4429..Ne mai luat în derîdere.

  Sînt cu vremea, constatăm, uzate treburi ce nu mai sînt utile mersului nostru prin viață, ce ne țin ne corespunzători. În fața SA, între noi, natură și oriunde existăm și ne comportăm ne adecvat, aproape involuntar, unii mai acătării, ceilalți urmîndu-i. Oarecum cumințiți cu toții, aliniați cerințelor înnoitoare, ce se preconizează, vrem nu vrem, mirați și potoliți în bine, contribuim.
  La îndreptarea necesară programate-i întorsături benefice, dorite dar nu prea îndrăznite prefaceri ce se vor face. De toți simțite la vremea ce se pregătește, o vom vedea cu toții și nu vom pregeta a ne așeza la noua rînduială ce SUS-ul. Ne-o tot cere de cînd lumea, dar e în curînd firească, contribuind cu toții la ce trebuie cum trebuie.
  De astă dată ne mai mergînd anapoda, ci înzestrați cu cele domolite-n bine, corect și datu ne mai luat în derîdere.

4419..Încă din vechime.

  Nu-i lucru ușor, mereu ni se pun în față greutăți, ce trebuiesc negociate corect, de cine-i în drept, fiecare de-i capabil. În fața SA, EL ne cată îndreptarea, ispășirea asta corectă, responsabilă de oameni, nu oricum, e multă necunoaștere încă. O vreme pînă va descăleca pe față printre noi și vom afla ce încă-i foarte greu și de ne pătruns, nu-L merităm și nu-I deschiderea.
  Cînd va fi mai e vreme și nu-L știm a descifra încă nimeni, ci bîjbîim în întunericul neputințelor lăsate de neomenia. Ce ne tot domină dacă nu-i punem căpăstrul voinței de a-i fi în fața SA adevărați oameni, demni și cumsecade cu hotărîre. Adevărată răspicată și fără tăgadă, mereu de atunci în continuare pînă ne vom desăvîrși sub oblăduirea LUI și a Lumii SALE.
  Ce-o vom cunoaște cîndva, dar zorii mijesc de aci, acuma nădăjduim îndreptarea cum ne-o tot dorește CER-ul încă din vechime.

4401..Și nu-L știm.

  Mi s-o atras atenția că numai pentru noi e folositoare îndreptarea și încuviințarea unor relații cordiale și de bun augur cu Divinitatea. Credința și celelalte ce vor urma în timp și spațiul viețuirii de la acel timp îndeplinit în plenitudinea sa, nu ca acuma. Eu credeam că ambelor tabere Lumea SA și lumii oamenilor le va fi de folos, se vede treaba că nu-i așa și trebuie corectată.
  Fie, asta e, nu le știm pe toate cele, că EL și Lumea LUI au deja o Măreție de ne descris și de ne închipuit pentru noi mărunții. SĂI viitori colaboratori mai cu folos, nu cum e încă obișnuința pe Pămînt între oamenii care mai sîntem în așa. Nelegiuire și nedreptate, imoralitate și celelalte necuviințe fără EL, trăind anapoda după percepții inumane, nefericite.
  Mai bine zis la cheremul SĂU, Marele Necunoscut ce ne controlează existența cum vrea și noi doar constatăm că nu ni-i bine mereu și nu-L știm.

4388..De aflat încă.

  Degeaba zic că-s contradictorii unele din zicerile mele, EL așa ni le dorește, să nu prea știm ce-i bine și ce-i rău, nu-i vremea. SA cu noi alăturea, ci încă debandada, nedreptatea, minciuna și pedeapsa, fărădelegea și moartea în conlucrare. De ne imaginat și a-I lăsa LUI cîmp de manevră cum dorește încă nu-i timpul speranțelor de mai bine, ci al fudulei neghiobii.
  Că-n aia doar amintită trăinicie, nimic din rele și urîte nu se vor mai înfăptui ca acuma, ci binele și voia bună, morala civilizată. În conlucrare cu EL și acele promisiuni de astă dată onorate în concordanță cu cerințele noastre de mai bine. Bine făcînd, vorbind și gîndind și tot așa găsi-vom mereu de la acel spațiu de rai pămîntesc nu prea văzut, ci doar imaginat.
  Cumsecade între oameni, natură și cu EL alăturea, vom vedea cum, că-i încurcată calea SA cu noi împreună de aflat încă.

4166...În neștire.

