3809...Ușor de afirmat și întreținut doar în tinerețe

  Nu-i de ajuns doar să fim demni, onorabili în societate, izbăvirea nu vine de fațada. Ce i-o dăm noi vieții nedrepte mai ales în fața SA, năuciți de neputințe ale lumii fără Dumnezeu. Degeaba încercăm să acoperim goliciunea, tot găunoasă va rămîne viața-n ansamblul ei. De nu reușim a ne aduna ființa în fața SA cumsecade cu adevărat oameni doar atunci putînd fi.
  Altfel e spoială, amînarea întîlnirii cu viața adevărată, simțită ca atare. O amînare perpetuă de nu reușim a ne dezmetici cum trebuie să fim. Între oameni civilizați în bine și doar de EL știind cu respectul cuvenit și demn. Ar fi normal și credință să-I demonstrăm, nu-i ușor dar să ne învrednicim cu voință. Căutîndu-I sprijinul mereu, altfel e irosire de traiul preconizat și neprimit cum se cuvine.
  Calitatea de oameni nu-i așa o bagatelă ușor de afirmat și întreținut doar în tinerețe.

1821.Ne controlați de bun-simț ce trebuia ancorat în ființă

   E de mirare cînd întîlnești și inși culți aparent și poate cu spiritualitatea stau mai slab. De-s așa mojici și nedrepți în viața de zi cu zi, ori cultura-i o fațadă, că-n realitate. De-i iei la bani mărunți nu țin la ”tăvăleala” culturii, ci ei o murdăresc prin ceea ce fac. Ne controlați de un bun-simț ce trebuia de mult ancorat în ființa lor, azi netrebnică.
   Obraznici dar cu frică de pedepse, că se știu în fața SA cu musca pe căciulă. Dar nu-și revin la vorbe și fapte mai acătării între oameni că și asta se pune SUS. Și nu-s trecute cu vederea intoleranța lor și lipsa de respect față de tot ce-i omenește. Între oameni normali și cu frica LUI Dumnezeu.
   Așa că revizuiță-vă  comportarea, de vreți s-o mai duceți printre oameni. Că dincolo-s alte legi mult mai stricte, de fapt e altă lume, a spiretelor și nu mai sînteți așa. Nerușinați și neoameni că nici nu mai sînteți, ci idei de gîndire în suflete în mișcare. Cu alte scopuri și chemări ce nu mai privesc Pămîntul ci CER-ul, o complet nouă existență.
   Deci frica nu-i o soluție, ci trebuie imediat să ne tragem pe seamă și să ne oprim. Din cursul unei vieți nedrepte, datorită căreia plătim, noi și ai noștri. Cum? Firesc, să stăm strîmb și să judecăm drept, ce-i de făcut? Că am dereglat existența noastră oarecum tihnită. Prin aflarea neregulilor ce le facem și să ne revenim.