul lucru important, orice ai face, este de a fi mereu eroic"

Curiozitatea

   Rene Guenon : "oamenii ajunşi la stadii înaintate ale spiritualităţii şi iniţiaţi nu ne sînt cunoscuţi, ca şi cum n-ar fi, pentru că sînt cu desăvîrşire detaşaţi de lume, de problemele ei şi de noi".Eu nu ştiu ce mai sînt, caut să-L urmez, şi să vă comunic vouă, la cîţi vreţi să ştiţi spiritualitatea LUI, ce vrea acuma EL să se ştie despre EL, şi mai e ceva nu mă detaşez de problematica voastră încă, îs la curent cu tot şi toate de pe mass media corectă, cît îmi cam permite EL.
   Am fost avertizat demult, la începuturile comuniunii mele cu EL, că am să cam dărîm din curiozitatea mea cred firească, umană multe din milenarele ornamente Biblice, şi m-am cam astîmpărat pe cît mai pot, e şi EL mai permanent lîngă mine şi nu pot face ce nu-I permis, şi nici nu vreau, asta e.
   Vreau să devin cînd şi cum doreşte EL, cred o punte între EL şi voi, deocamdată e cam de unic sens, dinspre EL spre voi, voi aţi amuţit cei ce aflaţi cîte ceva din ce mai postez eu cam zilnic cred că vă lipseşte curajul de a-L întreba pe EL cîte ceva, luaţi legătura singuri fără mine, voi în intimitatea voastră în gînd cu EL, oricînd vă aşteaptă, e aşa de perfecţionat în comunicare, nu vă trebuie fax, telefon ori alceva lumesc, ci prin gînd oricînd vă aşteaptă EL, Creatorul vostru.
   Nu e mare scofală să luaţi legătura cu EL, Creatorul, Unicul Dumnezeu cunoscut pe pămînt, aL celor vii dintotdeauna pentru totdeuna, în gînd în intimitatea voastră, orice şi oricine poate întreba, cere, dar nu ouă pătrate, ci normalităţi, fireşti, cu bun simţ, şi nu există să nu vă răspundă ori să nu vă îndeplinească cererea.
   De-i fermă, corectă, adevărată, dreaptă(aici e o problemă cred, de sînteţi pedepsiţi ca urmaşi a unor înaintaşi nedrepţi, ori şi voi va-ţi făcut de cap cumva greşindu-I, se poate să nu vi se îndeplinească cererea, dar insistaţi, şi căutaţi să vă îndreptaţi, moralizaţi-vă în gîndire, vorbe şi fapte, căutînd să-L respectaţi şiindu-L).
   EL e oriunde sîntem şi noi, e lîngă noi permanent, are senzori foarte intimi în noi, ne sesizează anticipat orice avem de gînd în gînd, vorbe şi fapte, şi ne dă răspunsul de-L merităm instantaneu, chiar uneori înainte de a termina întrebarea ori cererea, în faţa LUI, şi lumea vă va  aprecia, de-L urmaţi corect sînteţi ca nou născut idiferent de vîrstă : fără pedepse, boli, metehne, şi nu numai voi ci şi familia voastră, de ţineţi la ea.

Unde dai şi unde crapă

    Cam aşa cred eu că s-a întîmplat, şi EL îmi e alături, I-am cerut să-mi fie alături să nu greşesc cumva, cu crearea creştinismului : cînd romanii se luptau să oprească răspîndirea iudaismului, care atunci era mai curat, credinţa în EL, şi avea o putere devastatoare de răspîndire în Imperiul Roman, şi în loc romanii să-i asimileze din toate punctele de vedere, în calitate de cuceritori, pe iudei.
   Se vedeau puşi în postura ingrată, nedorită deloc de a fi cuceriţi spiritual şi astfel au născocit foarte greu creştinismul, ca răul cel mai mic în raport cu iudaismul, dar ca o creeaţie a lor, renunţînd cu chiu cu vai la politeismul de sorginte elen, ce dominaase spiritualitatea latină pînă în 325, cînd a căzut măgăreaţa pe Împăratul Constantin şi maică-sa Elena, să înceapă teribila impunere cu forţa a noi credinţe, noi minciuni(în locul politeismului) : creştinismul, cu scopul eradicării iudaismului din imperiu, ce se cam oficializase tacit.
    Cu aceste mişcări spirituale era de acord şi EL : nu vroia naţiile celelalte să se apropie de EL, ci numai poporul SĂU să-I rămînă fidel şi să se-ndrepte cît mai mult spre EL, din toate puntele de vedere. Astfel prin creştinism aI LUI erau presaţi să-L urmeze cumva, dar în timp s-a-ntîplat altceva : aI LUI au cam dezertat la formele diverse de creştinism.
   Cam nu demult EL şi-a ameliorat cerinţele şi cred sub influienţa schimbărilor din creştinismul în distrugere prin răzmeriţa internă sporită de EL. Acum EL doreşte curat lumea să-L ştie, să-L afle din toate punctele de vedere, mai ales ale spiritualităţii, şi să-L respecte, pentru că EL va veni curînd, SE APROPIE TIMPUL SĂU!

