2016.Îi sperie și pe cei cu bune intenții ce vor a afla

   Deci degeaba ți se impune cultura, învățături peste învățături, dacă-ți lipsește baza. Nu ești cu bun-simț ci un animal cu înalte studii, frumos îți șade, o paparudă. Ce-i sperie și pe cei cu bune intenții ce vor cunoașterea a o afla, dar cu așa exemple nereușite, nerușinate, nu prea mai au curaj.
   Baza vieții în societate e totul, cît nu va fi, aiurea-s toate cele. Și părăsirea și necazurile, ca și moartea vă calcă mereu, nedrepților! Ce-i Baza vieții, e Temelia pe care ne vom ridica în viață. Cunoașterea SA cît ne e dată și a ceea ce ne leagă de EL. Creatorul nostru a toate cîte știm și nu știm, obligațiile față de EL și noi.
   Că nu sîntem buruieni, fără răspundere și folos uman conștient, adică trăim anapoda, cum mulți așa vor. Fără nici un Dumnezeu, cum se zice și se și face de ei, neobrăzații lumii. Ci ni se cere să ne îndreptăm cumsecade în viață și cu EL alăturea, să-L știm bine. Și-n timp ne vom afla de se va mai putea, doar EL știind ce va urma.

2015.Străine LUI și nouă și nu vă va ierta

   Ni se tot bagă cu forța în noi cultura, învățătura în cîte vrute și nevrute. Mai recent în locul lecțiilor de socialism științific, o apărut creștinizarea cu orice chip. O tîmpire in corpore ce-o veți plăti mereu, crezînd în bazaconii străine LUI și nouă. Și nu vă va ierta, cum nu ne-o ietat, de această tîmpenie, strigătoare la CER, de cînd sîntem aiuriți. Altele le mai trece cu vederea, dar acestea și imoralitate nu.
   Sîntem din ființa SA și acolo ni-I locul prin apropiere, cît vom exista, colaboratori. Nu înstrăinați ce se închină cu spatele la EL, EL atît de Gelos, știut din VT. Și nu-i de glumit nedrepților LUI și nouă, reveniți-vă în fire! Și de vreți plătiți doar voi prostia voastră, nu-i puneți și pe gură-cască în rînd cu voi. Nevolnicilor în fața SA și a  noastră, feriți-vă ai mai greși, că nu-i bine lumii.
   Ne dorește să fim cultivați, învățați cît putem fiecare, că minte din EL avem și putem multe. Dar liberi nu constrînși, din convingere și mai ales convinși părinții să fie de binele odraslelor în continuare. Iar despre partea cea mai delicată și necesară în viața fiecăruia. Îndreptarea cum se dorește să fim moralizați și cu binele de înfăptuit mereu. Ca și informarea corectă despre EL și să-L respectăm cum se cuvine.

1821.Ne controlați de bun-simț ce trebuia ancorat în ființă

   E de mirare cînd întîlnești și inși culți aparent și poate cu spiritualitatea stau mai slab. De-s așa mojici și nedrepți în viața de zi cu zi, ori cultura-i o fațadă, că-n realitate. De-i iei la bani mărunți nu țin la ”tăvăleala” culturii, ci ei o murdăresc prin ceea ce fac. Ne controlați de un bun-simț ce trebuia de mult ancorat în ființa lor, azi netrebnică.
   Obraznici dar cu frică de pedepse, că se știu în fața SA cu musca pe căciulă. Dar nu-și revin la vorbe și fapte mai acătării între oameni că și asta se pune SUS. Și nu-s trecute cu vederea intoleranța lor și lipsa de respect față de tot ce-i omenește. Între oameni normali și cu frica LUI Dumnezeu.
   Așa că revizuiță-vă  comportarea, de vreți s-o mai duceți printre oameni. Că dincolo-s alte legi mult mai stricte, de fapt e altă lume, a spiretelor și nu mai sînteți așa. Nerușinați și neoameni că nici nu mai sînteți, ci idei de gîndire în suflete în mișcare. Cu alte scopuri și chemări ce nu mai privesc Pămîntul ci CER-ul, o complet nouă existență.
   Deci frica nu-i o soluție, ci trebuie imediat să ne tragem pe seamă și să ne oprim. Din cursul unei vieți nedrepte, datorită căreia plătim, noi și ai noștri. Cum? Firesc, să stăm strîmb și să judecăm drept, ce-i de făcut? Că am dereglat existența noastră oarecum tihnită. Prin aflarea neregulilor ce le facem și să ne revenim.

Vecinul

   D.M. vecinul meu om în vîrstă, peste 80 de primăveri, foarte bolnav de inimă, atenţionat de EL de curînd în cel mai teribil mod, cu chiu cu vai, o scăldat-o şi şi-a revenit cumva ; azi îl văd cu sapa înfiinţînd culturile de primăvară, cînd şi cînd, dar nu se lasă, în grădina de lîngă casă, o femeie chemată să-i ajute îi atrage atenţia că de se oboseşte îi va fi rău, dar el îi dă îainte, cum mai poate.
   E o imagine dată cu încetinitorul, ca la reluări, dar continuă, e de admirat cum nu se lasă, vrea să ajute şi el cumva, şi se prea poate să nu mai apuce..., dar continuă. Pămîntul, pămîntul e o chemare, o datorie pe care EL ne-a făcut-o a ne însoţi cît existăm şi-L ascutăm poate şi inconştient, din subconştientul începuturilor noastre.
   E şi lupta pentru viaţă, dar nu oricum, ci cu nevoia de a fi util, de a munci, cerinţa LUI dată omului cît va exista să caute  prin muncă cu sudoare, deci în orice condiţii, aşa vrea EL, omul să I se supună existenţei prin muncă, şi nu să taie frunze la cîini.
   D.M. are din ce trăi, pensionari amîndoi, copiii în străinătate ce o duc mulţumitor, deci ar trebui să se cruţe cît mai mult, şi să se odihnească, dar nu vrea,  sieşi să-şi demonstreze că nu se lasă şi la chemarea naturii încălzite după iarna ce se du, face act de prezenţă, onorabilă demonstraţie ce se pendulează nesigur dar mai face şi mişcări necesare lucrului, e o luptă, şi-i o primăvară ce a venit năvalnic, cotropitoare, promiţătoare.
   Cred că CEL de sus încă îl susţine, şi-i dîrz omul, oare cît va mai putea? Numai EL ştie, încă nu ştiu prea multe despre el, e un tip mai retras cumva, şi are multe-n cîrcă de purtat şi nu se lasă, îşi face datoria şi-n faţa LUI cum mai poate, nu se dă bătut defel, de-ar avea şi credinţă nu ştiu, EL da, pe cît de luptător e ar fi minunat, poate s-o fi trezit de la ultima atenţionare, ar fi ceva.