  Mai zilele trecute la radio aud o voce a unei importante personalități în românește: ce rost avem noi în viață. Cine sîntem și de ce? și cîte de astea în dezbatere în continuare, deci sînt întrebări fără răspuns de cînd lumea. Dar nu pe fiecare-l preocupă, ci micimea, neputința, nedreptatea, fărădelegea în fața SA ce ne asigură viața dar nu oricum.
  Ci-n anumite condiții ce ni le-o pus în față încă din vechime și noi nu L-am prea băgat în seamă și nici azi. Cu toate c-o mai revenit chiar și pe meleagurile noastre bătîndu-ne la cap, dar degeaba, chiar de am avut de tras consecințe dărîmătoare. Tot nu ne-am dezmeticit și mirat și EL de așa lichele îndărătnice și nepricepute și-o mai tras pe seamă încă o vreme.
  Ce expiră cînd va hotărî EL și noi tot anapoda o tragem mîța de coadă în neștire.

3975...În solda perzaniei cu toții, inconștienți.

  Să ne înfumurăm cu temei în dreptate și adevărul SĂU și al nostru de îndreptare. Că nu le convine la netrebnici și ne zic farisei, dar ei ce-s? neputincioși în fața SA. În necazuri din părăsire mereu înfundă groapa lor neisprăviții, ne luîndu-L în calcul. Pe Singurul Dumnezeu, urmînd nelegiuirile și fantome, iluzii de doi bani în tot NT.
  Plata-i peșin aici, nu li se lasă vreme de visare, judecata-i pe loc află desființarea. De pe aici, cu buzele umflate nu mai pricep nimica, că EL nu li s-o destăinuit. Nemeritînd și nici nu-și dau interesul nici azi, înfofoliți în neputințele omului netrebnic. Nu-și dau seama de micimea lor nevolnică, mîndri de a-L tot înfrunta, nu pe gratis.
  Că-s în solda pierzaniei cu toții, inconștienți de EL și noi cumsecade să ne fim întruna.

3947...Trezirea mult trîmbițată va fi doar spre EL.

  Nu va încuraja chiulul trîntorilor, ci munca cu adevărat folositoare demnă, adevărată, utilă. În dreptate și cu bun-simț, iar acei numiți farisei, cu adevărat oameni drepți și morali. Cu respectarea SA și a legii LUI, vor fi din ce în ce mai mulți, combătînd nelegiuirile. Nedreptatea și lipsa SA dintre noi în îndreptarea firească, cerută de SUS.
  Deci perceptele NT, se vor desființa, închideți pe veci NT! și deschideți-vă spre EL cum ne tot dorește. Dar nu oricum, ci-n respect firesc față de EL și-ntre oameni și natură, demni de numele de om dat pe Pămînt. Se poate ca EL să reînvie numai Sîmbăta să o serbăm LUI și de odihnă zi a săptămînii, vom vedea. Noua tărășenie ce-o tăvălit firescul uman va înceta cu desăvîrșire și ancestralele obicee reîncadrate-n viața firii adevărate.
  Trezirea mult trîmbițată va fi doar înspre EL și noi cum trebuie după EL, nu altfel.

3889...Nepăsători de bine și EL

  Nu vă obligă nimeni să-nfăptuiți răul și urîtul în viață vouă, printre oameni și-n natură. Ci singuri ne facem de cap, prost instruiți, imorali și fără dreptatea învățată, conștientizată. Definitiv cum ar fi și normal, ca oameni adevărați nu inconștienți de doi bani. Netrebnici, șmecheri înrăiți ce nu valorăm nimica-n fața SA, la o adică ratînd viața.
  Nu toți la fel și deodată, ci cînd socotește doar EL și definitiv pe ne pusă masă. Și atunci disperați am vrea salvarea, dar ea salvare-i în timp și spațiu devreme. Nu ad-hoc, la nimereală, grăbită, ci pe îndelete, cumsecade înfăptuită în pace și liniște. Interioară și cu EL în pricepere cît putem, că-i încă foarte greu, neînvățați. Ci dezvățați de apropierea de EL și EL de noi, constat că-i tare anevoie încă.
  Așa deprinși cu relele și urîtele comportări oriunde și oricum, nepăsători de bine și EL.

3841...Din considerente simple, elementare

  Viața cu ale ei trăinicii cît ne vine la socoteală fiecăruia munca, apropiații. Familia, învățătura, sinceritatea doar în fața SA, altfel e nerozie,ascultarea doar de EL. Și asta de-i altfel e o pierdere de vreme, ce poate justificată-i în fața părinților. Educatorilor cînd e vremea, ulterior doar de EL să știm a nu ne irosi degeaba.
  Că-ncercările moarte n-au, dar pot cauza sfîrșitul și necazurile unei vieți nefirești. De minte nu avem și ne aliniem neputințelor de tot felul de prin lume și neajunsurile. Ne ajung oricît am fi de apți în toate cele, mai puțin în fața SA și-i suficient. S-o încurcăm electric noi și ai noștri ajungînd neajutorați, nefericiți și chiar pierzînd partida ființării.
  Din considerente simple, elementare dar azi în lume ne luate-n calcul bine, EL și noi.