Fără EL

   O ipoteză rea, şi şugubeaţă, să glumim că n-ar fi EL, aşa de departe-I sîntem de a-L respecta, îL şi desfiinţăm cum oleacă ne-o lăsat cam de capul nostru, dar tot sub atenta SA supraveghere, mai de la distanţa necesară să nu-L simţim adevărat ci din amintiri unele cam eronate, compuse după unii autori umani se pare.
   "Dacă Dumnezeu nu există înseamnă nu numai că insul îşi poate face de cap, ci şi că natura şi universul nu au nici o îndatorire faţă de om...Totul e îngăduit şi înpotriva fiinţei raţionale ; totul e îngăduit şi forţelor oarbe ale naturii, coincidenţelor ironice ale hazardului, urzelilor complicate ale destinului"(Nicolae Steinhardt) : "Iubitorii de raţiune şi dreptate - printre care s-au recrutat îndeobşte necredincioşii -  ar trebui să-şi dea seama că ei, mai mult decît oricine, au tot interesul ca Dumnezeu să existe. Să nu dea acest contestat Dumnezeu nimănui să ajungă a-şi dori ca Dumnezeu totuşi să existe şi să nu ne fie îngăduit chiar orişice".
    Atîta cred că fără EL lumea ar fi pierdută în dezordine şi autoanihilare totală, autodistrugerea ar fi iminentă, pentru că nu sîntem capabili să ne controlăm pornirile, răzbunările, invidia, ura, dispreţul, egoismul, nedreptatea totală şi natura ne-ar fi pedepsit punîndu-ne capacul dispariţiei noastre ca specie, de nu era EL undeva să ne supravegheze totuşi interesat de noi aşa neascultători şi nedrepţi cum sîntem de cînd ne ştie, Ivan Kamarazov : "dacă nu există Dumnezeu, totul este îngăduit".

Binele

   Facerea binelui e ceva greu uneori, nefiind obişnuit decît cu acţiuni nedrepte în lumescul acest al nostru dezordonat, egoist, nedrept, şi e singurul mod de a ne apropia de EL cumva, întrucît în sistemul ăsta închis în care convieţuim noi oamenii nu sîntem capabili corect să ne apreciem gîndirea, vorbele şi faptele noastre, ci numai EL ne poate nota imparţial, corect, promovîndu-ne.
   Conştiinţa făptuirii binelui e ceva ce se-nvaţă, prin moralizare, credinţă, şi e ceva ce nu e chiar de calitatea facerii de bine din instinct, firesc din obişnuinţa oamenilor bine crescuţi, moralizaţi de mici în familii deosebite de cu bun simţ, morale ori cu credinţă adevărată, cu frica LUI Dumnezeu.
    "Conştiinţa spurcă, dar nu iremediabil. Nu sîntem copii curaţi, nu sîntem sfinţi. Dar  nici nu sîntem hodoronc-tronc - nişte nemernici, adică nişte impostori ai binelui. Sfinţii sînt limita. După ei vin eroii şi seniorii şi-n urmă iată şotîcăiesc şi îndrăzneţii binelui, cam ridicoli, cam gîfîitori, care nici ei nu-s de lepădat"(Nicolae Steinhardt).

Fericirea şi liniştea

   Totul e legat în existenţa noastră pe acest pămînt aL LUI, de ce doreşte EL să ni se-ntîmple nouă la toţi, fiecărui în parte, sîntem programaţi şi urmăriţi cum reacţionăm în "n" situaţii ce ni se întîmplă, şi considerăm, pentru că aşa doreşe EL, că-s normale şi fireşti de cînd lumea noastră, zicem noi, dar ne-nşelăm, e a LUI dintotdeauna pentru totdeauna.
    Noi sîntem numai un experiment aL LUI, pe o oarecare planetă a LUI, dintr-un oarecare sistem solar, dintr-o galaxie a LUI oarecare, că are milioane poate experimente ca noi în diferite stagii de dezvoltare a vieţii în condiţii foarte diferite după un foarte amplu şi neştiut defel de noi, program DIVIN, şi care cred nici nu ne priveşte. Şi are şi în programul "pămînt" diferite experimente, necunoscute nouă, decît cît ne-o permis
    Avem nişte limite largi de vieţuire încă necunoscute în totalitate de noi şi cred neînţelese încă, cred, deoarece EL ne împiedică pentru că nu-L respectăm cum doreşte şi cel mai grav e că din punct de vedere spiritual nu înaintăm mai defel sîntem înţepeniţi într-un proiect de mii de ani, stagnăm cu încăpăţinare în neştiinţa spiritului de la EL, printre altele, "fericire şi liniştea nu le putem creea noi singuri, pe cale materială - şi ne sînt date de sus"(Arthur Miller).
    Din acestă cauză sîntem aşa înapoiaţi, consideră EL, în domenii multe ale cunoaşterii şi de alte naturi, nu numai spirituale pentru că-s înmănuncheate dintotdeauna, pentru că aşa a dorit EL. şi noi ne dăm de ceasul morţii pentru a le despărţi, ceea ce nu se poate, ne fiind programate aşa, dezbinate .