3809...Ușor de afirmat și întreținut doar în tinerețe

  Nu-i de ajuns doar să fim demni, onorabili în societate, izbăvirea nu vine de fațada. Ce i-o dăm noi vieții nedrepte mai ales în fața SA, năuciți de neputințe ale lumii fără Dumnezeu. Degeaba încercăm să acoperim goliciunea, tot găunoasă va rămîne viața-n ansamblul ei. De nu reușim a ne aduna ființa în fața SA cumsecade cu adevărat oameni doar atunci putînd fi.
  Altfel e spoială, amînarea întîlnirii cu viața adevărată, simțită ca atare. O amînare perpetuă de nu reușim a ne dezmetici cum trebuie să fim. Între oameni civilizați în bine și doar de EL știind cu respectul cuvenit și demn. Ar fi normal și credință să-I demonstrăm, nu-i ușor dar să ne învrednicim cu voință. Căutîndu-I sprijinul mereu, altfel e irosire de traiul preconizat și neprimit cum se cuvine.
  Calitatea de oameni nu-i așa o bagatelă ușor de afirmat și întreținut doar în tinerețe.

3787...Căile răului, atrăgîndu-le asupra noastră

  E o curioasă la prima aflare, vedere a felului firii umane în general, așa ni-i datul. Cînd intrăm în hora neputinței, dovedind și dovedindu-ne nouă înșine, necuviința. De a fi oameni cumsecade, cerința SA către noi, ei atunci ni se întoarce. Într-o fire dată, comportarea în plin necaz, în timpul suferințelor, mai abitir ni le facem.
  Da noi mai accentuat ne înrăutățim situația și așa fără ieșire, de minte nu avem. Și nu avem, că-i în firea lucrurilor pe Pămînt omenirea să se îndrepte, dar lovindu-se. De pragul de sus cu capul pentru a se dezmetici, nu totdeauna și poate. Îndărătnicia în urîte și rele fapte, chiar de știm că nu ni-s permise de SUS. Nu ne învoim cu binele, utilul și frumosul defel, needucați, înrăiți nevolnici.
  O neagră pervertire, gătire în vederea netezirii în căile răului, atrăgîndu-le asupra noastră.

3583.Făcînd ceea ce oameni acătării nu ar înfăptui

  Ne scoate mai întîi din minți, cînd dorește să ne piardă, de nu-L urmăm. Că-I sătul și prea sătul de așa nepăsare în fața SA și-ntre noi cu nedreptatea la loc de cinste. Ne venindu-ne mintea la cap nici în al-12-lea ceas, părăsiți plătim o vreme. Și iar ne mai creditează, și iar și iar ne tot dăm cu stîngu-n dreptul de cînd e lumea.
  Nedemni mereu ne tot purtăm și EL ne suportă, doar om și fi de la o vreme sătui. De noi însăși, și vrînd a ne veni în firea căutată de SUS și negăsită jos, să ne pornim. În aflarea demnității de oameni cu adevărat ne mai nemulțumindu-L o vreme. Și astfel poate niciodată, fiind ceea ce trebuie și încă nu demonstrăm, ci mereu neputință.
  Care oricînd îL îndreptățește să ne părăsească înnebuniți de-a binelea. Făcînd ceea ce oameni acătării nu ar înfăptui, dîndu-ne singuri pe mîna pierzaniei chiar și definitive.

3565.Să ne vedem de ale noastre cu bine, dreptate și cunoașterea LUI adevărată

  EL E fără limite în ceea ce cunoaștem noi, încă așa îndepărtați de calea ce ne-o. Dorește EL și Lumea SA, nouă, dar să ne căutăm de ea firesc cum trebuie. Demni de omul preconizat a fi cumsecade, bun și drept cu frică de EL cu adevărat oameni. Nu-I cum zic nedrepții, imoralii, cei fără EL ci cu necuratul în față, obraznicii și neghiobii.
  Omenirii ieșiți la înaintarea îndărăt înfundînd omenirea, de rîsul-plînsul. Neputincioșii, agramații, nerușinații și răi urîțiți în fărădelegi, nu-L știu, nu-L respectă. Închinători la închipuiri, falși zei pentru ei însăși, niște nechemați fuduli. De mama focului goi în concepții fără habar de bun-simț și rînduială dreaptă, ci pe nerozii întruna.
  Cei fără minte și-L doresc limitat, și nu E, dar nu ne privește de ei nimica. Ci să ne vedem de ale noastre cu bine, dreptate și cunoașterea LUI adevărată.